Vietile omenesti, ei bine, sunt alcatuite ca o compozitie muzicala. Omul, animat de simtul frumosului, transforma evenimentele imprevizibile (o muzica de Beethoven, moartea cuiva intr-o gara) intr-un motiv ce se inscrie si ramane in alcatuirea vietii sale. Revine asupra lui, il repeta, il modifica si-l dezvolta, asa cum face compozitorul cu tema sonatei sale.
Replicarea in relatii
La fel se intampla cu tipul de atasament pe care il replicam in relatiile noastre. Ne trezim ca, dupa cateva relatii, mai multe experiente in tandem, am replicat acelasi motiv, de cele mai multe ori unul in care autoritatea, dispretul, neincrederea au ramas singurele constante atunci cand i-am ales pe cei care voiam de fapt sa ne „implineasca” viata. Asta e ceea ce spunea Milan Kundera undeva in Insuportabila usuratate a fiintei.
Ce pare sa ne ghideze existenta e aceasta „putere” de a repeta, modifica si dezvolta motivele de a crea frumosul in jurul nostru. Uneori un frumos-urat, mai ales atunci cand realizam ca am trait, am repetat si dezvoltat viata altcuiva, in niciun caz a noastra.
Asteptari
De ce? Pentru ca tindem sa ne cream viata traind prin prisma asteptarilor celui de langa noi. Si iata o trista depersonalizare a tot ceea ce-am fost sau ce am fi fost sa fim. Un potential in noi decazut din drepturi! Si pe buna dreptate!
Fritz Perls in 1969 spunea ceva despre viata traita dupa asteptari:
Eu fac treaba mea iar tu o faci pe a ta. Nu exist in asta lume pentru a trai dupa asteptarile tale, iar tu nu existi pentru a trai dupa ale mele. Tu esti tu, iar eu sunt eu. Iar daca din intamplare ne gasim unul pe celalalt, e FRUMOS. Daca nu, nu mai ramane nimic de facut.
Oare chiar nu e nimic de facut? Sigur ca e – mereu putem sa facem cate ceva care sa ne creeze un Fals Confort – dar acesta e subiectul unui alt articol. Intrebarea e: putem sa traim cu celalalt acceptand ca nu e facut ca sa traiasca dupa asteptarile noastre? Iar daca nu, avem dreptul sa il invatam sa faca asta?
Pentru toti cei care acum iubesc, au iubit si pe urma vor iubi din nou: un partener e cineva care te ajuta sa devii cea mai buna versiune a ta, nu cineva care te forteaza sa fii cineva cine nu esti!
In loc de concluzie: omul, fara sa-si dea seama, isi compune viata potrivit legilor frumosului, chiar si in clipele cele mai adanci ale disperarii.
6 răspunsuri
foarte frumoasa comparatia cu muzica!
draga Sergiu ti-am scris un comentariu interesant,zic eu,dar nu apare…nu stiu de ce!?
Buna!Exceptional articolul!Se potriveste perfect precum o manusa prin ceea ce trec eu si citez….”La fel se intampla cu tipul de atasament pe care il replicam in relatiile noastre. Ne trezim ca, dupa cateva relatii, mai multe experiente in tandem, am replicat acelasi motiv, de cele mai multe ori unul in care autoritatea, dispretul, neincrederea au ramas singurele constante atunci cand i-am ales pe cei care voiam de fapt sa ne “implineasca” viata. Asta e ceea ce spunea Milan Kundera”…eu nu m-asi fii putut exprima mai bine…dar Milan Kundera a spus perfect.Asa este!Iar in ceea ce priveste creearea unui FALS-CONFORT,se poate,dar e groaznic…eu trec prin asa ceva.Citez din nou o fraza-intrebare buna de comentat:”Intrebarea e: putem sa traim cu celalalt acceptand ca nu e facut ca sa traiasca dupa asteptarile noastre? Iar daca nu, avem dreptul sa il invatam sa faca asta?”DA!Avem dreptul odata ce a acceptat sa fim impreuna DAR…pt ca exista mereu un DAR…trebuie sa vrea si el.In cazul meu,din pacate,am incercat sa-l invat sa stie tot ceea ce e bun pt el,pt mine,pt noi…stie ca am dreptate,ii cer si parerea…dar e groaznic,e un catar ce se pune de-a-curmezisul mereu si nu vrea nimic bun,face totul ca sa fie rau.Si atunci ce e de facut?!NIMIC!
Draga Elisa, mereu e ceva de facut – poate pentru azi sa ne uitam putin inapoi, putin inainte si apoi sa luam o decizie. Se numeste schimbare prin prelucrarea unei pierderi…sau mai multor pierderi. Nu e un proces usor, si bine e sa-ti acorzi timp sa treci prin toate etapele. Traieste-ti doliul pentru aceasta pierdere iar la final fa loc pentru acel ceva nou care te va re-insufleti ca Licurici :)
Merci Dorel!
Merci f mult pt raspunsul la comentariul meu,dar din pacate…acum constat ca textul meu nu este intreg…a aparut DOAR pana la un anumit „punct”.Ceea ce trebuia sa mai apara si nu a aparut din textul meu de ieri,ti-l trimit acum,te rog citeste-l in continuare.Acesta este:…de facut?!NIMIC!Iata in articolul tau alta fraza perfecta o citez si pe aceasta „: un partener e cineva care te ajuta sa devii cea mai buna versiune a ta, nu cineva care te forteaza sa fii cineva cine nu esti!”PERFECT ADEVARAT!Asa ar trebui sa fie,dar eu ma confrunt cu totul neasteptat mie si anume:eu,o fire f vesela,glumeata,comunicativa,blanda,rabdatoare imprejurarea sistematica creata de el m-a transformat,in doar 2 luni de zile de cand suntem impreuna,intr-o fiinta trista,dezamagita,fara speranta in bine.Din cauza caracterului lui am f fortata de imprejurari sa fiu ceea ce nu vreau!Vezi ca se poate,din pacate?!Asa-i viata,cand ne asteptam mai putin atunci apare cineva rau intentionat.Draga Sergiu articolul este EXCEPTIONAL!Merci mult!
Draga Elisa, ma bucur ca articolul ti-a dat aripi si straluceala – foloseste-le. https://empower.ro/inteligenta-emotionala/uita-pasi-pentru-a-trece-peste-o-deceptie/