Am trait in ultimele saptamani intr-o atmosfera mustind de ideea „gandirii pozitive”. Momentul in care am luat contact cu semnificatiile gandirii pozitive, semnificatii dezvoltate de la Dale Carnegie si pana la The Secret, a corespuns cu momentul in care o serie de ganduri s-au condensat, ganduri care nu sunt dintre cele mai “pozitive” la adresa numitei idei.
Impresia pregnanta cu care am ramas in urma acestui contact,a fost ca, in urma stradaniilor de a ne face sa gandim pozitiv, acest, hai sa-i zicem curent, rateaza tocmai obiectivul de prima instanta: acela de a gandi.
Sa o luam pe rand
A-ti propune sa vorbesti despre ceva si avand dispozitia de a admite rolul important si benefic al acelui ceva si a incepe prin a rasturna tocmai subiectul discutiei poate parea contradictoriu. Se va dovedi ca nu este, fiindca ceea ce combat aici este intelegerea simplista si comerciala a gandirii pozitive.
In primul rand, pornesc de la presupozitia ca ma adresez unui public cititor activ intelectual, pentru care a gandi pozitiv inseamna mai mult decat a sta si a se gandi cu ardoare la bunuri de toate felurile in speranta ca acestea se vor intrupa intr-un fel sau altul.
Se zice: “Dumnezeu iti da, dar nu-ti pune in traista”. Am ramas cu puternica impresie ca gandirea pozitiva, la originile ei, pune accentul tocmai pe “pusul in traista”. Cum asa? The Secret – care ne explica cum datorita legii universale a atractiei, a-ti dori intens un lucru inseamna a-l atrage – s-a vandut in 6 milioane de exemplare (informativ va spun ca “Orbitor” a lui Mircea Cartarescu a fost tiparita in 10.000 de exemplare). Daca interesul prim se justifica economic, colportarea ideii se justifica doar prin credulitate.
In al doilea rand, dezideratelor de fericire, sanatate si bunastare prezentate de gandirea pozitiva li se pot opune teorii precum celor ale psihoterapeutului german dr. Giinter Scheich, care spune ca aceasta tehnica de gandire poate fi extrem de daunatoare prin negarea unor sentimente perfect umane precum ura, tristetea, teama etc, si prin cultivarea fanteziilor de omnipotenta.
In al treilea rand, a gandi pozitiv este bine. Dar a GANDI pozitiv. Daca tehnica luata in discutie mai sus este o suspendare a gandirii, gandirea pozitiva despre care vreau sa vorbesc, nu este un panaceu, nu este o reteta de reguli si nu face trimiteri la tratamente medicamentoase. Este perfect normal sa ne stabilim obiective, sa ne gandim la ele, in sensul „limitei de atins-limitei de depasit” a lui Gabriel Liiceanu, insa a crede ca a te gandi este echivalent cu a reusi este o greseala.
Gandirea pozitiva despre care vreau sa va vorbesc se intemeiaza pe ratiunea celor care o cauta si are la baza nu sloganuri de genul: „vezi partea plina a paharului” sau „imagineaza-ti evolutii favorabile”, ci valori precum traditia, ratiunea, bunul simt, iar lista este perfectibila.
Vreau sa discutam despre gandire pozitiva nu in sensul expeditiv, de reteta farmaceutica. Gandirea pozitiva este mai mult decat o fraza repetata habotnic si nu are o solutie universala. Asa ca, in locul insirarii unor fraze frumos sunatoare dar lipsite de miez, va voi invita la o discutie legata de valorile care pun baza unei veritabile gandiri pozitive.
12 răspunsuri
Ma bucur ca in sfarsit cineva se gandeste si dintr-o alta perspectiva in problema gandirii pozitive. Cred ca cel mai important element in gandirea pozitiva ar fi integritatea, in toata splendoarea ei. Degeaba un individ aplica „the secret” sau mai stiu eu ce – chiar cu rezultate majore – daca e lipsit de integritate si de principii morale impecabile. Felicitari pentru articol, Dan, mi-a placut in mod deosebit :) .
Ma zbat de un an intreg sa explic acest lucru multor oameni, dar se pare ca noi, fiind la inceputul deschiderii ochilor prin lume, dorim sa experimentam singuri cai de acces – ceea ce nu este rau, caci numai asa ne incredintam daca ceva ‘merge’ sau nu. Mai ales daca ne gandim ca gandire ‘pozitiva’ este si aceea a celui care este gata sa faca compromisuri pline de inconstienta cruzime, confundand-o abil sau doar instinctiv cu sinceritatea. Secol dupa secol oamenii care au facut averi si au condus lumea – nu au facut-o doar pentru ca au dorit inocent, ci pentru ca, dorindu-si, au intrat in sub- sau suprastructuri sociale care i-au ajutat sa se propulsesze undeva unde cel care nu ar fi facut astfel de compromisuri nu ar fi acceptat cu nici un pret…
Depinde ce vrem. ‘Legea’ functioneaza intr-un anumit fel de cazuri: imi doresc sa lucrez asupra mea acceptandu-ma exact asa cum sunt, in ciuda detractorilor sau exaltatilor – pot ajunge la ECHILIBRU. Este numai un exemplu. De acolo pot ajunge la INTELEGERE. Mai departe e drumul fiecaruia. De deschiderea si de abilitatea fiecaruia de a primi realitatea plina de confuzii si a incepe sa inteleaga astfel de confuzii, sa le evidentieze si sa retzina partea reala; caci fiecare element are o parte reala si una simplist inteleasa la prima sau a 2a sau a 3a vedere…Dar avem azi un bagaj destul de mare de intelegeri pentru ca la un moment dat sa intelegem cum se compune, se modeleaza si remodeleaza si intelegerea noastra, dar si insasi realitatea inconjuratoare. Ceea ce nu inseamna instabilitate intelectuala, ci flexibilitate. Adica, in expresii parabolice – sa despartim graul de neghina. Dar SA-I INTELEGEM IN EGALA MASURA SI PE INAINTE MERGATORII NOSTRI, FARA SA NE OPRIM PE TREAPTA PE CARE EI NE-AU LUMINAT-O. FARA SA CEREM CUIVA SA SE OPREASCA PE TREAPTA PE CARE NOI INSINE AM CREAT-O – SPRIJIN PENTRU CEI CARE NE VOR PUTEA DEPASI… Frumos este ca, atunci cand se petrec astfel de minunate cazuri, cel care ne-a depasit sa se intoarca sa ne ofere o mana de ajutor pentru a ne depasi stagnarea de o clipa… poate odihna de o clipa… Si impreuna sa mergem mai departe…
Ce sa zic?! „M-a uns pe suflet” acest articol …de cand asteptam sa vad ca sunt si alti oameni care inteleg gandirea pozitiva in acest sens. Si in jurul meu sunt oameni in extaz legat de cartea/filmul „The secret”. Aproape ca predica despre asta cu fiecare ocazie….simtindu-se deja niste evoluati..pentru ca stiu …secretul. Aceeasi oamenii nu au curajul insa sa „se priveasca” in fata, sa se accepte asa cum sunt, sa evolueze ca fiinte….ei gandesc pozitiv…si totul se va intampla. Multumesc mult pentru acest articol…aveam nevoie de el…ca altfel incepeam sa cred ca sunt eu o …”negativista”
@CRISTIANA
Ceea ce resping nu este gandirea pozitiva in sine ci „gandirea pozitiva” in forma ei de terapie universala, de tehnica infailibila. Incurejez ganditul pozitiv bazat pe spirit critic si valori puternice (de altfel am sa mai detaliez aceste lucruri). Ceea ce combat este imresia de putere, succes aflat la indemana oricui, totul depinzand de putin timp alocat „gandirii pozitive”. in lumea individualismului si concurentei preconizate de liberalismul clasic, este inevitabil ca nu toata lumea sa fie egala, nu toti sa aiba destine de eroi, de genii, de creatori. Nu toti dintre noi putem fi (asa cum zici tu) descoperitori de noi trepte. Si nici toti dintre noi, nu ii putem intelege instantaneu pe antemergatorii nostri. Invariabil, in prima instanta, ei sunt supusi oprobiului. Lumea nu merge inainte mana in mana, ci divizata pe multe paliere ale evolutiei. Nu este ideal, dar este cea mai buna cale pe care o avem la dispozitie.
Noua celor care nu suntem printre acei antemergatori, ne ramane la dispozitie bunul simt si spiritul critic onest pentru a ne putea feri de cei care arunca vorbe goale in vant, prezentandu-se drept reformatori si mari creatori si pentru a nu fi victimele unor sarlatani, pentru ca nu toate nouatile care ni se arunca in fata sunt momente de cotitura ale evolutiei omenirii. Ba din contra!
Educatia de a nu inghiti cartile pe nemestecate se face de catre profesori in scoala si e o chestie de „igiena personala”.
Mie mi-e greu sa cred ca individul astfel bine educat si deschis spre valorile morale nu poate sesiza granita real-fictiv. .
Insa, daca tu ai simtit ca trebuie sa scrii despre asta, inseamna ca a functionat vreun fel de alarma. Eu n-am intalnit oameni care sa stea cu mainile intinse spre cer asteptand sa pice minunea :) execeptand cersetorii la propriu si la figurat.
E clar ca cine nu vrea sa se dezvolte la nivel spiritual nu o poate face nici cu o mie de secrete fabricate.
Am primit si eu in dar cartea The Secret in acest concediu, deci mai putin de o luna. Am citit din ea partial, asteptand sa inteleg mesajul final; dar m-am oprit atunci cand am dat peste „secretul folosit pentru obtinearea banilor” :) dupa care am abandonat-o :) desi am primit-o cadou. Are coperti frumoase :) Si este „iscusit” scrisa tocmai in ideea de a vinde „bine”. Si spun ca este iscusit scrisa fiindca incearca sa parafrazeze in mod original chiar Biblia. Deci contine si adevaruri incontenstabile.
Fiicare fraza din cartea asta poate rezona diferit in fiecare om.
Nu ma hazardez in comenturi cu alte nuante, desi lumea o suspecteaza de apartenenta la masonerie si alte tampenii de genul asta (cam la ceea ce face referire comentul Cristianei – foarte bun coment)
In acelasi context, media difuzeaza unele desene animate fara niciun avertisment prealabi de ofensa a inteligentei si sensibilitatii infantile :( alaturi de diverse genuri de „programe” de prostire in masa :)
Cine se sperie din acest motiv?
De-asta eu nu folosesc conceptul de gandire pozitiva, ci pe cel de gandire rationala.
Diferenta: sa spunem ca ai fost concediat. Gandirea pozitiva clasica inseamna sa te gandesti „Si ce daca? Uita-te la toate lucrurile bune din viata mea”… si apoi sa incepi sa le enumeri. Problema este ca mintea ta se va focaliza in mod natural pe „tragedia” perceputa, faptul ca ai fost concediat, si atunci te simti trist, furios etc.
Gandirea rationala inseamna sa iti spui „Faptul ca am fost concediat este neplacut, dar nu este o tragedie. O sa ma descurc cu situatia asta, cum m-am decurcat si cu altele”. Si astfel actionezi la sursa: pereceptia exagerata ca a fi concediat e o tragedie.
Dan, felicitari pentru articol!
Parerea mea este ca gandirea pozitiva nu se poate preda si nici invata. Eventual, se poate asimila. Sa devina parte din tine.
But then again, atunci nu mai e „gandire pozitiva”, ci doar atitudine.
Dupa mine dezvoltarea personala, coachingul, nlp-ul si altele la „moda” daca nu sint facute de niste profesionisti (stiutori ai psihologiei si psihiatriei) pot face mult rau…De ce spun asta? Cine nu are cunostiinte ferme de psihologie clinica si cine nu are terapie personala la activ, risca sa nu stie cum sa lucreze cu omul din fata lui si cu grupul pentru ca nu are „baza”…Din experienta mea, deseori un om are nevoie sa lucreze la „cauzele” gindirii lui negative, nu s-o schimbe repede pe cea „negativa” folosind niste tehnici psiho si niste casete de „self help”…Pe cauze – nu poti lucra decit intr-un proces uneori destul de „dureros” si lung de terapie…In procesul de terapie lucrezi si pe trecut si pe prezent si pe viitor (te si dezvolti). Dezvoltarea personala(si aici intra si coachingul, nlp-ul) fara consiliere si terapie sint ca tehnica hipnozei fara profesionistul terapeut care s-o aplice (in cunostiinta de cauza), sau ca si cum ai pune mai intii acoperisul casei inaintea fundatiei. NLP facut fara „cap, echilibru” si fara o alta formare serioasa intr-un tip de psihoterapie = ca si cum ai folosi cheia franceza pt orice…Eu personal sint formata si in NLP de un psihoterapeut ungur (nu de oricine care se da „trainer” si cind ii caut CV pe site nu exista ….de unde vine acea pers? ce studii are? etc ) si constientizez foarte clar limitele acestei tehnici.Imi permit sa spun ca este o metoda f buna insa facuta de pers avizate. Aceasta tehnica – daca nu este integrata intr-un tip de formare terapeutica – nu numai ca nu are valoare decit pe termen scurt….ci poate crea iluzii grave. Folosesc NLP integrat in terapie, altfel nu. La fel ca si terapeutii formati in hipnoza – ei nu fac hipnoza ca le cere clientul la prima sedinta…..induc hipnoza – daca este cazul, cind este cazul…Daca nu stii sa faci terapie degeaba stii sa induci transa hipnotica. La fel si NLP – daca nu stii sa faci terapie – degeaba stii NLP. Am avut o clienta – care citise despre mine ca sint formata in NLP si dorea sa ii „fac” NLP sa scape de o obsesie a mincatului compulsiv….Orice terapeut care lucreaza isi da seama ca asta e o tulburare de alimentatie combinata (anorexis-bulimie)….care necesita sedinte grele de terapie….nu NLP…!!! Am refuzat sa ii fac NLP
Concluzie – ai nevoie sa cunosti serios psihologie (in genere) psihologie clinica (in particular) pentru a lucra cu oamenii. Din pacate, exista multe persoane care fac traininguri – la traininguri ar trebui doar sa se predea cunostiinte, nu sa se practice ceva. Nu este firesc ca orice persoana care detine tehnici de psihologie (citite de pe unde a putut) sa le foloseasca daca nu este instruita in acest sens. Pentru a deveni psihoterapeut inveti pe putin 3 ani 1/2 pina la 8 ani.Pentru a deveni formator de psihoterapeuti muncesti pe putin 10 ani…nu faci 3 luni de asa zisa formare. Sint curioasa ce formare au „trainerii” care predau „gindirea pozitiva”? Pe de alta la un training inveti niste cunostiinte, nu aplici neaparat ce ai invatat (sau asa ar fi normal). Numai psihoterapeutul are dreptul sa faca interventie (adica tehnici), insa deseori unele tehici de terapie sint „apicate” orbeste si ne-diferentiat de unii „traineri”. Pentru a nu lua teapa : este de preferat sa puneti intrebari: unde te-ai format? cit timp? (ma indoiesc ca dupa 3 luni sau 1 an de formare te poti porclama „trainer”)Cititi: despre ne-aveniti si sarlatani:un art al unuia care lucreaza in psihologia muncii:http://business-edu.ro/Guest-Editors/Bruno-says/dublu-coachburger-la-mctraining.html
si inca un articol critic (este adevarat cam sectar la sfirsit, insa in rest f documnetat):http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=4868
semnatura:Cristiana Alex Levitchi
absolventa Universitatea Bucuresti, sectia Psihologie, promotia 1997 (am intrat la facultate cind erau 12 pe loc)
atestat Colegiul Psihologilor din Romania si Federatia de Psihoterapie din Romania
psiholog clinician specialist autonom formare in psihoterapie experientiala, psihoterapie adleriana, formare continua: cursuri de analiza tranzactionala, cognitiv-comportamentala, gestaltterapie, somatoanaliza, formare NLP
tot despre cei care se dau „maestri, invatatori, dezvoltatori psihologici si spirituali”
http://www.editura-foryou.ro/forum/viewtopic.php?f=4&p=9420
MAESTRII SI SARLATANI- OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Cred ca treaba cu „gandirea pozitiva” trebuie nuantata: deci sa gandim.
Exista persoane care au obiceiul de a raspunde negativ la toate informatiile pe care le primesc. Poate fi gandirea pozitiva un mod farmaceutic de a indrepta lucrurile? De ce nu?
Altii au trecut de faza aceasta si, de cele mai multe ori, gandesc pozitiv. Au trecut de faza „terapeutica” si au realizat un sistem de gandire, un model propriu de raspuns la stimulii externi sau interni. Si asta poate fi OK.
Iar unii dintre noi sunt mai evoluati, in diferite alte stadii pe care nu le cunosc pentru ca nu am ajuns inca in varf.
Deci gandirea pozitiva are adresabilitate pe o scara mai mare decat credem, atata timp cat este folosita pentru a urca si nu pentru a cobori. Pentru ca atunci vorbim de manipulare.
Respect!
Da, imi place comentariul cu privite la relativitatea gandirii pozitive.Am citit multe carti care vorbesc despre gandirea pozitiva si este fantastic sentimentul si entuziasmul care ti-l cofera cand citesti cartile; dar e un entuziasm de moment. Cand intri in lumea reala, si nu cea fantastica si imaginativa, cand te lovesti de valori subrede si lipsa de repere a societatii,de prejudecati, moda si manipulare in care nu intelegi care este pozitivul si care este negativul, gandirea pozitiva e ceva utopic.
As recomanda cartea „Gandirea optima” a Roasalinei Glickman, aparuta la Humanitas,2003. Ea echilibreaza totul in gandirea optima, ca fiind „acea forma obisnuita de gandire care ne da puterea sa ne atingem capacitatile maxime si sa comunicam la cel mai inalt nivel al nostru…gandirea optima este baza mentala a performantei de varf”
Echilibrul e bun in toate:
http://www.tlp.ro/2009/07/gandirea-pozitiva-atentie-la-fraude.html#IDComment28396871
http://milionarulmioritic.com/2009/04/03/recenzie-ajutor-iluzoriu/
http://cristianaalexandralevitchi.wordpress.com/2009/03/02/coach-nlp-si-training-intre-moda-superficialitate-si-beneficiu/
Simtul critic pozitiv nu dauneaza sanatatii
Cris A L
Iata niste cuvinte ale lui Andre Moreau – psihiatru, psihoterapeut – care imi plac f mult si la care am adaugat si eu ceva:
Oamenii care “au dreptate” ma sperie. (as specifica : oamenii care au dreptate TOT TIMPUL)
Oamenii care se indoiesc ma linistesc. (Uneori – adica cei care isi pun intrebari)
Oamenii care se indoiesc de toate ma descurajeaza. (cu specificarea: TOT TIMPUL)