Ne aflam in Orbundarna, o tara care exista dar care in aceasta poveste are alt nume decat cel original. Irina si Alex sunt doi romani care urmeaza sa tina o serie de traininguri pentru niste studenti din aceasta tara. Si cei doi romani sunt studenti dar au facut niste cursuri de dezvoltare personala si acum, la randul lor, vor transmite cunostintele dobandite la aceste cursuri si catre alti tineri.
Irina a inceput sa tina acest tip de sesiuni cu un an in urma, in Romania. Tot facand acest lucru in diferite orase a ajuns sa fie foarte apreciata si de aceea a si fost primita in echipa de traineri de la aceasta conferinta. Este pentru ea, totusi, prima iesire din tara.
Alex, in schimb, se afla la prima lui conferinta unde va sustine un training. El a devenit trainer in urma unui curs de trei zile, chiar cu o saptamana in urma. A participat la acest curs in afara tarii. El a fost acceptat mai mult pentru experienta sa diversa si in diferite culturi europene.
Vom face un mic salt acum catre momentele cheie din cadrul acestei conferinte, catre intalnirile echipei de traineri sau catre sesiunile tinute de cei doi.
In cadrul intalnirilor, Irina, din dorinta de a crea o experienta cat mai puternica pentru participanti, aduce in prim-plan idei pe care ea le-a implementat in sesiunile din Romania. Pentru ca ele nu sunt primite cu cel mai mare entuziasm, ea tot insista sa argumenteze valorea lor.
Pe de cealalta parte, Alex asculta. Ii asculta pe trainerii locali pentru a afla cat mai multe despre cultura lor. El nu vorbeste atat de mult, dar isi puncteaza in mintea lui elemente de care ar trebui sa tina cont in elaborarea sesiunilor pe care le va sustine.
Irina incepe sa se simta din ce in ce mai exclusa, iar cei care au selectat-o incep sa aiba dubii in privinta alegerii lor. Alex incepe sa se simta din ce in ce mai in largul lui si parca se simte parte din noua cultura. La asta contribuie si deschiderea si entuziasmul localnicilor in interactiunea cu el.
Ajungem si la momentul sesiunilor celor doi tineri romani.
Irina, incercand sa treaca peste toate provocarile din cadrul intalnirilor cu trainerii, isi pune totusi speranta in experienta acumulata de-a lungul multelor traininguri sustinute in Romania. Alege asadar sa nu schimbe mai nimic la sesiune, fata de cum o tinea in Romania. Continutul parea intr-adevar unul valoros, insa felul in care a transmis mesaj nu a rezonat cu studentii din Orbundarna.
Alex, dupa ce a construit sesiunea de la zero, special pentru acesti tineri, incepe sesiunea cu foarte mari emotii. Ii era frica sa nu uite lucrurile importante pe care le invatase cu o saptamana inainte despre cum sa fie un trainer bun. Spera ca felul in care a pregatit sesiunea sa il ajute si pe el si pe participanti.
Spre placuta lui surprindere, asa a si fost, pentru ca a ajuns chiar sa fie sustinut de catre participanti si ei nici nu si-au dat seama ca el se afla la primul lui training.
Asadar, dupa aceasta poveste, te intreb: Cum te adaptezi la o noua cultura (care poate sa fie si cultura unei noi scoli, a unei noi companii, a unui nou oras, sau a unei tari noi – asa cum a fost in povestea de mai sus)?
10 răspunsuri
Foarte interesant subiectul, Mihail.
In opinia mea, adaptarea la Nou (cultura) este un proces complex, de multe ori resimtit dureros de cel in cauza.
In 1-ul rand, intervine un mecanism psihologic familiar multora dintre noi: rezistenta la schimbare.
Aceeasi rezistenta la schimbare care ii face pe multi dintre noi sa duca aceeasi viata grea ani la rand, sa intre in aceleasi relatii dureroase, sau sa fie fericit tot timpul, sa aiba succes in tot ceea ce face. Daca asa s-a obisnuit.
In mod normal, oamenii au natural integrata capacitatea de a-si re-coordona actiunile in functie de raspunsul primit. Cu atat mai mult oamenii cu aptitudini de leadership.
Insa revenind la subiectul expus, cum ma adaptez la o cultura noua?
1. iti asumi dreptul la o perioada de acomodare. cand resimti un conflict interior intre
valorile tale/ normalul din mintea ta
si
noul din fata ta.
Daca esti intr-o tara noua, cum este cazul meu de putina vreme, ai la inceput o stare de respingere a noului. De iritare. De confuzie. Te inchizi in tine si refuzi sa integrezi noile reguli sociale.
2. treptat, incet insa sigur, accepti sa schimbi anumite comportamente. asimilezi noile conditii. le integrezi in sistemul tau psihologic si incepi sa ‘te adaptezi’.
adica incepi sa te porti mai mult conform celui din fata ta. conform asteptarilor lui. normalitatii lui.
natural. fara stres. fara durere.
________
Rezumand, avem nevoie de rabdare, de toleranta a unui anumit nivel de frustrare, de informare (psihologica) si mai ales de comunicare constanta cu cei din jur. de exteriorizare a sentimentelor si a gandurilor. pentru a pastra bucla emotiilor in echilibru. pentru a atenua nivelul de stres si pentru a avea un bun management al rezultatelor.
Multumesc.
Imi place noua abordare a articolelor tale (cu personaje, subiect, actiune). e mai catchy si mesajul e transmis simplu si clar.
incep cu p.s.foarte bine scris articolul, felicitari!
Recent si eu sufar de aceeasi problema, pentru ca inadaptarea este o problema.(noua facultate, domeniu/oameni complet diferiti – pas facut pe risc mare)
Acum am ajuns in etapa in care m-am agatat de : toleranta, rabdare si deschidere treptata.
Este cu adevarat dificil sa te integrezi unei mini societati si in acelasi timp sa ramai fidel tie, sa fii diferit.Este nevoie de efort dublu zic eu.Unul de integrare si altul de afirmare a identitatii in acea mini societate.
Un alt sfat este… nu incerca sa schimbi pe nimeni inafara de tine.Daca te schimbi pe tine, atitudinea celorlalti fata de tine va fi diferita si automat ii vei schimba si pe ei.
Pentru toate astea…RABDARE SI PERSEVERENTA.
He, he… Coach Mihai… Alex asculta si se pozitionează in functie de ce primește… are conexiune emotionala si rationala si deci e sustinut.
poate ca este vorba si de anumite atasamente mentale, inviduale, construite asiduu in timp (uneori neconstientizate), care se lasa cu greu indepartate, atunci cind si ego-ul este destul de puternic.
din pct meu de vedere, ego-ul este cel care pune cele mai multe si mari piedici, atunci cind e vorba de acceptare, toleranta, deschidere spre nou, faptul ca mereu mai avem de invatat ceva, chiar si de la cei diferiti – ca si cultura sau mentalitate – de noi etc.
@ Ionela – Multumim pentru ca ai impartasit cu noi din experienta ta si Succes in continuare pe drumul adaptarii la cultura noua in care esti! :)
@ Carmen – Multumesc!
@ freshblue – Multumesc. Succes. Multumim :)
@ Ioan – Coach? Unde? ;)
@ Solarris – Fain punctat aspectul Ego :)