Acest subiect a fost pe larg disputat pana in prezent si tind sa cred ca adevarul este undeva la mijloc, fiind conditionat de reactia noastra, asemeni oricarei situatii. Educatia primita in cadrul familiei m-a invatat ca nu exista lucru totalmente bun sau rau, ci doar perspective diferite. Iau in considerare orice sfat, incerc sa invat din orice situatie pentru ca pana la urma nimeni nu detine adevarul sau intelepciunea absoluta.
Cauzele si conjucturile unei astfel de temeri pot fi diverse, asa ca o sa incerc sa fac referire strict la domeniul profesional. De ce anume ne temem si cum ne poate „ajuta” aceasta frica de esec?
O experienta fericita
Asadar, in urma cu cativa ani mi s-a ivit oportunitatea de a fi chemat la un interviu pentru un post de munca ce promitea oportunitatea de a ma dezvolta profesional. Concurenta pe respectivul post era acerba iar principalul meu dezavantaj era lipsa experientei in domeniu.
Fiind si primul contact cu adevarat notabil in campul muncii pentru mine, emotiile erau puternice… comparabile unui adevarat soc care mi-a permis sa descopar faptul ca multe dintre cunostintele mele din domeniul vizat erau neclare si neactualizate. Aceasta constientizare m-a facut ca perioada de 2 saptamani premergatoare interviului sa o petrec rasfoind carti sau studii online. Si da, AM OBTINUT acel post de munca in ciuda lipsei de experienta! Conjunctura a facut ca toti candidatii sa sustina un test de cunostinte, neanuntat in discutiile initiale. Iar eu am reusit sa obtin cel mai mare punctaj!
Privind retrospectiv aceasta situatie, cred ca principalele motive pentru nelinistea mea erau legate de frica de a nu-i dezamagi pe parintii mei (pe care i-am anuntat cu surle si trambite ca ma numar printre putinii candidati chemati la un interviu de catre o companie importanta) dar si frica de a nu ma dezamagi pe mine insumi.
Ciudat sentiment… vizualizam de cateva ori pe zi momentul in care voi fi sunat pentru a mi se comunica amabil ca nu sunt eu cel ales. Dar nu-mi doream sa las „armele” jos asa usor!
Frica de esec m-a facut sa constientizez o serie de lucruri despre propria persoana si in special punctele mele slabe, lucru benefic in cazul in care esti determinat sa inveti cum sa le indrepti. Asemenea inscrisului de pe frontispiciul templului din Delphi („cunoaste-te pe tine insuti si vei cunoaste intregul Univers, cu energiile si fortele sale ascunse”), cunoasterea sinelui iti permite sa conturezi cu mai mare usurinta directia ce o vei urma.
As putea face o paralela cu planul de marketing al oricarei companii ce are la baza o analiza minutioasa a mediului intern si extern in care actioneaza. E asemenea unei analize SWOT (puncte tari / slabe; oportunitati / amenintari). Problema aplicarii acestei metode la nivel de individ e faptul ca de multe ori vrem sa refuzam realitatea… realitatea ca nu suntem perfecti dar putem sa invatam pentru a ne imbunatati.
Accepta posibilitatea unui esec
Personal, consider frica de esec o „constientizare”, o trezire la realitatea care imi permite sa ma dezvolt mai departe. Daca nu ar exista acest sentiment, probabil ca as ramane in urma, probabil ca nu as mai putea fi la curent cu schimbarile din jurul meu pentru a ma adapta.
Nu este corect sa consideram ca putem elimina complet frica si stresul, ce se pot dovedi in anumite cazuri emotii pozitive pentru persoane determinate. Ideea e sa nu lasam aceasta frica sa ne paralizeze si sa avem puterea de a privi esecul (pentru ca vom avea cu siguranta parte de asa ceva de-a lungul vietii) ca un feedback pentru imbunatatire.
