De ce n-au romanii bani

La inceputul anului am facut un mic studiu. Am vrut sa vad care sunt prioritatile in 2009 pentru cei inscrisi in baza mea de date, ca sa pot produce materiale educationale conform cu asteptarile lor.

Rezultatele au fost mai mult decat surprinzatoare: daca pe primul loc ca interes s-a regasit “Siguranta financiara si cresterea averii” – lucru firesc de altfel, paradoxul s-a materializat la rubrica “ce abilitati doriti sa va dezvoltati”. Daca “planificare” si “managementul timpului” par la locul lor, “abilitatile de comunicare” sunt OK, aparitia in primele cele mai cautate 5 abilitati a “renuntarii la obiceiuri negative” si “invatare accelerata” nu prea au nicio noima. Si, pentru ca suntem un popor mioritic, “vanzarea” si “negocierea” sunt pe ultimele doua locuri, dintr-un total de 16 optiuni.

Adica, stau si eu si ma intreb: Cum sa iti asiguri stabilitatea finanicara si eventual sa-ti cresti averea? Renuntand la fumat si citind mai repede?

Daca ne uitam la oricine pe planeta asta care a facut avere, vanzarea si negocierea fac parte printre abilitatile primordiale. Numai ca, se pare ca la romani chestia asta nu este evidenta. Pacat. Mare pacat.

Bob Proctor in “Cele 11 legi Uitate” spune care sunt factorii care asigura banii, si anume:

• nevoia pentru ceea ce faci;
• cat de bine faci ceea ce faci;
• cat de usor esti de inlocuit.

Da-mi voie sa detaliez putin acesti trei factori.

Daca esti cel mai bun depanator de masini de scris din lume, ai muri de foame. De ce? Pentru ca nimeni nu mai foloseste masini de scris. Deci, un prim element de urmarit ar fi sa vezi daca nu cumva abilitatile si competentele tale profesionale sunt putin cam prafuite. Sau, mai mult, daca nu sunt cu risc mare de “prafuire” in viitorul imediat.

Daca este nevoie de ceea ce faci, dar o faci lamentabil (vezi “meseriasii” din Romania, care vin sa repare o teava si lasa un munte de moloz in urma, iar peste doua saptamani teava pocneste din nou iar ei iti explica doct “materialele e proaste”), cu siguranta ca averea este o notiune la fel de indepartata ca si Galaxia Andromeda.

A face ceva bine nu inseamna a fi in stare sa faci ceva pana la capat, ci presupune si responsabilitate si profesionalism fata de cei care beneficiaza de munca ta.

In fine, daca ceea ce faci tu (chiar bine) mai poate fi facut de inca 1000 sau 10.000 de oameni, valoarea muncii tale este violent nivelata de “piata muncii”.

Aici exista un test simplu, dar pe care nu te sfatuiesc sa-l faci decat daca esti foarte sigur pe tine. Du-te la seful tau si spune-i “imi dau demisia” si vezi cum reactioneaza. (Daca nu ai sef, spune-le asta clientilor tai.)

Se pot intampla trei lucruri:

• o privire ridicata spre cer si abia murmurat din buze “multumesc, Doamne!”;
• o replica seaca de genul “OK, dar mai stai macar o luna sa gasesc pe cineva sa faca munca ta”;
• o privire dezorientata si o reactie de genul “stai, te rog, iti maresc salariul, avem mare nevoie de tine”.

Intre noi fie vorba, care este sansa sa ai parte de varianta 3?

Elementul cheie pana aici, si care nu este evident, este urmatorul: esti platit nu pentru munca depusa, ci pentru valoarea de piata a rezultatului muncii tale. Daca ai un salariu de 3000 RON si te plangi ca nu-ti ajung banii, uite un calcul simplu pe care nu te-a invatat nimeni sa-l faci:

• pentru ca tu sa primesti 3000 RON in mana, angajatorul plateste 5000 RON (nu intru in detalii contabile, intreaba un economist daca vrei sa stii mai multe);
• intr-un an, angajatorul plateste pentru tine 60.000 RON;
• asta inseamna ca tu ar trebui sa produci “valoare” de macar 100.000 sau chiar 150.000 RON pe an (un miliard si jumatate, in bani vechi), ca sa-i ramana si lui bani pentru investitii, cheltuieli curente, impozite si, evident, profit.

Si acum vine intrebarea cheie: ce faci tu ca sa valoreze 150.000 RON pe an? Ce abilitati si competente trebuie sa-ti dezvolti pentru a putea genera aceasta suma? Crezi ca “invatarea accelerata” ajuta? Sau ajuta mai mult “vanzare” si “negociere”?

Pentru ca a gasi o solutie convenabila pentru firma ta in cazul unui client nemultumit sau identificarea unor oportunitati de a vinde mai mult din ceea ce produci, ar ajuta, nu-i asa? (Tu iti cunosti cel mai bine produsul pe care-l faci, deci esti probabil cel mai in masura sa-l si vinzi.)

Haide sa presupunem ca la tine in firma sunteti 3 specialisti. Din cauza crizei, unul va fi dat afara pentru ca nu mai sunt suficiente comenzi sau lucrari care sa justifice 3 oameni. Sa analizam prin prisma celor 3 factori de care vorbea Bob Proctor:

• “Nevoia” este egal impartita, deci nu va fi un criteriu de selectie.
• Daca iti faci treaba bine, mai ai o sansa. Daca esti cel mai putin performant, o sa zbori. Nu conteaza ca esti cel mai destept, daca nu poti sa iti respecti termenele limita, daca esti imprastiat sau daca abilitatile tale de a coopera cu colegii sunt deficitare, tot o sa zbori.
• Daca esti cel mai bun la vanzarea a ceea ce produci (asta inseamna sa poti comunica bine cu clientii la un targ, sa poti sustine o prezentare la o conferinta, etc.), ai o sansa rezonabila sa ramai in picioare.

Concluzia este ca elementele care iti asigura stabilitatea financiara si cresterea averii nu sunt numai cele legate de profesia propriu zisa, ci intreg ansamlul de abilitati si competente care includ inteligenta emotionala, managementul timpului, comunicare, negociere, auto-motivare, un pic de management financiar, capacitatea de lucru in echipa si multe altele.

PS: In weekendul 20-21 iunie particip la organizarea Superconferintei de Marketing Direct. Lucrurile pe care le vom dezvalui acolo fac parte din exact acest grup de abilitati si cunostinte. Intrebarea cheie este: tu unde alegi sa fii in 20-21 iunie? La Superconferinta sau la munte? Sunt aceiasi bani, dar una din optiuni este o investitie care te va ajuta tot restul vietii tale, cealalta este o simpla cheltuiala.