O relatie de iubire este o relatie care ne satisface anumite nevoi: de intimitate, de apreciere, de relationare, de crestere a stimei de sine. Imi doresc ca „EL/EA” sa imi dea incredere in mine, sa ma faca sa ma simt implinit(a), sa imi spuna vorbe frumoase etc.
Ne raportam la exterior, la cel de langa noi care trebuie sa faca ceea ce in primul rand noi suntem datori sa facem: sa ne iubim. Inseamna ca nu trebuie nimeni altcineva sa imi dea incredere, inseamna ca eu singur(a) pot sa gasesc acea cale spre implinire, inseamna ca si eu pot sa imi spun vorbe frumoase etc.
O relatie de iubire este o relatie care implica o evolutie in doi
E important sa cultivam acea iubire constienta si sa crestem impreuna.
John Welwood spune in cartea „Calatoria inimii: Calea iubirii constiente” ca iubirea constienta „incepe sa se dezvolte intr-o relatie in care doi oameni au o comuniune de la fiinta la fiinta, aceasta pentru ca e mai degraba o iubire a fiintei decat o iubire a personalitatii”.
Suntem impreuna si totusi separat, avem fiecare lumile noastre „si el nu poate sti niciodata cu adevarat cum este sa fiu eu, iar eu nu pot sti niciodata cum este sa fie el.” Intr-adevar iubirea constienta e rara insa descoperirea ei a devenit necesara.
Asta in primul rand pentru ca iubirea inconstienta nu mai functioneaza si vedem tot mai multe relatii care se destrama. Welwood spune:
Cand un barbat si o femeie se dedica cresterii constiintei si spiritului fiecaruia, vor dori in mod natual sa isi impartaseasca iubirea cu altii. […] Un cuplu va inflori cand viziunea si practica celor doi parteneri nu se concentreaza doar asupra relatiei lor, ci include si acest sens mai larg al comunitatii si al lucrurilor pe care le ofera altora.
Asadar mi se pare important azi sa ne dorim iubirea constienta, sa nu ne mai pierdem in relatii care nu fac decat sa ne hraneasca nevoile imediate, relatii care dorim sa completeze ceva ce ar trebui noi sa descoperim in noi. Nu exista acea „jumatate”, tu esti un intreg care doar va vibra, va evolua alaturi de o persoana cu care esti in comuniune.
Nu uita niciodata asta: iubirea te iubeste mereu.
– H.W.L. Poonja
11 răspunsuri
Buna din nou Delia! Da, e timpul sa renuntam la cliseele in materie de iubire (si nu numai!dar acum vorbim despre iubire): nu „jumatatea” trebuie sa ne-o cautam ci „intregul” cum zici tu! Nu cred in „contrastele se atrag” ci cred in oameni care au, hai sa zicem, acelasi „potential de a iubi”, care vad iubirea la fel, ca o vindecare reciproca si care aduce la lumina ce este mai frumos unul in celalalt! e timpul sa ne reevaluam toate definitiile pe care le dam iubirii, sa intelegem natura ei profunda, divina chiar, pentru ca daca exista in noi dorinta de a ne cauta unul pe celalalt (caci orice am pretinde altceva, aceasta este dorinta primordiala care ne pune „in miscare”) ea nu ne este data intimplator…iubirea este masura tuturor lucrurilor! si sunt de acord cu tine, trebuie sa incetam sa ne pierdem in relatii care satisfac/bifeaza nevoi imediate, si sa incepem sa ne „umplem” de iubire pe dinauntru si apoi sa o „revarsam” asupra celorlalti!
Frumos spus Delia. Pana la urma, acest fel de iubire e ceea ce cautam, mai degraba inconstient, mai mereu.Sunt lucruri pe care le dorim atat de mult dar pe care le aratam atat de putin. Insa conditia pentru a ajunge la o astfel de atitudine precum ai descris-o tu consta in primul rand in a cauta si nu a ne limita. Insa sunt lucruri pe care doar fiecare dintre noi, in felul sau, le poate descoperi. Cum? Nu exista retete universale, doar spirit…
Eu resimt in aceste cuvinte o anumita energie pozitiva si o stare de bine. Probabil, si ceilalti frumosi oameni, au aceeasi reactie.
Iubirea, cu temelia: iubirea de sine, este un drum. inceput cand ne-am nascut.
si apoi pe parcurs, cu prima iubire, cu a 2a, cu a 3a, ne apropiem incet, si sigur, de forma suprema de auto-iubire.
Multi dintre noi am avut, poate, contact cu invataturile din religie. Am citit carti de filosofie. de psihologie.
totul intr-un efort de autocunoastere.
Insa, cu toate acestea, iubirea de sine, ramane probabil, Graalul cautat de noi toti.
deghizat in cautarea sufletului pereche, cea mai mediatizata forma de iubire.
Si totusi suntem condamnati la Iubire. la Fericire. si la Lumina.
Un articol minunat. Iubesc, de asemenea, comentariile lui andrage si ionut tomescu.
Multumesc.
„Nu exista acea “jumatate”, tu esti un intreg care doar va vibra, va evolua alaturi de o persoana cu care esti in comuniune.”
Cat de adevarat poate fi! :) Asta e ideea…. in iubire sa intri intreg ca sa poti valorifica, nu sa intri injumatatit, cautand sa obtii ceea ce ai pierdut pe undeva pe drum.
Aici e vorba de a da, nu de a cere! Cand intri intr-o relatie cerand ceva, cred ca ai intrat degeaba. Asta nu e iubire (adevarata).
@andrade – multumesc pentru completari. Ajungem fiecare la aceasta intelegere a iubirii incet, experimentand, fiind deschisi spre ceva profund si trecand de nevoile imediate.
@ionut – asa e o cautam mereu si ne spunem mereu ca suntem in cautarea iubirii, chiar si eu am scris despre asta. In schimb e important sa ne gandim ca deja am gasit-o, si ACEEA iubire, neincercand sa parem altceva decat ceea ce suntem. Si da experimentand o gasim si simtim tot mai profund asta pentru ca nu lasam niciodata usa deschisa iubirii, ci doar o intredeschidem si daca o lasam, o primim doar in hol. :) E important sa te iubesti si sa fii tu, asa cum esti in profunzimea inimii tale. Mda.. si asta ne facem vulnerabil, de ce nu am fugi?! Cam asta ne spunem si ne limitam, si ne multumim poate cu faramituri de iubire crezand ca „nu exista iubire adevarata”, „nu le poti avea pe toate” etc. Avem multe convingeri care ne pot impiedica sa ajungem la iubirea constienta.
@Ionela – ce frumos ai spus! Da iubirea de sine cred ca e provocarea pe care ne-a „aruncat-o” D-zeu, poti doar sa o inveti de unul singur, nu vine de la sine si nu te invata nimeni cum sa te iubesti pe tine. Este insa si darul pe care ni l-a dat si o data cu iubirea de sine vine si implinirea in viata pe toate planurile.
@Iri – Da, multi cautam ca „celalalt” sa ne faca sa ne simtim in siguranta, sa ne dea incredere, sa ne faca sa ne simtim iubiti, apreciati respectati.. si aici lista e foarte luuunga. Putini intram intr-o relatie de iubire „intregi”, avand siguranta, avand incredere, respectandu-ne pe noi, iubindu-ne. Asa cu adevarat poti construi ceva alaturi de persoana iubita si nu mai e o „batalie” daca imi ofera sau nu ceea ce am „nevoie”.
Buna Delia. Mabucur sa vad ca femeile scriu despre iubire, poate asa reusim sa intelegem si sa ne gasim drumul inapoi unul spre celalalt.
Pentru a face posibila iubirea contienta, singura conditie necesara este renuntarea la ego. Cand acesta stapaneste persoana, el este singurul satisfacut, iar iubirea este doar cersire, si are sensul „celalalt–>eu”. Astfel apar gelozia, posesiunea si relatiile fortate de lunga durata. Cand Egoul este controlat si integrat ca parte, omul se comporta natural, adica iubirea este neconditionata, plina de compasiune si daruire si are directia „eu–>celalalt”.
Pentru ca aceasta sa fi posibila trebuie ca ambii parteneri sa aiba un nivel de constiinta de cel putin 500 (care este nivelul iubirii pe scara evolutiei constiintei dupa cum spunea David R Hawkins in cartea sa „Putere versus Forta” – extremele fiind 1-1000).
Am spus ambii parteneri, pentru ca daca iubirea vine neconditionat numai dintr-o singura directie, celalalt pur si simplu nu o va accepta pentru ca i se pare prea frumos sa fie adevarat iar „ghemul de negativitate interior” („corpul durere” cum spunea Eckhart Tolle) negasindu-si in celalalt partener un corespondent cu care sa se lupte, va produce o sepapare intre parteneri, ca uleiul de apa.
Vindecarea este totusi posibila sub raza de constiinta si iubire neconditionata a celuilalt partener, insa aceasta implica rabdare si timp foarte mult cu sorti de izbanda probabili. In acest moment ne punem intrebarea daca timpul pierdut merita, pentru ca sunt persoane care se agata cu dintii de negativitatea lor si nu se pot deschide nici sub cea mai pura raza de iubire. Intre timp s-ar fi putut bucura o alta persoana care este pregatita si disponibila emotional si spiritual pentru intalnirea cu iubirea constienta (neconditionata).
Mai pe romaneste spus, daca eu as fi capabil de astfel de iubire iar partenera mea ar respinge-o cu toata puterea, i-as spune Bye! Bye!
Te intreb, aceste lucruri frumoase sunt posibile in socieatatea noastra, fara o transformare spirituala a indivizilor ei? A ne juca cu astefel de concepte e ca si cum le-am cere liderilor lumii sa nu mai fabrice bombe atomice ci sa cante la mandolina cu o coronita de flori pe cap.
Si totusi….
Da – scurt si extrem de la obiect articol – foarte profund. Si comentarii bune…excelent !
(Acum mai ramane sa vedem cat mai multe astfel de cupluri hihi). „Destinul” asta…
Viata si iubirea, manunchi de energie ce invinge totul, ce umple inima si inimile celor din jur cu dragoste, multa dragoste. Daca gandurile noastre sunt pline de iubire, noi semanam iubire in jurul nostru…nu avem nevoie de recompense, stim ca tot ceea ce daruim din inima se intoarce inapoi…
,,Sa nu credeti ca dragostea, pentru a fi adevarata, trebuie sa faca ceva iesit din comun. Trebuie sa iubim fara sa obosim a iubi.” – Maica Tereza
Indemnul meu
Iubeste neobosita, precum imaculatele fecioare,
Fiindca zilele vieti-s … trecatoare,
In dar sa reversi numai zambete multe
Si lasa azi oamenii sa te asculte…
Iubiti si voi lucrurile simple –
Daruiti! Dragostea, pamantul reumple!
Invaluirea din zi de primavara
Va mangaie mereu in orice seara.
Mireasma florilor sa va-nconjoare,
Nectar purtat pe raze de soare –
Din cerul albastru si inaltimi
Iubirea se-nalta pe aripi de heruvimi…