Si n-o sa incep acum sa dau exemple din SUA. Nu voi da citate din mari autori de carti din domeniul dezvoltarii personale. N-o sa va spun fraze de genul “concentrati-va asupra solutiei si nu a problemei”. Avem si noi cap si putem sa gandim singuri.
E nasol momentul. Asta e cuvantul. E greu sa pierzi. E dificil sa fii dezamagit. Unii reactioneaza pe moment. Altii se prefac, spun ca nimic nu ii atinge. Apoi urmeaza celebrele expresii: “viata merge inainte”, “si maine e o zi” sau “oricum nu aveam nevoie de asa ceva”. Peste ceva timp, cand noaptea vine precum un uragan ascuns de politicieni si tacerea e dureros de ascutita, isi exprima adevaratele sentimente. Plang, injura, dau cu bata in geam (mai bine faceti asta decat sa dati un cot acolo). :)
Societatea si regulile sale de lemn
Plecand de la ipocritele expresii “trebuie sa fii barbat adevarat” sau „fii barbata” in cazuri in care cei din jur vor sa ne ascundem slabiciunile umane, oamenii au ajuns in punctul in care afiseaza comportamente de fatada.
Sa fie clar, nu sustin badarania, nu promovez deranjarea linistii publice ori scandalul. Dar cei care ma cunosc stiu ca pe langa comportamentul elegant pe care il am de multe ori, sunt momente in care injur, ma enervez si fac urat. :P Dupa asta, ma simt mai bine si chiar pot sa merg mai departe. :)
Am defecte mai multe si mai mari decat fostul Zid al Berlinului. Si recunosc asta fara niciun fel de problema. Treaba asta ma ajuta sa fiu mai intelegator fata de greselile facute la adresa mea. Adica, dupa ce ma enervez, imi dau seama ca nici eu nu sunt usa de biserica si ca pur si simplu lumea e formata din fiinte imperfecte. Asa cum sunt si eu. E o alta forma de toleranta, dar este.
Sunt un sustinator fanatic al cititului. Imi plac foarte mult cartile si cred ca Romania ar fi o tara mai buna daca mai multi romani ar citi carti in mod constant. Ma enervez atunci cand cei de langa mine sunt surprinsi ca nu stiu cu ce blonda sau roscata a fugit proprietarul nu stiu carui supermarket.
Dar mai cred ca nu putem lua mot-a-mot tot ce scrie in carti. Viata e mult mai complexa, mai dura, mai sireata si mai neinduratoare decat se scrie sau se spune.
Cred foarte mult in gandirea pozitiva, ma cert pe acest subiect cu cei pesimisti. Dar cel mai mare pericol in lumea asta nu e reprezentat de esec, ci de minciuna.
Nu avem voie sa folosim optimismul drept scuza ori pretext pentru a nu ne lua masuri, pentru a nu ne face si planuri B. Data viitoare, atunci cand iti vine sa spui tot ce ai pe suflet, spune! Daca vrei chiar in acel loc, foarte bine.
Daca vrei sa faci asta in alta parte sau mai tarziu, tot e bine. Dar nu lasa cazanul cu amaraciune sa iti apese inima, in timp ce tu le faci altora pe plac. Sanatatea e mult prea importanta.
13 răspunsuri
Eee…foarte adevarat..Sanatatea e prea importana ca sa continui sa taci…Insa, cand chiar nu poti sa vorbesti, mai bine transformi mania in ceva constructiv. Bine, nu e chiar asa simplu cand pe loc iti vine sa urli…
Mie-mi place sa injur cand ma enervez, mai ales cand conduc…ma simt foarte bine dupa :) si-mi mai place si sa urlu uneori, desi nu’s o persoana isterica :)
Cred ca ar trebui facuta o curatare psihica in fiecare seara, asa ca un dus, ca se tot aduna emotii pe care le inghitim si care pot izbucni in vreun cancer intr-o zi daca nu le descarcam cumva.
Un „dus psihic” la indemana si fara repercursiuni neplacute asupra altora e sa trantim pe o foaie de hartie tot ce ne trece prin cap.
O alta metoda interesanta e un exercitiu pe care il propune Omraam Mikhael Aivanhov, si anume: sa ne imaginam ca stam sub un torent sau cascada si ca ne spala toate durerile si emotiile negative, toate impuritatile psihice, si ca aura noastra devine din ce in ce mai clara, ca un cristal transparent. Asta chiar e un „dus psihic”, si chiar unul relaxant :)
Felicitari pentu sinceritate!!!
Marius, ai dreptate.
Nu e deloc simplu :) .
Vero, voi aplica metoda descrisa de tine :) .
Felicitari pentru ce faci la volan :P !
Multumesc, Radu! :)
Da, Ovidiu. Stii vorba aia: nu-i frumos da’i sanatos. :)
Sarut mana, Delia :) .
Asa e :P .
Hahaha felicitari pentru injuraturi pe muzica la maxim in traficul plin de inconstienti care nu se asigura? Nicidecum, dar e distractiv, fara gestionarea amaraciunii ar fi cam nociv. Poate felicitari tie pentru articolul bestial :)
„Speed, give me what I need !” urla zilnic Billy Idol in masina mea… oh viata ar fi insuportabila fara muzica ! :)
Se mai scapa de „nervisori” si prin sport; deci daca pe langa citit ne-am gasi vreme si de minim 30 min cardio zilnic …ar fi wow … am incercat pe propria piele … zilele sunt MUULT mai bune daca suntem nitel egoisti si ne oferim timpul asta, adaugand un pic de miscare; endorfinele secretate ne fac sa injuram mai rar si cu mai putin foc :).
Ai dreptate Cami, miscarea elibereaza muuulte endorfine. Eu dansez zilnic si e super :)
Sunt interesante metodele voastre si e destul de eliberator sa-ti mai versi amarul, nu sa tii in tine. Ce te faci cand esti genul de om mai atasat, care nu izbucneste de chiar-chiar, ci mai iute izbucneste in plans in astfel de situatii? Poate si plansul e tot o forma de descarcare (iti curata sufletul si privirea si cu riscul de a parea slab de inger e bine sa-l lasi sa vina_macar sa nu te vaza lumea :) ).
Si ce te faci daca nu-ti trece? Eu am gasit o metoda foarte eficienta: rugaciunea. In astfel de momente e destul de important sa ai senzatia ca-ti (mai) poti pune increderea in cineva, or ca cineva are/va avea grije de tine. Trebuie doar sa nu uitam ca Dumnezeu e mereu langa noi si ne ajuta sa trecem cu bine peste toate. Stiu, stiiiu: suntem singuri responsabili de soarta noastra si de situatiile prin care trecem, dar in astfel de momente de slabiciune, tare-i bine sa te stii protejat.
Poate nu-s metodele cele mai forte in astfel de momente cand iti vine sa urli, dar nu vei stinge focul tot cu foc; poate-ti prinde bine si un dram de blandete sa te poti tempera.
Stă în natura noastră să ne enervăm, să ne supărăm, să ne atingă amărăciunea.
Pasul următor este externalizăm cumva amărăciunea, să nu o ţinem în noi pentru că e posibil să crească si să ne îmbolnăvească acum, sau mai încolo.
Acelaşi eveniment ne afectează în mod diferit. Totodată avem diverse unelte cu care putem trata situaţia; fie înjurând, fie cu rugăciune, fie cu meditaţie, fie cu sport – toate sunt bune, important este să facem ceva care ne echilibrează.