Acesta este ultimul articol din seria celor referitoare la gradele de separatie. Astazi mi-am propus sa vorbim despre posibile implicatii ale modelelor “small world” si “6 degrees of separation” in viata unei persoane.
In primele doua articole in care am atins subiectul celor 6 grade de separatie aminteam despre faptul ca Steven H. Strogatz si alti cercetatori ajunsesera la concluzia ca exista un mecanism unificator in natura, un mecanism ce face ca retelele sa evolueze catre structuri care maximizeaza eficienta in conformitate cu functia lor principala – comunicarea.
Grade de separatie si evenimente de viata
Avand drept fundament aceste concluzii, precum si urmatoarele doua aspecte:
- Comunicarea unui individ cu ceilalti este factorul cu o importanta coplesitoare in modelarea traseului vietii persoanei respective.
- Putem concepe evenimentele din viata unei persoane ca un soi de comunicare intre individ si mediul sau. Putem sa extindem modelul „6 degrees of separation” la viata individului si la evenimentele din cadrul ei (in relatiile dintre ele, pe de-o parte, si dintre ele si alte persoane/evenimente, pe de alta parte).
Am putea reprezenta viata unui individ sub forma unui traseu care uneste anumite puncte reprezentate de deciziile si evenimentele importante.
Daca deciziile se afla in zona de influenta a individului, nu se poate spune acelasi lucru despre toate evenimentele din viata lui. Evenimentele si persoanele vin, cel mai adesea, mana in mana. Intocmai la fel cum cel mai mare potential de schimbare in viata unui individ il au persoanele necunoscute inca, in ceea ce priveste evenimentele, cea mai mare doza de noutate si de schimbare va fi produsa de evenimente neprevazute. Acestea pot fi atat pozitive cat si negative. Totusi, exista o anumita relativitate in ce priveste acest caracter pozitiv sau negativ, data (in parte) de nivelul de intelegere al vietii.
Harta vietii
Va mai amintiti de vorba aceea „tot raul spre bine”? Ar fi deosebit de interesant daca am putea dezbate cateva asemenea situatii din viata unor persoane pentru a observa cam care este numarul mediu de grade de separatie intre schimbari percepute ca nedorite si evenimente ulterioare care sunt considerate schimbari majore in bine. Si ar mai fi un aspect deosebit de interesant de analizat la aceste situatii: modul in care evenimentele sunt interconectate.
In ce ma priveste, o inlantuire de acest gen arata asa:
Intre directia din punctul (1) si directia din punctul (12) exista o diferenta imensa, chiar daca ambele sunt pozitive. De asemenea, exista si o relatie de tip cauza-efect. Contributia cea mai mare in ce priveste schimbarea de directie a avut-o schimbarea majora neprevazuta si nedorita (3), urmata apoi de un eveniment dorit si de o serie de evenimente pe care nu puteam sa mi le inchipui la data evenimentului (1).
De la data schimbarii majore nedorite pana la debutul unei perioade deosebit de importante (in sensul bun) din viata mea (debut figurat cu patrat albastru) sunt 7 grade de separatie, pline de neprevazut. De la situatia initiala pana la primele 2 evenimente de importanta (figurate cu patrate verzi) sunt 1, respectiv 4, grade de separatie.
Trebuie sa mentionez, vis-a-vis de incarcatura de neprevazut, ca atunci cand atribui caracterul prevazut/neprevazut unui eveniment de viata ma raportez la momentul situatiei de referinta (0). Totusi, toate evenimentele au presupus decizii personale, au fost hotarate si acceptate (chiar si acea schimbare majora nedorita).
Ce concluzii putem trage de aici?
- Uneori, schimbarea pozitiva pe care ti-o doresti in viata iti este chiar la indemana, la un singur grad de separatie (nu ai nevoie de mai mult de o decizie-actiune).
- Alteori, schimbarea pozitiva este foarte apropiata (nu ai nevoie decat de cativa pasi).
- Media (care rezulta din exemplu) numarului de grade de separatie pana la evenimente importante pozitive este (7+1+4)/3=4. Ceea ce inseamna aproape de 6 si chiar mai putin decat atat.
Cum arata harta ta de viata si ce concluzii poti sa tragi din ea (referitoare la directii, grade de separatie, semnificatii, relatii de tip cauza-efect etc)?
As vrea acum sa facem un exercitiu de imaginatie.
Sa desenam cu ochii mintii o constelatie de „x”-uri mai mici sau mai mari pe o foaie (A4 sa zicem). Aceasta constelatie reprezinta multimea de evenimente trecute, prezente si posibile din viata ta. Alege-ti un „x” de pe pagina, cat de mic sau cat de mare vrei! Acela este cel mai recent eveniment din viata ta (daca ti-ai ales un „x” mare, se refera la ultimul eveniment notabil – daca ti-ai ales un semn mic, este vorba despre o intamplare mai putin importanta).
Apoi va mai trebui sa-ti alegi un „x”. Alege-l mare! Iti poti alege orice directie vrei, iti poti alege destinatia, ba chiar iti poti alege si drumul! Pe parcurs vei intalni niste borne mai mari sau mai mici. Cert este ca, intre „x”-ul din prezent (poate chiar faptul ca citesti acest articol!) si „x”-ul pe care ti-l doresti tu nu se afla decat, cel mai probabil, 4-6 „x”-uri interconectate. Nu trebuie decat sa te orientezi catre evenimentul pe care il consideri urmatorul pe directia catre marele eveniment dorit (la fel cum persoanelor din experimentul lui Milgram li se cerea sa trimita pachetul acelei persoane pe care o considerau ca fiind cea mai apropiata de destinatar). Acest lucru o sa-ti dea directie, focus si cel mai scurt traseu.
Ce poate fi inclus in evenimentele pe care le-am notat cu „x”-uri:
- interactiuni cu persoane,
- citit carti (folositoare!),
- reflectii,
- schimbari de domiciliu/resedinta, de loc de munca, de stare civila etc.
- orice alte intamplari care genereaza schimbari la nivel de intelegere si alegeri de viata, la nivel de resurse etc.
Reflectiile sunt deosebit de importante pentru urmatoarele motive:
- iti sunt la indemana si depind total de tine,
- grabesc conexiunile dintre evenimente,
- „elibereaza” reteaua (adica favorizeaza aplicarea modelului „random”.
Va mai amintiti de tipurile de legaturi despre care vorbeam in articolul trecut? (Fac posibile salturile mai aproape de evenimentul urmarit.)
Va doresc pasi putini… pana departe! :)
5 răspunsuri
Buna, Octav!
Sunt pasi putini, drept e! dar depinde la ce interval de timp sunt salturile. Pot fi cativa pasi, dar cu o perioada foarte lunga de timp intre fiecare dintre ei. Si nu ne amintim ca salturile calitative sunt de fapt rezultatul unei acumulari cantitative.
Care nu e o lozinca comunista.
Asadar, ca cititor, mi-as opri putin mai mult atentia pe randurile in care ai punctat: interactiuni, informatii (carti, net), gandire proprie si analiza spectrala (in plaja informationala si de disponibilitati, normal!), schimbari in viata personala, atentia la schimbarea propriilor intelegeri..
Mai vin la rand si compromisurile… dar asta e alta poveste.. Totusi de reflectat..
:)
Cristiana, ma bucur mult ca ai facut aceste completari.
De fapt, pozitia „de sfarsit” a randurilor cu „interactiuni, informatii, intelegere…” nu inseamna si lipsa de importanta. Dimpotriva, intentionasem sa sfarsesc cu ceea ce era mai important!
Acumularile cantitative genereaza salturi calitative. Da, este adevarat si important acest lucru. Cat priveste timpul in care sunt facute acumularile si salturile… tocmai aici e aici!
Este relativ. Nu sunt neaparat necesare perioade lungi de timp.
Nu ajungem la o anume profunzime a intelegerii decat dupa o „masa critica” de reflectie. Daca lasam lucrurile de la sine, va fi nevoie de mult timp si (mai ales) de multe evenimente. Daca, in schimb, ne exersam si ne marim in fiecare zi reflectia, respectiv, orizontul de intelegere, totul va avea un ritm accelerat.
:) De reflectat…
Da, da, eu ma gandesc intotdeauna la fiecare subiect in parte. Fiecare ma ajuta sa fac un pas pe drumul meu, chiar daca cel cu care discut (sau comentez, pe net) nu este de acord cu mine. Nici parerea lui, nici parerea mea nu este de abandonat. Foloseste intotdeauna la ceva, negresit. Uneori pasul este chiar aproape, din rasuflarea unui aparent ‘neinteresant’, ‘n-am timp de asta’…
Se formeaza un anume ‘simt’ al descoperirii unui amanunt deosebit in, si in spatele unui element aparent ‘fumat’, adica consumat, gandit deja, cercetat si hotarat deja ca e incheiat.
Nimic nu e ‘incheiat’. De aceea vorbesc foarte des de ‘spiralele’ intelegerilor. Nu este intotdeauna inteles acest lucru. Dar.. cu timpul..
Este o invatatura pentru a face pasii mai repede, iar asta nu inseamna (am avut discutii) ca ma grabesc, ca nu am rabdare, etc.
Celor care au avut rabdarea sa citeasca comentariul meu pana aici, le propun inca ceva:
Se stie acum ca orice impuls exterior ‘aprinde’ in creierul nostru 6 puncte de raspuns simultan. In functie de telul urmarit si de deschiderea omului catre primirea de informatii, de ajutor de oriunde, raspunsul ales este cel care are mai multa consolidare prin activitate cotidiana. Si, daca urmaresti acest lucru, iti vei da seama ca fiecare element pe care nu ti-l blochezi singur (inconstient ori mai mult sau mai putin constient) sunt cai de imbogatire a drumului pe care l-ai ales.
Pentru ca in mod constient nu prea ne dam seama de natura gandurile care ne trec prin minte, decat daca avem foarte multa experienta. Dar frecventele sunt filtrate de creier, decodificate si raman undeva la granita dintre subconstient si constient. Numai bune de scos la iveala si de folosit!
Si pentru ca mai cunosc cate ceva din alte structuri (nevazute cu ochii trupului) pot afirma cu tarie ca nu sunt numai aceste 6 puncte simultane, ci se formeaza mult mai multe, care vin pe alte simturi, formand ceea ce numim cu titlu de generalitate intuitivul nostru: al 6-lea simt.
Dar deocamdata sa ne oprim aici.
Oricum, astept intotdeauna articolele tale, cum stii de fapt de mult timp! :) Pun creierul bine de tot la munca!! Si aplicarea ori se intareste, ori se dezvolta!!
Am citit comentariul tau ca raspuns la comentariul meu. O sa-mi ia ceva timp sa inteleg de ce crezi ca sunt doua pareri in dezacord.
Problema la care m-am gandit (si te asigur ca este ceva deosebit de serios si pus in practica de multe ori, de-a lungul a multi ani si nu numai de mine! si cu reusite!) este ca omul are capacitatea de a simti toti pasii simultan, cei mai importanti si cei intermediari pana la rezultatul scontat. Cei cu adevarat importanti sunt intre 5 si 7-8, in functie de complexitatea scopului urmarit si de compromisul pe care il accepti pentru a ajunge mai repede la reusita.
Dar pentru ca sa nu alegi pasul cel mai apropiat si sa ai incredere in acest al 6-lea simt care ti le releva pe toate deodata.. iti trebuie tarie multa, presupunand ca scopul este viabil: caci nu intotdeauna la capatul drumului astfel dorit si inteles este ceea ce ai dorit… Si sa ai taria sa recunosti asta si sa orientezi scopurile altfel.
Am avea o lume plina de oameni echilibrati si aflati intr-o treaba serioasa, o societate bazata pe respect si incredere. Dar cum anumite sectoare ale vietii noastre sociale nu dezvolta increderea in fortele proprii si seriozitatea aplecarii asupra scopurilor in viata – lucrurile stau cu totul altfel.
Ca sa avem incredere intr-o astfel de viziune, trebuie curaj, antrenament in scopuri marunte, pentru ca sa formezi si creierului claritatea decodificarii legaturilor care conduc la un rezultat (nu cu orice pret!)
In timp se formeaza acest simt si siguranta de a folosi astfel puterile proprii, cu sprijin pe ajutorul loial al celor apropiati.
Chiar si calea alegerii din cele cateva puncte (pasi) presupune tarie si eliminarea atitudinii dogmatice cu care suntem indoctrinati. Destul de putini oameni au curajul de a se elibera astfel.
Sper ca nu o iei drept o controversa, ci ca o completare la cele spuse de tine!! Nici nu mi-a trecut prin cap sa ma disociez parerilor tale!! :)
Dar e dreptul tau sa crezi ce vrei tu, nu?! :)