In urma discutiilor pe marginea articolului Atacul la Amygdala, astazi si saptamana viitoare vom aborda doua teme: echilibrul gandire-simtire-comportament, respectiv specializarea emisferelor cerebrale. Facem acest lucru deoarece, in comentarii, mi-au fost adresate o serie de intrebari si, de asemenea, am observat ca mai este nevoie de o serie de clarificari.
Mecanismul reglator
Spuneam, asadar, ca aria corticala numita Amygdala, prin alerta pe care o declanseaza, pregateste individul sa actioneze in situatia delicata in care se gaseste, sa treaca peste momentul dificil, fie luptand, fie fugind. In asemenea cazuri, individul poate simti emotii aflate in gama stres-frica-panica, in functie de cat de grava si de periculoasa este resimtita situatia. Ei bine, Camelia ne-a strecurat raspunsul foarte frumos, cu o intrebare: „Sa fie stresul lipsa elasticitatii psihofiziologice?”
Stresul este rezultatul unei inelasticitati, iar – in cazul nostru – al lipsei de elasticitate psiho-comportamentala. Nu inseamna neaparat ca nu suntem „elastici” ci, de fapt, inseamna ca „elasticitatea” noastra are niste limite. Cand limitele sunt depasite, vorbim despre dezechilibre. Poate avem impresia ca, daca este vorba despre dezechilibru, atunci nu e de bine.
Totusi, in cazurile la care ne referim, stresul resimtit de catre individ are un rol deosebit de important – unul reglator (asa cum, la un moment dat, intr-un comentariu, a afirmat si Cristiana): il motiveaza pe individ sa faca ceva; ii da energia sa schimbe ceva. Individul va simti asta ca pe un disconfort, mai mult sau mai putin intens, dupa caz. Iar acest disconfort va fi tradus intr-o necesitate. Persoana va simti ca trebuie sa comunice ori sa actioneze in vreun fel. Acest dezechilibru, acest disconfort, poarta numele de disonanta cognitiv-comportamentala.
Nevoia definitorie a fiintei umane
Nevoia de echilibru intre gandire-sentimente-comportament este atat de importanta incat persoana care, din diverse motive, mentine pentru un timp mai indelungat un dezechilibru la acest nivel poate ajunge sa aiba tulburari psihice. Aceasta inseamna ca, pe langa mecanismele interne „automate”, bio-chimico-psihice, puterea omului de a alege are si ea ceva de spus.
Nevoia de a ne alinia gandirea cu trairile si cu comportamentul este definitorie pentru natura umana. Chiar am citit candva o carte care o plasa deasupra tuturor nevoilor din piramida lui Maslow. Mai mult, aceasta nevoie este „activa” indiferent daca celelalte nevoi sunt sau nu satisfacute (ceea ce nu este valabil si pentru celelalte nevoi din piramida lui Maslow!).
Tot legat de asta, Jim Rohn, marele filosof al afacerilor din anii ’80 si speaker de succes, povesteste ca a tinut o prelegere intr-o sala plina cu medici psihiatri si, la un moment dat, le zice „Lasati-ma sa va spun de ce oamenii ajung sa aiba tulburari mentale!”. Auzind aceasta, cei prezenti in sala si-au incrucisat bratele la piept, si-au lipit spatele de scaun si l-au privit provocator, convinsi fiind ca au mai gasit un nebun. Ei bine, Jim Rohn a continuat asa: „Eu cred ca oamenii ajung sa aiba tulburari mentale pur si simplu pentru ca nu fac tot ceea ce le sta in putinta sa faca!”. Si i-a lasat cu gura cascata pe medici, care nu se asteptau ca un filosof in afaceri sa spuna un asemenea adevar.
Da, restabilirea echilibrului dintre gandire-simtire-comportament presupune uneori sa facem ceva. Insa asta nu este decat jumatate din adevar: la fel de valabil este ca, pentru restabilirea echilibrului, putem sa schimbam ceva la nivelul gandirii sau al simtirii.
Mixerul „Personalitate cu psihic sanatos”
Banuiesc ca multi dintre cititori stiu ce este acela un mixer de sunet. Ei bine, mixerele de sunet au si egalizatoare. Acum, majoritatea lor sunt digitale dar mai exista si mixere cu egalizatoare la care butoanele culiseaza si, pentru a modifica tonalitatile, trebuie sa impingem butoanele inainte si inapoi (sau in sus – in jos, daca mixerul este asezat vertical).
Sa ne imaginam un egalizator cu trei butoane care culiseaza: butonul „gandire”, butonul „simtire”, butonul „comportament”. Fiecare dintre ele corespunde functiei respective a individului. Ele, insa, sunt legate intre ele cu un elastic astfel incat, daca miscam unul dintre butoane si il mentinem in noua pozitie, celelalte doua il urmeaza si i se aliniaza. Aceasta functioneaza indiferent carui buton ii modificam pozitia.
Exact asa „functioneaza”, in mod normal, individul! Repet: este valabil la indivizii sanatosi din punct de vedere psihic. La indivizii cu personalitate multipla, de exemplu, „elasticul” este rupt! Ceea ce foarte multi facem, din pacate, in vremurile acestea, este sa ne supunem unor dezchilibre mai mult decat este necesar, stresul respectiv ajungand sa ne subrezeasca. Acesta este un mod auto-distructiv de a trai si ne seaca foarte mult existenta, ducand la neimpliniri si la suferinte.
In functie de cat de puternic este elasticul si de cat de puternica este presiunea exercitata asupra oricaruia dintre „butoane”, echilibrul se poate restabili mai repede sau mai incet, intr-un sens sau in celalalt (adica celelalte doua butoane il urmeaza pe primul – a carui pozitie a fost modificata sau invers, cel a carui pozitie a fost initial modificata revine la pozitia initiala).
Gabi ma intrebase cine rezista mai bine, cei care se exteriorizeaza sau cei care „pastreaza efectele momentului”. Ei bine, Gabi, rezista mai bine acei oameni care se echilibreaza mai bine! De principiu sunt cei care se exteriorizeaza insa, in comentariul cu numarul 24 la articolul despre Amygdala, spuneam ca poti sa-ti aliniezi comportamentul la gandire-simtire, sau poti sa-ti aliniezi gandirea si sentimentele la comportament – prin schimbarea perceptiei, a intelesului, a semnificatiei informatiei. Spuneam in exemplul dat atunci ca, daca ai primit vestea ca ti-a luat foc casa, in loc sa te sperii si sa incepi sa te agiti, iti spui ca – de fapt – Buzdugan de la radio ti-a facut o farsa de ziua ta (in acest fel s-a realizat echilibrul prin schimbarea perceptiei, nu prin alinierea comportamentului).
In tot ceea ce suntem si in tot ceea ce facem
Ei bine, regasim acest echilibru si nevoia de a-l pastra in tot ceea ce facem (a se intelege si actiuni si non-actiuni), in tot ceea ce suntem, in tot ceea ce comunicam. Altii folosesc aceasta nevoie imperioasa a noastra pentru a ne manipula.
De exemplu, in scolile militare de pretutindeni din lume, elevilor li se controleaza comportamentul: in fiecare zi, cu precizie de minut, ei trebuie sa fie prezenti undeva si sa faca ceva anume. Din momentul trezirii pana in momentul in care ajung din nou in pat! Trebuie fie sa participe la inviorare, fie sa se ingrijeasca de curatenia unui sector, fie sa participe la raport, fie sa se afle la masa, fie sa participe la cursuri, fie la exercitii de tragere etc.
Ei nu au voie sa stea si sa piarda timpul. Controlandu-li-se comportamentul, ei se instraineaza de ceea ce erau inainte si devin altceva! Ce altceva? Pai, in paralel cu controlul comportamentului, se actioneaza si asupra celorlalte „butoane”. Sunt invatati diverse lucruri (ex. materii specifice), sunt „expusi” unui anumit continut simbolic incarcat cu emotie (drapel, stema nationala, intonarea imnului, exemple de oameni ajunsi pe pozitii inalte in ierarhie si ale faptelor lor de bravura etc). Evident ca si ei vor deveni „asa ceva”, vor ajunge sa gandeasca si sa simta intr-un anume fel, ceea ce pentru statul respectiv este exact rezultatul urmarit .
Cunosc un restaurant din Bucuresti care se folosea la un moment dat de acelasi mecanism natural al individului pentru a transforma angajatele studente in sclave sexuale. Oricat ar parea de scandalos, politia nu avea cum sa-i aresteze pentru ca nu era vorba despre nici un delict penal. Respectivele fete nu erau fortate sa faca nimic ci doar acceptau putin cate putin sa se rupa de prieteni, de familie, de scoala, si deveneau, in final, altceva.
Regasim acelasi mecanism in relatia cu angajatorul, de exemplu. Avem anumite rezultate in munca, ajungem sa simtim ca nu mai suntem remunerati echitabil si, evident, fiind nemultumiti actionam intr-un anume fel: cerem marire de salariu sau ne schimbam locul de lucru. Exemplele pot continua. Ceea ce vreau neaparat sa mai adaug este ca succesul personal isi are fundamentul in acest echilibru intre gandire-simtire-comportament.
O persoana de succes este o persoana complet integrata intre interior (gandire + simtire) si exterior (comunicare, comportament, actiune). Nu trebuie decat sa avem cunoasterea necesara si abilitatile de relationare, obiective interiorizate (incarcate cu emotie), precum si sa actionam cu motoarele turate la maximum in directia obiectivelor propuse. Si vom ajunge acolo!
7 răspunsuri
Foarte frumos spus. Geniala discutia despre manipulare, dar nu se poate trata uniformizat in ce priveste raspunsul individului la manipulare. Probabil ca despre asta o sa-ti incitam interesul in a veni cu explicatii in alt articol. Felicitari si multumesc personal pentru atentia acordata. Nu am niciun dubiu ca existenta in echilibru asigura succesul individului. Iar raspunsul la intrebarea mea a venit in acord cu opinia personala.
Felicitari Octav ! Bun exemplu cu scoala militara, cei care ajung acolo sunt familiarizati cu acest regim, deoarece cred eu, ca au avut un model apropiat, sau, s-au gandit la viitorul acestei cariere ( un loc sigur de munca)
“Eu cred ca oamenii ajung sa aiba tulburari mentale pur si simplu pentru ca nu fac tot ceea ce le sta in putinta sa faca!” mare adevar in aceste cuvinte ale Jim Rohn, am observat, ca atunci cand un copil doreste sa aplice in practica ceea ce-i trece prin minte in acel moment, este mai comunicativ, este mai relaxat, mai stapan pe el, iese in evidenta cu ceva , are curajul de a compara o actiune placuta cu alta pe care vrea s-o ignore, are o stima de sine ridicata, etc.. In aceste conditii stresul este eliminat, si simtirea lui interioara ma ajuta sa descopar comportamentul pe care copilul il are.
Gabi, s-au scris carti multe despre manipulare si nu sunt specialist. Da, am citit, stiu sa vad situatii de acest gen si, mai mult, am trait unele in care m-am „ars”.
Mai sunt anumite cazuri pe care le-am studiat pentru ca mi s-au parut deosebit de bine concertate.
De principiu, cautarea acestui echilibru gandire-simtire-comportament este un „raspuns uniformizat” insa are si un grad mare de generalitate. Doar daca ne gandim ca este vorba si despre comportament, ar putea fi vorba despre variante infinite de raspuns. Cel putin teoretic.
@ Maria
In scolile militare ajung atat elevi care aveau modelul in familie (caz in care schimbarile in personalitate nu mai sunt majore, as zice, pe principiul ca parintele militar deja aplica „by default” modelul in familie) dar si persoane care intalnesc pentru prima data un asemenea mod de viata. La acestia din urma se observa foarte clar „metamorfoza”. Indiferent de scop si de mijloace, manipularea ramane manipulare.
Jim Rohn se referea la consumul intern, la regretele, la ranile, pe care persoanele le au dupa anumite situatii din viata lor in care nu s-au comportat cum ar fi trebuit si la toate urmarile interioare ale acestora. Este vorba si in asemenea cazuri despre dezechilibre intre gandire+simtire, de o parte, si comportament -de cealalta parte. Sunt cazuri in care trecutul „macina” incet si bine o personalitate.
Copiii sunt, intr-adevar, diferiti. Pentru ca inca nu au interiorizat anumite modele atitudinal-comportamentale.
“Eu cred ca oamenii ajung sa aiba tulburari mentale pur si simplu pentru ca nu fac tot ceea ce le sta in putinta sa faca!” – referitor la aceasta afirmatie, sunt curios ce parere ai despre persoanele cu alte orientari sexuale si care ajung sa faca ceea ce le sta in putintza sa faca (adica relatii cu parteneri de acelasi sex, cu copii, cu animale). conform afirmatiei de mai sus, astfel de persoane sunt perfect sanatoase si nu pot avea tulburari mentale.
Alt exemplu: sunt indivizi carora religia le ofera un echilibru intre gandire-simtire-comportament si prin urmare intra intr-o stare vegetativa pe la cate o manastire, sau, simtind ca sunt capabili de mai mult, intra cu avionul in cate o cladire. Acestia tot oameni normali sunt?
„Spuneam, asadar, ca aria corticala numita Amygdala, prin alerta pe care o declanseaza, pregateste individul sa actioneze in situatia delicata in care se gaseste, sa treaca peste momentul dificil, fie luptand, fie fugind. In asemenea cazuri, individul poate simti emotii aflate in gama stres-frica-panica, in functie de cat de grava si de periculoasa este resimtita situatia. Ei bine, Camelia ne-a strecurat raspunsul foarte frumos, cu o intrebare: “Sa fie stresul lipsa elasticitatii psihofiziologice?”” – eu afirm altceva: in aceasta situatie, stresul este o lipsa de informatie si de experienta a individului fata de un stimul dat. Individul fiind nevoit sa adopte o pozitie fata de stimulul stresant, intr-un termen foarte scurt, intra intr-un blocaj psihic ce ii activeaza mecanismele inconstiente de supravietuire, mecanisme care preiau controlul organismului.
Momentan ma rezum doar la aceste idei. Promit ca o sa revin in discutii.
“Eu cred ca oamenii ajung sa aiba tulburari mentale pur si simplu pentru ca nu fac tot ceea ce le sta in putinta sa faca!” a fost fraza rostita de Jim Rohn.
„referitor la aceasta afirmatie, sunt curios ce parere ai despre persoanele cu alte orientari sexuale si care ajung sa faca ceea ce le sta in putintza sa faca (adica relatii cu parteneri de acelasi sex, cu copii, cu animale). conform afirmatiei de mai sus, astfel de persoane sunt perfect sanatoase si nu pot avea tulburari mentale.” – a fost ceea ce ai spus tu vis-a-vis de fraza spusa de Jim Rohn.
Ce cred eu:
Cred ca Jim nu s-a referit neaparat la persoane cu alte orientari sexuale. De fapt, chiar cred ca se referea la cu totul alt gen de tulburari mentale decat cele depre care vorbesti.Totusi, cred ca fraza lui Jim are o nuanta care fie iti scapa, fie o pierzi mai mult sau mai putin voit din vedere, si care se aplica persoanelor cu conduita devianta – in general – deci si persoanelor la care te referi.
Tind sa cred ca te inseli cu privire la faptul ca persoanele despre care vorbesti tu ar face tot ceea ce le sta in putinta!! Daca ar fi facut asa, cu siguranta nu s-ar fi comportat asa cum se comporta si si-ar fi rezolvat nevoile intr-un mod acceptabil si acceptat de societate. Alegerile in materie de sexualitate ale persoanelor despre care vorbesti sunt tipice pentru o filosofie de viata care are in centrul ei „minima rezistenta”. Motivele sunt cu siguranta foarte complexe(!!), insa este clar ca, de exemplu, pentru un barbat, a trece printr-un intreg ritual de curtare cu o femeie, este mult mai complicat decat a abuza sexual o ratza (lucruri pe care unii „jurnalisti” le numesc „stiri”, din pacate). Ori a alege ceea ce este mai usor, in acest caz, inseamna exact „a nu face tot ceea ce-i sta in putinta sa faca”! Si, crede-ma, oamenii acestia sufera!!!
(insa, referitor la „putinta” omeneasca se poate discuta la nesfarsit pentru ca este destul de relativa; e clar ca, in general, un om poate foarte mult dar ca, in particular, poate fi vorba despre un individ cam limitat. ce propun eu sa luam ca model este individul cu o existenta bazata pe valori si principii valide.)
Ar fi foarte interesant sa ne prezinti logica dupa care tu ai ajuns la concluzia ca afirmatia lui Jim Rohn ii scoate „perfect sanatosi” pe cei cu comportament sexual deviant.
Indivizii care „intra cu avionul in cate o cladire” nu au un echilibru intre gandire-simtire-comportament ci, dimpotriva, un dezechilibru!! Pe care cauta sa-l echilibreze! Acest comportament nu mi se pare nici pe departe normal! (din nou este vorba despre ceva relativ – „normalitate”…)
In mod cert, diferentele de optiune intre variantele de echilibrare a disonantei cognitiv-comportamentale sunt in mod fundamental determinate si pre-determinate (adica nu numai ca reactie ci si ca atitudine) de sistemul de credinte si valori al individului! Nu mai pun la socoteala ca individul care duce la indeplinire asemenea acte poate fi subiectul unei manipulari foarte bine puse la punct. (ca exemplu, am si relatat ceea ce se intampla in scolile militare)
Pe de alta parte, trebuie sa judecam si in contextul evenimentelor! Sa nu uitam ca „persoane care intra cu avionul” au fost numite, in Al Doilea Razboi Mondial, eroi de catre o parte dintre japonezi!! [Si acest aspect este, insa, discutabil (din nou, este posibil ca ei sa fi fost victime ale manipularii de catre regimul la putere – vezi: http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2006/07/060711_jurnalele_kamikaze.shtml).]
Cert este faptul ca nu poate fi vorba despre o stare de (perfecta) sanatate, despre o stare de bine, ci – dimpotriva – despre una de durere adanca.
Pe de alta parte, pe aceiasi kamilaze, aliatii ii considerau fanatici. (-> diferenta de valori si de credinte)
Stim multe cazuri de fanatism. Evident, este foarte distructiv si nu este de dorit.
Totusi, foarte important este sa retinem faptul ca, pentru majoritatea covarsitoare a oamenilor, cautarea echilibrului intre gandire-simtire-comportament este o constanta si un element comun.
(Nu se aplica in cazul persoanelor cu personalitate dubla/multipla; ele pot tolera disonante cognitiv-comportamentale puternice, chiar si pentru un termen indelungat. In acest caz, insa, disonantele se rezolva fie in cadrul unei personalitati anume, fie prin trecerea de la una la cealalta – ca mecanism de aparare pe care l-a dezvoltat individul).
In ce priveste acel „eu afirm altceva”, ma faci sa abordez discutia de pe pozitii defensive doar pentru ca pare ca vrei sa spui ca ai o pozitie opusa sau, cel putin diferita!! Cu putina atentie vei intelege ca:
– „lipsa de informatie” despre care vorbesti nu este altceva decat o presiune – implicit o dezechilibrare – asupra nivelului „gandire”;
– „lipsa de experienta” despre care vorbesti nu inseamna altceva decat un minus in ce priveste modelele comportamentale (deci este vorba despre o dezechilibrare actionand asupra nivelului „comportament”).
„blocaj psihic ce ii activeaza mecanismele inconstiente de supravietuire, mecanisme care preiau controlul organismului.”… De acord cu tine! Insa care este mecanismul si cum se intampla asta?? Daca vrei, incepem sa discutam despre neurotransmitatori si despre hormonii eliberati la nivelul Amygdalei, si vom ajunge la aceeasi idee pe care eu am prezentat-o in ultimele doua articole! Tot ceea ce se intampla la nivelul Amygdalei face parte dintr-un „mecanism inconstient de supravietuire”. Daca tu preferi sa spui cu cuvintele tale, foarte bine! E OK ca ai inteles! Insa este acelasi lucru si nu prea avem pentru ce sa ne contrazicem; nu este „altceva”.
„Cred ca Jim nu s-a referit neaparat la persoane cu alte orientari sexuale. De fapt, chiar cred ca se referea la cu totul alt gen de tulburari mentale decat cele depre care vorbesti.” – in cultura japoneza, o alta orientare sexuala nu era considerata o tulburare mentala ci o dorinta de a eperimenta si altceva.
„insa, referitor la “putinta” omeneasca se poate discuta la nesfarsit pentru ca este destul de relativa; e clar ca, in general, un om poate foarte mult dar ca, in particular, poate fi vorba despre un individ cam limitat. ce propun eu sa luam ca model este individul cu o existnta bazata pe valori si principii solide” – dupa ultimele documente care ies la lumina, Einstein era cam violent cu sotiile si amantele pe care le-a avut. Desi avea capacitatea mentala de a putea crea un cadru adecvat desfasurarii in bune conditii a vietii familiale, se pare ca nu a facut tot ceea ce ii statea in putintza sa faca deoarece probabil nu era unul din elementele care sa-i influenteze echilibrul gandire-simtire-comportament.
„Ar fi foarte interesant sa ne prezinti logica dupa care tu ai ajuns la concluzia ca afirmatia lui Jim Rohn ii scoate “perfect sanatosi” pe cei cu comportament sexual deviant.” – pur si simplu schimbi sistemul de referinta si apoi te joci cu cuvintele.
„In mod cert, diferentele de optiune intre variantele de echilibrare a disonantei cognitiv-comportamentale sunt in mod fundamental determinate si pre-determinate (adica nu numai ca reactie ci si ca atitudine) de sistemul de credinte si valori al individului!” – lamureste-ma despre ce echilibru vorbim pana la urma: despre un echilibru ideal teoretic, in care toti oamenii ajung sa fie echilibrati avand aceleasi valori, despre un echilibru a celor care il aduc in discutzie si care poate fi un echilibru subiectiv sau de echilibrul personal a fiecarui individ, care este marcat de foarte mult subiectivism si despre care consider ca nu ne putem pronuntza in termeni acuzatori doar daca avem acelasi sistem de valori prin care sa putem aduce argumente cu valoare egala pentru ambele parti.
„ca exemplu, am si relatat ceea ce se intampla in scolile militare” – scolile militare sunt exemple de locuri in care se incearca perfectionarea reflexelor de lupta prin controlarea si dezvoltarea instinctelor de supravietuire a individului. Logica si inteligentza constructiva nu au ce cauta in asemenea locuri deoarece armata in sine este distructiva. Persoanele care poseda logica si inteligentza constructiva si care ajung in randurile armatei (uneori din greseala, uneori din nestiintza) nu pot schimba un mamut care si-a dovedit eficientza prin fortza bruta, din acest motiv acesti indivizi sunt perceputzi ca factori perturbatori ai echilibrului existent si prin urmare daca nu sunt „echilibrati” la cerintzele armatei, sunt ajutatzi sa se autoelimine (demisie).
„Totusi, foarte important este sa retinem faptul ca, pentru majoritatea covarsitoare a oamenilor, cautarea echilibrului intre gandire-simtire-comportament este o constanta si un element comun.” – problema o constituie suprainformarea, manipularea, schimbarile culturale, dezinformarea s.a., care modifica in permanentza acest echilibru fragil fapt care duce la un numar tot mai mare de oameni cu probleme psihice.
„In ce priveste acel “eu afirm altceva”, ma faci sa abordez discutia de pe pozitii defensive doar pentru ca pare ca vrei sa spui ca ai o pozitie opusa sau, cel putin diferita!! ” – recunosc ca nu am citit articolele anterioare in care vorbeai de Amygdala si din acest motiv nu-mi dadeam seama ca vorbim despre acelasi lucru. Mea culpa.
Luci, asteptam raspunsul tau! Multumesc!
Ai vrut sa stii despre ce echilibru vorbim! Vorbim chiar despre „echilibrul personal al fiecarui individ, care este marcat de foarte mult subiectivism”! Sau, mai bine zis, despre NEVOIA individului de a avea un asemenea echilibru intre gandire-simtire-comportament, despre cautarea continua a individului de a se echilibra (ca raspuns la stimulii la care este expus), pentru ca este adevarat ce spui, ca suntem in permanenta expusi atator influente.
La armata de astazi (si aici ma refer la Romania), ceea ce ai spus tu este intru totul valabil. In prezent, studentii scolilor militare sunt decazarmati (locuiesc in oras si vin doar la cursuri). „Spalarea creierelor” nu mai este o prioritate. In Romania anilor `60-`70, realitatea era cu totul alta. Si cred ca „faurirea unui individ nou” era primul scop urmarit de sistem. Sa nu credem, insa, ca asemenea lucruri nu se intampla si in prezent! Scolile de elita din lume „fabrica” sute de „creiere” ascultatoare pe an, inzestrate si cu diverse alte capacitati/abilitati!