Astazi am fost martorul unui eveniment care m-a marcat profund. Am asistat la o prelegere tinuta de un specialist in comunicare in fata a catorva zeci de profesori. A fost un eveniment organizat de directiunea unei scoli, cu scopul de a ajuta profesorii in munca lor cu elevii, pentru a le permite o mai buna transmitere a informatiei de la catedra la banca.
Inca de la inceputul expunerii, trainerul a fost intampinat cu o atitudine rece, de respingere din partea celor mai multi profesori, care a culminat cu atacuri verbale mai mult sau mai putin voalate. In esenta i se reprosa din partea celor de la catedra, ajunsi acum in bancile spre care obisnuiau sa predea, ca nu e cazul sa le spuna lor, celor care au atata experienta, ce si cum sa faca.
In final, dupa ce a reusit cu abilitate sa domoleasca spiritele, speakerul si-a livrat prezentarea, reusind sa capteze interesul audientei.
Ce m-a frapat pe mine a fost asemanarea acestei situatii cu cazurile pe care le intalnesc eu in emailuri, discutii pe chat si forumuri si (mi s-a intamplat o data) a unui atac direct venit de pe un blog.
Esenta era aceeasi: cum adica vii tu, un medic, sa ne inveti pe noi cum sa ne gestionam banii? Crezi ca suntem atat de prosti? Nu suntem in stare sa numaram un teanc de bani si sa le stim valoarea?
Exact ca in exemplul de mai sus, unde doar o mica parte din profesori au fost doritori sa primeasca informatii, marea majoritate a oamenilor au o atitudine superioara. Autosuficienta si supraevaluarea proprie e lege.
Cu toate acestea, opt din zece angajati romani au luat credite de la banci, multi dintre ei „la maxim”, fara sa se gandeasca ce se intampla daca vor avea probleme financiare, fara sa isi asigure solutii de rezerva pentru asemenea situatii.
Uite a venit si criza, deja sunt mii de oameni care au fost disponibilizati si numarul va creste la anul.
Desigur, exista si persoane care vor sa stie mai mult. Cine sunt ele?
- aceia care sunt in mod natural preocupati de a se dezvolta continuu pe plan personal, iar tu, pentru ca citesti articole pe Empower.ro, esti unul dintre ei;
- cei care „s-au ars” si sunt nevoiti sa gaseasca o solutie pentru iesirea din falimentul financiar in care se afla (aceasta categorie va creste exponential in lunile si anii de criza care vin).
Din pacate, omul este o fiinta reactiva: de cele mai multe ori trece la actiune in urma unei nevoi iar actiunea este cu atat mai hotarata cu cat nevoia este mai mare.
Nu suntem in stare sa invatam din greselile altora, nu avem inteligenta de a anticipa si de a ne pregati pentru „vremuri grele” cand acestea se aduna la orizont. Asteptam ca ele sa vina peste noi pentru a ne urni din zona de confort.
Pe voi, cei care cititi acest articol, ce v-a determinat sa cautati informatii despre finantele personale? Indiferent daca e vorba de un imbold interior sau un eveniment negativ, motivul exista.
Mi-ar placea sa stiu ce va face sa fiti diferiti fata de majoritatea: cei care se scalda intr-o indiferenta calduta, pana in momentul in care realitatea ii va trezi cu brutalitatea de care da dovada de fiecare data.
19 răspunsuri
Da, bine spus – nu invatam din greseli, nu anticipam, reactionam – asta e programarea cu care ne-am capatuit de mici de la parinti, profesori, prieteni – si ei fara vina, pt. ca si ei sunt la fel.
Din pacate (poate e dur spus) singurele persoane responsabile (cu finantele sau altceva ) sunt cei ce au inceput sa devina constienti (poate chiar in urma unor evenimente neplacute). Restul sunt inca pe pilot automat – pana ceva nu se va prabusi in viata lor, putin probabil sa iasa din starea de indiferenta. Si nu avem noi cum sa schimbam asta.
ce va face sa fiti diferiti?…asa pusa intrebarea si raspunsul va trebui sa fie pe masura….
imi place sa spun ca sunt un om obisnuit…dealtfel stiu si o poezie cu acest nume „Noaptea unui om obisnuit”…nu o voi reproduce aici…poate alta data…
Dar ce ma face sa fiu aici…este faptul ca de o luna de zile lucrez la un proiect, pe care l-am numit „Salvati-l pe Mos Craciun”. Acesta consta intr-o carte pe care intentionez sa o distribui la cat mai multi copii din scolile din zona. Acum, sunt in posesia unei liste care contine 408 copii. Acestia ar putea sa primeasca, cadou sub bradul de Craciun, o MINUNATA poveste, intr-o carticica frumos ilustrata. Povestea se numeste „Salvati-l pe Mos Craciun”, iar noutatea acestei carti este ca aceasta este personalizata.
Fiecare carticica este adresata direct copilului care o va primi, iar eroul principal al povestii este chiar El, copilul respectiv, impreuna cu prietenul sau, real.
Acum..ce ma face pe mine sa fiu aici..? Este faptul ca trebuie sa invat CUM sa fac sa pot gasi oamenii care sa investeasca intr-o astfel de carte.
Ce ma face sa fiu aici? Este faptul ca aici, am descoperit oamenii cu care VREAU sa fiu, oamenii care ma inspira; si faptul ca exista posibilitatea sa pot gasi o IDEE care sa ma ajute sa duc la bun sfarsit acest „proiect”.
…………………………….
Initial am plecat cu gandul ca voi gasi oamenii cu care sa fac front comun; ma gandesc la agenti economici, Primarie, etc..se pare ca inca o data am dat dovada de naivitate.
……………………………
Cand am ajuns aici, si dupa ce am citit informatiile despre „Avantaj la Start”, mi-a venit ideea de a lega Proiectul meu cu acesta…….si eu fiind undeva tot la „Start” – sunt incepator in „lumea afacerilor”.
Tot in naivitatea mea inca mai cred ca reusind sa ofer aceasta carte copiilor de la gradinita si celor din clasele I – IV, voi avea taria si puterea de a oferi si CD-ul cu „Avantaj la Start”.
Stimate TT, nu prea stiu ce asemanare poate sa fie intre proiectul d-voastra si „Avantaj la start”, acesta din urma se distribuie gratuit si pe baza de VOLUNTARIAT, pe cand asa-ziul proiect al d-voastra, nu e decat o alta afacere!
Oricum va felicit ca ati avut curajul de a incepe aceasta afacere, dar nu are nici o legatura cu proiectul „Avantaj la start”, doar daca luam in considerare faptul ca ati aplicat ceea ce ati citit pe DVD.
Cat despre motivul pentru care caut informatii despre finantele personale, acesta nu este nicidecum un eveniment negativ, ci mai degraba un imbold interior. Si pot sa spun cu tarie ca de cand urmaresc cu foarte mare interes articolele scrise aici, precum si cele de pe miliomarulmioritic, parca am inceput sa privesc altfel lucrurile, parca mi-a fost luat un val de pe fata!
Felicitari colaboratorilor si multa inspiratie!
p.s.
Eu oricum devorez aricolele primite zilnic!
Da eu am facut un credit si de aceea caut solutii pentru a avea bani suficienti si in acelasi timp ,sa am o sursa de venit care sa ma ajute sa nu mai cad in capcana creditului atunci cand voi avea o mare nevoie
Stimata Ela, ma bucur ca cineva, undeva, a citit ceea ce am scris.
Asemanarea dintre un proiect si celalalt consta in faptul ca ambele produse se vor distribui gratuit…numai ca, daca pentru unul din proiecte exista cineva care a oferit „avantajul la start” – un investitor, pentru proiectul meu , caut astfel de oameni!
Pana una -alta, d-le TT, de ce nu faceti un site?? sau pana la site – un blog?? Copii de azi mor dupa PC de la 3 ani (poate si asa e tarziu, stiu din familie!!). In loc de ororile acelea de desene animate, poate gasiti cai de comunicare prin toata gama pe care computerele azi o pot pune la dispozitia oricaror cautatori. Pe urma va veti confrunta cu persoane care vor dori sa va ajute, sa editeze, ca sa si castigati, dupa cum doriti, foarte frumos. Se poate astfel mari segmentul de consumatori, caci multi parinti detesta computerele, si tot atat de multi le adora!!!
Si eu fac acelasi lucru, doar ca nu vreau sa editez decat in format virtual, si de aceea refuz editorii care doresc sa colaboreze pe alta cale cu mine. Nu sunt editori de literatura pentru copii, altfel v-as fi ajutat cu placere. Mergeti prin librarii mai ales si vedeti ce edituri lucreaza in domeniu, luati legatura ca dansii, caci va pot indruma si catre alte firme care ofera tot felul de servicii. Sau incercati in Pagini Aurii, ori alte feluri de cautari. Din cunostinte in cunostinte va puteti gasi colaborarea care sa va avantajeze.
Din nefericire, Mos Craciun a fost ‘salvat’ o data de CocaCola si poate de aceea nu gasiti deschidere … nu din cauza unei naivitati pe care eu o pot numi ingenuitate – de fapt… Si care nu are nimic comun cu afacerile, in sensul ca poti avea un suflet ingenuu si totusi sa ai mintea ascutita, concreta, clara, pentru afaceri… Poate va mai ganditi la reformulari, dar nu vreau sa va deranjez cu alte ganduri…
Pot doar sa va doresc succes !!
Imi place prezentarea, TT, am vazut prezentarea cartii!!
Acum simt ca si eu, si Ela ne-am dus pe panta ‘omului obisnuit’ si puteti fi dna TT !!!
Indiferent, succes, nu pot decat sa va incurajez cu drag!!
Luca…Hmmm!! Eu citesc ce scrieti cu totii aici, si la Descopera.ro, Alter Media, DaMaiDeparte, Iluzia Realitatii, Stiinta.ro, NG, NASA, DesertUSA, o multime de bloguri placute mie… Nu ma intereseaza finantele, sincer, am un simt al realului care m-a ferit de necazuri (si am o lunga experienta in materie de facut si desfacut case, invart zilnic patrimoniul firmei la care lucrez si alte etc.uri de acelasi fel! :) ), am o droaie de carduri (acum vin de la Ikea unde am fituit 3 milioane, dupa puterile mele!!) si… cam atat!!!
Ma simt bine ca ti-am raspuns si tie, asa cum am scris cateva cuvinte lui TT…
Ma simt bine cu voi, cu alti prietenii virtuali care devin si reali din cand in cand!!..
Invat cate ceva de ici – de colo… Casc bine ochii si urechile pe unde pot, incurajez cat mai multi oameni pot…
Zic ca este o viata frumoasa !! Sau cel putin imi place mie, chiar daca nu va povestesc si partea… intunecata a cautatorului de lumina!!!
Iar cei care se iau de tine … un medic care lumineaza si din lumea finantelor… Ar trebui sa stie ca nu haina face pe om (chiar daca ii creaza o alura), ci experienta de viata, care se capata oriunde in lumea asta larga!! Si eu cred ca sunt diferita de multi economisti, caci ma ocup in special de stiintele spirituale, desi cei religiosi se iau de mine ca sunt… eretica din cauza incredintarilor mele!! Nu sunt religioasa, dar sunt credincioasa – ceea ce este altceva… Asa ca s-ar putea zice ca nici eu nu stiu pe ce lume sunt – DAR STIU !!! :) Si mai spun si altora, fara teama – chiar cu bucurie.. Si mai ales cu respect pentru cei care nu ma inteleg !!
Asa ca astept permanent alte cunoasteri, alte sfaturi, indiferent de la cine vin – dar pretuiesc pe toti cei de la care primesc !!
Si multumesc frumos, ca asa sta bine unui om cuminte!!
Cristiana, MULTUMESC!
Acum 2 ani am crezut ca sunt singurul om care cauta schimbarea ,dar odata cu aparitia netului in casa mea totul s-a scimbat.Vad tot mai multe persoane dornice de schimbare.in cautare de altceva.din pacate eu unul sunt prins in cursa sobolanului si nu stiu exact cum sa fac.nu credeam ca este atit de greu sa schimbi setarile propriului calculator.am vrut acum un an sa fac o schimbare la care toata familia sa opus chiar si prietenii,rezultatul din punctul meu de vedere dezastruos.De atunci ma tot intreb unde am gresi,ar fi trebuit.sa trec peste linistea din casa si safac ce trebuia safac.Cu alte cuvinte ce ar trebui sa fac sa uit aceea greseala mai ales ca zilnic se intimpla ceva care i-mi aduce aminte de lucrul respectiv.In incheiere i-ti spun cu riscul da a ma repeta ca faci o treba extraordinara
Luca ,eu iti citesc articolele pentru ca sunt simple ,pe intelesul meu(mi-au placut mai mult stiintele umane decat cele reale)si mi-esti tu simpatic,un medic discutand despre finante e ceva deosebit,mai ales cand se pricepe!Si mai ai si blogul Milionarulmioritic-o minune de blog.Felicitari,Luca!
Sa stii ca nu ma mira deloc; prin primavara am anuntat si eu un training de 1 zi despre „Cum sa scapam de credite si sa facem avere” si a trebuit sa-l anulez din lipsa de participanti. Cred ca in ceea ce priveste banii e cumva cam la fel cu sexul. Toti cred(em) ca stim suficient si ca nu mai e nimic de invatat. Dar, asa cum mai nimeni nu a fost la „scoala de amor” si am deprins asta cum s-a nimerit, la fel si cu banii :)
In orice caz, exista un mod desuet de a considera relatia cu banii, considerand ca trebuie sa ne focalizam pe ce si cum muncim si banii o sa vina ei, cumva. Ideea de baza e sa ne uitam unde sunt banii multi si ce trebuie sa facem sa-i luam de acolo. Vezi cazul Becali, dar si multi altii mai marunti, dar care sunt in top 300.
Cred ca este discutabil sa fii, in societatea noastra, intre cei dintai 300 oameni de afaceri – parerea mea… Poti sa fii un om care munceste si chiar castiga bine, si mai mult decat atata nu vrea sa sacrifice. Cunosc oameni de afaceri care ar putea sa faca mult mai mult, sa aiba mult mai mult, dar ei sunt oameni care nu uita ca urmaresc si libertatea lor spirituala: culturala si un pic mai mult decat atata. Si la un moment dat al zilei pun punct afacerilor si se ocupa de partea lor spirituala. Iau o carte in mana, deschid netul la newsletterele primite de la diverse situri de mare profunzime. Doua concedii pe an – Paste si Craciun le petrec prin lumea larga, prin situri arheologice, muzee; discuta cu oameni de mare cultura, se intereseaza de cele ascunse sau doar nerecunoscute, caci pentru ei oficialul este numai legea dupa care isi conduc afacerile. Ar putea sa se ridice printre primii 400 sa zicem, dar nu vor. Vor sa traiasca. Liberi.
Asadar depinde ce vrei in viata. Pentru bani cu ghiontura trebuie compromisuri cu ghiontura. Cunosc pe cineva care face parte dintre primii 200. Stiu de unde a plecat. Cunosc compromisurile pe care le-a facut. Le-ar mai face oricand. Fiecare om poate sa fie caracterizat prin prisma compromisurilor pe care le face. Sau a sacrificiilor pe care le face. Compromisul nu este acelasi lucru cu sacrificiul!!!…
Sper ca nu mi-o luati in nume de rau. Nu uitati ca sfaturile si ideile voastre sunt bune, zic eu. Uneori comentez cuvintele – nu oamenii si nici invatatura..
@Ela,Cristiana,Toia Lucian,Elena
multumesc pentru gindurile bune! din nou ati aratat ca sinteti diferiti; probabil mai sint altii care gindesc ca voi dar v-ati detasat de pluton prin simplu fapt de a scrie un comentariu.
aici e alta discutie. sint oameni care stiu ca nu stau bine la „departamentul financiar”, stiu ca trebuie sa faca o schimbare, stiu ca daca vor continua, lucrurile se vor inrautati.
cu toate acestea nu trec la actiune.
ei sint cei „care nu scriu comentarii”, care se multumesc sa stie dar le e lene sau frica sa interactioneze cu realitatea.
@ Toia Lucian
in momentul in care te-ai hotarit sa faci ceva pentru libertatea ta financiara (chiar daca nu ai inceput s-o faci) iar cei din jur afla, esti „in vizorul lor”. fiind diferit de marea masa, vei fi privit cu suspiciune sau luat „la mishto” in cel mai bun caz.
primele investitii imobiliare pe care le-am facut au fost in garaje. nu aveam capital si a trebui sa ma limitez. cind cunoscutii au aflat ce fac, au zimbit superior, de genul „ia uite la fraierul asta cu ce prostii se ocupa”
am vazut reactia lor si am incetat sa le mai spun ce fac. in momentul in care am inceput sa construiesc case sau sa speculez cu terenuri, desi nu mi-am mai „informat” cunoscutii, s-a aflat. stii cum e, te mai intilnesti la notar cu un prieten, sau la o agentie imobiliara.
brusc, acei prieteni n-au mai ris superior. brusc, ma intimpinau cu „am auzit ca te ocupi cu terenuri…”
iti recomand sa nu spui la nimeni cind faci schimbari de acest fel in viata ta. sa-ti vezi de treaba. poate n-o sa faci bani din prima, poate o sa ai si esecuri. ele sint bune, pentru ca din esecuri inveti multe. mai ales in cazul unor esecuri, vei fi la adapost de observatiile de genul „ti-am spus eu ca e o prostie…”
e bine sa fii discret. oricum, dupa un timp, cind iti va merge bine, se va afla.
Articolul prezinta doua aspecte: atitudinea si pozitionarea. Atitudinea da reactia la schimbare sau determina acceptarea schimbarii. Skip Ross, unul din motivationalii clasici ai SUA spune ca sunt trei etape ale schimbarii: sa intelegi ca trebuie sa te schimbi, sa faci un inventar a ceea ce trebuie schimbat si sa actionezi. In cazul articolului, oamenii nu vor sa se schimbe si este OK. Este optiunea lor.
A doua parte, pozitionarea, exprima suficienta, inferioritatea si comunicarea. Adica, profesorii se pozitioneaza fata de comunicator pe pozitie de suficienta si, instinctiv, blocheaza comunicarea. Altii se pot situa pe pozitii de inferioritate si-si pot spune: pentru el merge, pentru mine, nu. El nu stie ca eu, fata de el, … Iar ultima pozitie, egalitatea, aduce comunicare corecta si feed-back pozitiv.
Parerea mea. Respect,
Andrei.
@Draga Luca,
Multumesc. Pentru articol, pentru ce faci (am scotocit si blogul Milionarului… super fain! personal, am primit ff bine hint-urile pentru bloggeri, caci ma bate gandul sa croiesc si eu unul… :), si istoria blogului, si articolele pe care am apucat sa le parcurg in cateva zile), multumesc si pentru ce ai recomandat aici lui Lucian. E de fapt mesaj pentru multi dintre noi. Mi se pare enorm impactul celor care si fac ceea ce spun, si exempul personal este un instrument fantastic! Multumesc pentru munca asta pe care ai facut-o si o faci cu tine. E drum parcurs nu doar pentru tine, ci si pentru altii, care pot vedea (da,Doamne!) ca se poate si cum se poate.
Si eu am intors barca de cateva ori. De ce? Slava Domnului, nu m-am ars, nu am ajuns la faliment, dar mi-am dorit pe „mai bine” in feluri din ce in ce mai interesante. Mi-am dorit sa nu mai fiu magarul cu desagii in spate, ci sa fiu cel care imi astern eu fan sau ma astern eu pe iarba cand imi place… Asa ca am incercat diverse. Nu am reusit chiar asa cum visam, dar am schimbat multe. Inclusiv joburi. Mi-a placut mult Robert Kiosaky si am prins cate ceva… Acum o iau de la cap, altfel, cu pasi mai mici dar, cred eu, mai siguri. Oricum, nu ma las! :)
@ Draga Lucian,
Chiar ieri, cand am citit articolul lui Luca si apoi comentariul tau, ascultasem o prietena care imi spunea cat de dureros este ca face ceea ce face, impotriva ei, impotriva dorintei ei, si nu face cum si ce ar dori… Suferinta a ajuns pana la manifestarea fizica, acum, cand trupul spune din toate ale lui :NU!
Concluzia a fost ca oricat ai fugi, pe tine te iei cu tine si nu scapi de tine… de setarile din propriul calculator, cum spuneai tu. Poti insa profita de faptul ca fiecare zi iti arata „ce bine ai fi facut daca faceai cum voiai sa faci”, si sa intorci carma cand vrei. Poti sa o faci acum. Oricum, poate fi ceva suferinta (vine familia si zice tz-tz-tz, prietenii zic zz-zz-zz, poate si tu, la primele esecuri, te poti blama), dar pana la urma va iesi. Asa cum spune si Luca, atunci cand vei reusi, vor baga de seama. Poate vor pricepe ca ai facut bine. Rar vor veni cu aprecieri. Dar ce conteaza este ce simti tu despre tine.
Imi aduc aminte de o carte a lui Neale Donald Walsch, „Abundenta”. In carte, el povesteste cum a fost o vreme in anturajul lui Elizabeth Kubler-Ross si, vazand ceea ce facea ea, si-a dorit sa faca si el acele minunatii. Ca asta era „exact pe sufletul lui”. Ea il intreaba:”Si de ce nu te apuci de facut asta?” El spune ca are de tinut in grija familia (sotia si copiii), care depinde financiar de el. Are de mers la slujba zilnic. Atunci ea il intreaba: „Bine, daca tu nu ai mai fi, ai muri, ce s-ar intampla cu ei?”
„Pana la urma ar gasi o cale, s-ar descurca”, spune el, dupa oarece „analiza”.
Atunci Elizabeth ii spune:
„Daca nu faci asa cum simti, poti sa te consideri mort, deja…”
Asa ca iti doresc sa incepi ceea ce ai dorit sa faci, si pe urma vei vedea cum or sa apara si roadele muncii tale. E posibil sa ajungi sa descoperi si „care este misiunea ta personala”, asa cum povesteste Raluca in articolul sau.
Mult succes si vant bun din pupa!
@ Mikka
ma bucur ca munca mea ajuta!
raspunsul tau pentru Lucian este excelent: cind renuntam sa facem ceea ce simtim, sintem niste zombi – supravietuim dar in nici un caz nu traim.