Despre vointa si renastere

Spuneam data trecuta ca unele filme reprezinta adevarate izvoare de intelepciune spirituala. In spatele actiunii, personajele oglindesc ganduri, emotii, trairi, actiuni pe care le regasim in viata reala si la noi. Mai mult, ele ne prezinta, de multe ori, un ideal la care visam, ca si fiinte umane si ca civilizatie in ansamblu – o cale de a ne exprima adevarata identitate.

Am comentat deja doua idei spirituale din “Batman – Inceputuri”. Astazi – celelalte doua.

Elementul decisiv

“Antrenamentul nu inseamna nimic. Vointa este totul.”

In tot ce facem e nevoie de “antrenament”. Cuvantul are conotatii mai ales sportive, stim cu totii. Dar el isi gaseste corespondentul nu doar in mediul profesional (training, curs), ci in toate domeniile vietii, ca “educatie”.

Ne antrenam, mergem la cursuri, invatam – si apoi viata ne invita sa aplicam in practica aceste cunostinte si abilitati dobandite. De ce anume depinde reusita noastra? De cantitatea de informatii acumulate? De “calitatea” lor? Aproape deloc – ci de puterea de a le manifesta. De vointa proprie.

Vointa este un subiect oarecum “delicat”. Chinezii ataseaza vointa de energia rinichilor, energia sexuala. Nu in sensul “murdar” sexual la care se raporteaza occidentalii (“educatia”, ce sa-i faci…), ci in sens de energie creatoare, de vitalitate. Acest tip de energie este cel mai important si puternic din organism – ganditi-va ca din combinatia celula spermatozoid – celula ovul (si energiile corespunzatoare) se creaza o fiinta umana (ceea ce nu putem spune despre combinatia oricaror alte tipuri de celule si energii din corp)!

Noi in occident spunem ca avem nevoie de hotarare, de vointa pentru a reusi ceva – expresii oarecum filozofice. Orientalii sunt ceva mai practici si au identificat exact tipul de energie necesara – energia vitalitatii, in sens creator.

Inconstient, cu totii ne folosim de aceasta energie pentru a ne materializa orice vise si dorinte. Indiferent cat de mult ne “antrenam”, doar prin aceasta vointa aplicam cu succes cunostintele dobandite in propria viata. Poate parea neobisnuit pentru mintea noastra occidentala – nimeni nu ne-a invatat la scoala asta. Dar daca ne uitam la cei ce au reusit ceva deosebit prin propriile forte, realizam ca au avut nevoie de o vitalitate extraordinara – dincolo de inteligenta, educatie sau antrenament.

A urca spre culmi

“De ce cadem ? Pentru a invata sa ne ridicam.”

Cand privim tiparul vietilor oamenilor de succes, in majoritatea cazurilor observam o succesiune interesanta. Au inceput de jos, au avut dificultati in prima etapa, uneori au cazut, au persistat insa, lucrurile au inceput sa mearga, s-au extins, iar in final au “explodat”.

O viata fara dificultati, fara provocari inseamna incremenirea pe un nivel mediu, “caldut”. Cati copii de bani gata ati vazut devenind adevarati lideri? Fara greutati pe care sa le depasesti (cu ajutorul vointei), nu ai cum sa urci. In plus, dupa cum se stie, atunci cand ai atins fundul, singurul drum disponibil este… pe verticala. Si cu cat cazi mai mult, cu atat pare ca te mobilizezi mai mult – iar avantul pe care ti-l iei te propulseaza catre culmi si mai inalte.

Este adevarat, cei mai multi nu se mai ridica atunci cand au cazut. Fara vointa, fara educatie esti condamnat la o viata anosta – un simplu pion pe masa de sah a altora. Dar sunt unii care “se lupta” cu programarea propriei sorti, creandu-si singuri destinul. Isi folosesc forta interioara pentru a se ridica, ajung modele autentice – si impregneaza constiinta natiunilor, sau chiar a lumii.

Asa ca, daca sunteti “in groapa”, bucurati-va! Momentul renasterii e aproape. Si depinde numai de fiecare dintre noi sa urmeze “valul” care il va duce catre visul sau…