Contradictiile in relatia de cuplu
In orice relatie de cuplu, indiferent de durata, contradictiile sunt inevitabile. Tuturor ne place sa credem ca spunem adevarul si sa ne impunem punctul de vedere in fata celorlalti. Nu e vina noastra, pur si simplu asa ne-a facut natura. Dar daca intampinam rezistenta? Cum ii convingem atunci? Criticandu-i? Totusi dupa o anumita „experienta” in domeniu incepi sa te intrebi daca metoda chiar functioneaza.
„In 99% din cazuri oamenii nu se invinovatesc pentru nimic, oricat de mult ar gresi. Critica este zadarnica pentru ca il plaseaza pe individ in defensiva si il face sa lupte pentru a se justifica. Critica este periculoasa pentru ca raneste orgoliul personal, lezeaza sentimentul de importanta si starneste ranchiuna.”
Iata deci vorbele unui expert in comunicare, Dale Carnegie. Renumitul psiholog american B. F. Skinner a dovedit prin experimentele sale ca un animal recompensat pentru buna purtare va invata cu mai multa usurinta decat un animal pedepsit pentru greseli. Exemplele pot continua.
Criticand punctul de vedere al partenerei/partenerului de viata nu ajungem nicaieri. Ba mai mult, contradictia poate oricand sa se transforma oricand in cearta. O cearta apriga, caci fiecare lupta sa isi apere orgoliul. Chiar la asta ai vrut sa ajungi cand i-ai spus sa lase capacul de la toaleta? Sau cand i-ai explicat de ce serialul ei e cel mai prost realizat vreodata? (Apropo, cand ai avut timp sa vezi toate serialele realizate vreodata?)
Te-ai simtit vreodata incredibil de nervos?
Atat de nervos incat ai fi distrus totul in jurul tau? Atat de nervos incat iti venea sa urli, inima iti batea din ce in ce mai tare, stateai incruntat si nu mai vedeai nimic in jurul tau, caci erai fixat pe o persoana care ti-a gresit?! Si tipai la ea si iti venea sa o iei la bataie din simplu motiv ca nu e de acord cu tine?!
Daca ar fi acum sa simti aceleasi sentimente ce metoda de rezolvare ai aplica? Instinct sau diplomatie? Ei bine iata ce sfaturi ne dau expertii:
- Singura modalitate de a profita cat mai mult de pe urma unei disensiuni este de a o evita.
- Respecta parerile interlocutorului tau. Nu ii spune niciodata ca greseste.
- Arata intelegere fata de ideile si dorintele celuilalt.
- Inainte sa critici, comenteaza-ti propriile greseli.
Indiferent de ce ai alege, cearta sau nu, in final tot la o discutie calma se ajunge. Ce este mai avantajos pentru tine? Sa te consumi sau sa folosesti ceea ce alti au dovedit deja ca da rezultate?
In final as vrea sa te intreb ce simti in momentele cand va intelegeti de minune? Mai exact cum te simti cand iti impartaseste punctul de vedere si… te lauda, iti multumeste ca i-ai explicat cum e corect. Cum te-ai simti daca toata lumea ti-ar da dreptate? Exact sentimentul asta nu ai vrea sa il simta si ea cand este langa tine?
Concluzie: nu ii da dreptate, nu incerca sa o intelegi, nu lasa de la tine (desi ai dreptate), nu o lauda decat daca vrei sa te iubeasca!
16 răspunsuri
Lauda este ceva exceptional! :)
si critica e ceva exceptional..cand ai chef de cearta :)
o discutie in contradictoriu iti poate deschide noi orizonturi,daca vrei sa le auzi si sa le accepti :)
Foarte util acest articol si foarte bine ai argumentat, te felicit sincer.
Comunicarea inseamna mai mult decat ceea ce spunem. Inseamna si cum spunem acel lucru. Comunicarea consta in a vorbi si a asculta, si in actiunea de a destainui reciproc ganduri si sentimente interioare (asa numitul ‘feedback’). Pe masura ce devin comunicatori buni, oamenii ajung sa exceleze in toate domeniile, de la relatii sentimentale la vanzari si afaceri.
Domnule Lita am impresia k un psiholog…Am dreptate?..dar intrebarea mea adevarata este „Cum ajungi la cearta?” , adik nu avem voie sa avem pareri diferite in anumite domenii/situatii?? Astept raspuns…
Carmen: Discutiile in contradictoriu sunt sarea si piperul unei relatii. Nici nu cred ca s-ar mai putea numi relatie fara ele. Totusi dupa un timp te cam saturi de certuri din nimicuri.
Gabi (aka gabitzubitzu :) ): Iti multumesc pentru felicitari mai ales ca este primul meu articol ever-ever :) si ma bucur ca ti-a fost util articolul. Intradevar abilitatile de comunicare sunt imperative pentru ca relatiile cu ceilalti sa mearga bine. Nu toata lumea le are dar bine ca exista dezvoltarea personala :)
Dl Mertea: Este foarte bine ca aveti pareri diferite dar ar fi bine sa nu se ajunga la certuri din cauza lor.“Cum ajungi la cearta?” Se ajunge la cearta in momentul cand fiecare refuza sa accepte punctul de vedere al celuilalt.
Nu-ti cunoastem latura asta pisi….dar imi place! Bravo :)
Referitor la raspunsul oferit domnului Mertea.. nu credeti ca daca parerile sunt diferite fiecare refuza sa accepte punctul de vedere al celuilalt? putem vorbi de o cearta inca de la inceputul discutiei in contradictoriu?
Luissa: Ma bucur foarte mult ca te-a surprins intr-un mod pozitiv articolul :)
Catalin: Este o intrebare foarte bine pusa pe care se bazeaza tot articolul. :) Ideea principala este ca oameni trebuie acceptati asa cum sunt, si daca nu sunt de acord cu noi nu este recomandat sa fortam sa ii schimbam. In general oamenii reactioneaza urat cand l-i se spune ce si cum ar trebui sa faca/gandeasca. Sa luam un exemplu : noi zicem ca e alba iar ceilalti sunt de parere ca e neagra. Ce e de facut?
Dupa parerea mea putem zice: „Aveti dreptate. Am fost indusi in eroare de anumite aspecte dar acum suntem de acord cu dumneavoastra. Adevarul este ca daca priviti din punctul nostru de vedere este un pic cam gri. Si suntem siguri ca din punctul altuia de vedere este negru. Deci parerile ar putea fi impartite in functie de modul in care privesti. Haideti totusi sa vedem/discutam care este defapt cel mai avantajos mod de abordare.”
Referitor la a doua intrebare raspunsul este nu. Cearta este un moment mult mai tensionant decat o simpla contradictie. Este doar o legatura cauza-efect.
Va multumesc pentru ca ati abordat aceste doua probleme, sper ca sunteti de acord cu raspunsul si astept cu nerabdare alte intrebari de la dumneavoastra :)
Dar cand s-a creat un precedent …el te ctritica tu te superi…el te critica tu te certi…el te critica tu il critici…el nu mai vrea sa il critici…tu nu il crezi cand te lauda…e doar manipulare….
Lavinia: Cum ar arata relatia perfecta pt tine alaturi de persoana in cauza?
In primul rand vreau sa te felicit pt articol. Sincer si pe mine m-ai luat prin surprindere cu latura asta :). O sa incerc sa dezbat cam toate problemele abordate pana acum… bineinteles.. din perspectiva personala. Ramane de vazut daca imi dai sau nu dreptate. Parerea mea este urmatoarea: LAUDA este un element constructiv… primita din partea celorlalti, te ajuta sa-ti dai seama ca esti p drumul cel bun si te motiveaza sa mergi mai departe, sau sa fii in continuare asa cum esti (difera in functie de contextul in care a fost primita). Dar si LAUDA… depinde din partea cui o primesti… la mine personal conteaza mult mai mult daca vine de la o persoana iubita, decat din partea unei persoane care mi-e indiferenta. Cat despre CRITICA… de asemenea depinde din partea cui o primesti, ce cuvinte si-a ales respectivul cand te critica (daca te-a criticat prin cuvinte foarte dure este si normal sa te deranjeze, dar daca si-a ales cu grija vorbele poate iti da de gandit daca ceea ce gandesti sau ceea ce faci este chiar atat de bine precum crezi si poate iei in calcul si parerea celuilalt) sau de capacitatea fiecaruia de a fii deschis catre alte opinii decat cele personale. De la critica se ajunge foarte usor la discutii in contradictoriu. Consider ca acestea sunt absolut necesare intr-o relatie, atata timp cat nu sfarsesc prin a fii transformate in adevarate certuri. Prin intermediul acestor discutii ajungi sa cunosti putin cate putin persoana de langa tine si sa descoperi multe lucruri despre el/ea, lucruri pe care altfel probabil nu ai avea cum sa le afli. Sa fim sinceri… cand decidem ca vrem sa fim cu cineva… cat de bine il/o cunoastem? Este imposibil sa nu ne fi scapat macar cateva „secrete”. Nici nu cred ca ar fii bine sa fie altfel. O cunostinta de-a mea mi-a spus ca niciodata nu trebuie sa te „dezvelesti”, „descoperi” complet fata de persoana de langa tine. Mereu trebuie sa afle lucruri noi despre tine pt ca altfel s-ar plictisi si probabil ar pleca acolo unde ar fi lucruri noi de descoperit. Nu spun neaparat ca persoana care mi-a zis asta are dreptate, dar m-am simtit datoare sa va impartasesc aceste vorbe, dat fiind subiectul. De la discutiile in contradictoriu pana la cearta nu este decat un pas, dar este la latitudinea fiecaruia daca acel pas este facut sau nu. Desigur, sunt si aici multi factori care influenteaza aceasta trecere. De exemplu, daca ai avut o zi nasoala (scuzati termenul, dar este foarte des folosit in zilele noastre :) ) si esti foarte iritat, sari imediat la cearta; sau daca tu consideri ca intr-o cearta precedenta ai lasat prea mult de la tine si acum crezi ca este randul tau sa fii indreptatit. Bineinteles, sunt multi alti factori care duc la cearta, dar nu ma apuc sa-i enumar pe toti. Oricum… opinia mea este ca pentru a evita aceste certuri cel mai bine alegeti calea mediana. Acum ramane intrebarea… cati dintre noi sunt dispusi sa renunte la propriile idei si sa aleaga calea de mijloc in favoarea pacii, armoniei? Acum astept sa vad daca imi impartasesti ideile sau nu :)
Cristiana: Da sigur conteaza foarte multe din partea cui esti laudat sau criticat. Si de asemenea sunt foarte multe cauze pentru certuri. Vad ca esti foarte interesata de subiectul acesta :) se pare ca ai „experienta” in certuri. Cat despre intrebare cred ca prea putini oameni lasa de la el. Asta e, o sa ii acceptam si o sa invatam cum sa ii luam nu? :)
Cosmin, articolul este bun. Felicitări şi succes în continuare!
Carmen: cred ca pentru a pastra linistea nu trebuie sa renunţăm la propriile idei, ci doar să nu încercăm să le impunem altora. Eu renunţ să mai vorbesc despre un subiect dacă discuţia se transformă în polemică, mă refer la discuţiile cu oricine, nu doar în cuplu. Dar sunt situaţii când sunt atacată, în sensul că persoana scoate flăcări pe nări, chiar dacă nu spune cuvinte urâte, modul cum le spune mă pune în situaţia de răspunde cu aceeaşi monedă, altfel, dacă nu o fac, simt că mă încarc cu nervii lui şi toată ziua sunt un pachet de nervi, iar tiroida mea are de suferit că n-am spus ce aveam de spus. Am observat că cine mă atacă o face că are chef de ceartă, nicidecum pentru că ar vrea să lamurească ceva. În final lucrurile se calmează, aşa cum a spus Cosmin, dar fără am mai purta vreo discuţie.
1. De cele mai multe ori se ajunge la cearta pt ca… adevarul doare. Si-atunci unde e problema, la tine care atragi atentia asupra unui lucru gresit, sau la cel care se enerveaza pt ca stie ca a gresit? (Admit insa ca lucrurile trebuie spuse pe un ton corespunzator)
2. „Nu-i spune ca greseste”… sa nuantam. Nu-i reprosa ca greseste, dar ai grija sa-l faci sa inteleaga ca a gresit. Caci daca nu, unde e progresul?
3. „comenteza-ti propriile greseli”… n-are nici o relevanta, asta inseamna compromis. Adica las’ sa nu spele farfuriile pt ca si eu las mizerie pe masa?! Nu e mai bine… sa incep eu sa curat masa si sa-i pot spune dupa sa spele si ea…?
Eu cred ca greselile trebuie spuse iar lucrurile puse in ordine. Tine insa de tactica… Si aici admit ca diplomatia, lauda si puterea exemplului sunt cai eficiente…
Intotdeauna e usor sa vorbesti, mult mai greu e sa pui in practica. Daca toti am avea control asupra nostra si asupra comportamentului nostru atunci cearta nu ar mai exista si o intreaga monotonie s-ar asterne peste noi toti. Oare e normal ca totul sa fie bine si frumos mereu? Eu zic ca nu. Tot ce este cu masura si neexagerat e bine venit, asa ca si micile divergente isi au rostul lor, pot fi chiar constructive intr-o relatie. Trecand peste asta , mi-a atras atentia concluzia ta, care nu face decat sa ma duca cu gandul in trecut si sa afirm ca TE-A IUBIT, dar s-a saturat ;)( cu siguranta stii la ce ma refer).
Tin sa mai mentionez ca ma numesc LUOANA LITA :)