Adesea fiecare dintre noi ne simtim vulnerabili si ne spunem „vreau sa fiu mai puternic” in momente de slabiciune, „vreau sa fiu mai hotarat” sau, dupa o gresala facuta, „vreau sa fiu perfect”. Exista multe carti scrise si un numar imens de traininguri despre cum sa fim ceea ce vrem sa fim: cum sa ne recastigam forta cand suntem descurajati, cum sa ne crestem increderea in noi insine cand siguranta de sine este grav afectata sau despre cum sa ne traim viata fara sa facem greseli.
Acum, dati-mi voie sa va impartasesc o poveste. Imaginati-va un spatiu similar unei sali de curs, unde este vorba despre emotii si perceptii – il vom numi seminar. Oameni participa la seminar, oameni care au constientizat ca sunt mai mult sau mai putin limitati de subiectivismul lor si au decis sa isi asume riscul sa iasa din cochilia lor si sa se priveasca prin ochii celorlalti.
Ei stiu cand se simt puternici si cand se simt slabi, ce ii motiveaza si ce le sta in cale; ei stiu de asemenea cum le-ar placea sa se simta in viata, in familia lor, la lucru si in lume. Si au mai realizat ceva: nu le reuseste intotdeauna sa se simta asa cum isi doresc, sa faca lucrurile pe care si le doresc si si-au asumat experimentul de a privi in resursele lor subconstiente, ascunse, pentru a gasi sprijin in acestea, ca sa se deschida si sa isi realizeze intregul potential.
Dar hai sa ne intoarcem la povestea noastra. La seminar, un barbat paseste in fata participantilor. I s-a dat sarcina sa exprime prin cuvinte ceea ce il face sa se simta cel mai bine si sa sustina aceasta in fata grupului. Barbatul se aranjeaza si isi gaseste pozitia adecvata exprimarii cuvintelor ce urmeaza sa le spuna.
Sunt un lider puternic, determinat si perfect.
Se aud aplauze in sala. Tuturor le este clar ca provocarea pe care o are atat barbatul cat si participantii este de a indrazni sa impartaseasca cele mai intime dorinte pe care le au, atunci cand isi aleg comportamentele in diferitele roluri sociale din viata de zi cu zi si sa exprime acel lucru fie prin mersul sau expresia fetei, fie prin reactiile spontane. Dar undeva pe drum au decis sa ascunda acel lucru in spatele formalitatilor, a diplomatiei, a imaginii asa incat au ajuns sa il ascunda de ei insisi.
Barbatul si-a asumat riscut de a fi autentic in relatia cu el insusi si sala il sustine in unanimitate – de acum inainte, efortul sau in atingerea scopurilor va fi sustinut, deoarece se bazeaza pe motivele reale.
In acest moment facilitatorul se apropie de el si foarte incet il intreaba:
„Ai vrea sa repeti dupa mine cateva cuvinte? Ai vrea sa incerci?”
Barbatul accepta si chiar zambeste pentru modul gentil in care a fost intrebat.
„Bine, spune facilitatorul. Ai vrea sa spui „Sunt… lider sensibil…”
Barbatul se transforma dintr-o data. De dincolo de increderea de sine si de demnitatea cu care a rostit afirmatia anterioara, a aparut ceva cu totul diferit, ca si cum intrega lui fiinta s-ar fi transformat in aceste ultime cuvinte pe care le-a rostit.
„… sunt sensibil…”
Ceva mult mai puternic se trezeste in acest barbat, ceva mai putenic decat forta cu care s-a dus in fata grupului cu cateva secunde inainte.
„… iubitor…”
Barbatul este acum un alt om. Liniste completa, ca si cum timpul s-ar fi oprit in loc.
Ce s-a intamplat?
Barbatul si cursantii au simtit adevarata dimensiune care ii constituie pe fiecare dintre ei. Puterea barbatului, frumusetea sa, lumina din el. Toti au simtit ceea ce este in el, ceea ce este esenta noastra a tututror, ceea ce este mult mai mult decat credeam noi ca ar trebui sa fim, fie datorita asteptarilor altor oameni, fie datorita imaginii idealiste pe care ne-am format-o despre noi insine.
De cate ori in viata am incercat sa fim diferiti de ceea ce suntem cu adevarat, doar pentru ca am crezut ca asa este bine, corect sau frumos? Doar pentru ca am crezut ca daca am fi fost ceea ce se asteptau altii, am fi fost mai apreciati, mai iubiti sau mai placuti si implicit, ne-am fi placut pe noi insine mai mult. Si cat de des am respins esenta noastra, am incercat sa ne descotorosim de ea, sa o schimbam, sa o inlocuim, gandind ca devenim mult mai putin vunerabili si ca vom face mai putine greseli, vom deveni mai doriti si intregi.
Si, dupa o povestire ca aceasta, realizam ca esenta noastra se afla in unicitatea noastra. In autenticitatea noastra, in acceptarea a ceea ce suntem cu adevarat. Si ca se merita sa deschidem catre intreaga lume ceea ce purtam in noi pentru ca de aici poate sa inceapa orice transformare.
Forta nu substituie vulnerabilitatea
Forta nu substituie vulnerabilitatea – este modul de a trai o viata implinita, CU vulnerabilitatea, si uneori DIN vulnerabilitatea proprie. Sensibilitatea noastra confera o forta mai mare decat perfectiunea.
Omenii nu au nevoie de imaginea noastra perfecta, ei au nevoie de dragostea noastra si de asemenea de dragostea pe care ne-o purtam noua insine. Perfectiunea consta in a ne permite sa invatam cu dragoste chiar si din slabiciunile noastre.
Articolul este scris de Dr. Menis Yousry
Dr. Menis Yousry in Romania: vino la seminarul GRATUIT!
Puteti afla mai multe despre Procesul Essence chiar in Romania pentru ca Dr. Menis Yousry vine in 10-12 mai la Bucuresti.
Sau puteti lua legatura direct cu organizatorii prin email la [email protected]. Rezervati-va locurile imediat!
