M-am intrebat de ce atunci cand vad o groapa in calea mea nu reusesc intotdeauna sa o ocolesc, ba mai mult mi se intampla sa cad in aceeasi groapa de 2 ori.
E greu sa ne invatam lectiile pe care le primim in viata. Am vorbit despre lumina din noi, dar avem de luptat si cu intunericul, cu bolovanii, cu gropile pentru ca altfel nu am invata si nu am creste. Un drum senin si lin ne-ar plictisi, ne-ar face sa ne intrebam oare pentru ce traim, ne-ar “anestezia” simturile si nu am mai reusi sa apreciem cu adevarat viata pe care o avem.
La un moment dat in viata mea, poate si datorita meseriei mele, am realizat cat de usor imi era sa etichetez. Ma etichetam usor pe mine, pe ceilalti si imi era greu sa ies din tiparele deja stabilite. De asemenea eu eram cea care cauta adevarul, care se incapatana sa creada ca daca ai dreptate lucrurile se aranjeaza in viata.
De asemenea aveam multe perioade in care increderea mea in mine era la pamant si atunci nu reuseam sa construiesc nimic, etichetandu-ma drept o “ratata” normal ca nimic nu se lega. Mai obisnuiam sa ma uitam la altii… de ce cineva poate fi fericit si eu nu, si judecam oamenii dupa aparente.
Da, si eu am trecut prin asa ceva desi imi e greu sa o recunosc. Cred ca toti avem un drum asemanator, trecem in viata prin acele situatii si realitati care ne deranjeaza pentru a invata o lectie. In viata daca crezi ca ai dreptate intotdeauna, ai sa afli ca nu e asa, in viata daca crezi ca daca ai incredere in oameni si esti deschis niciodata nu se va intampla ca cineva sa te insele, iar gresesti.
De ce ni se intampla toate aceste lucruri?
Pentru a aprecia cu adevarat lucrurile valoroase din viata noastra si pentru a evolua spiritual.
Eu intr-o zi m-am trezit. Intr-o zi am vazut groapa mare in care tot cadeam si am reusit sa o ocolesc. Am invatat lectia si azi incerc si pe altii sa ii fac sa constientizeze cat de mult gresim atunci cand etichetam, atunci cand judecam si ca de cele mai multe ori aceasta groapa revine la un moment dat in viata noastra si daca am cazut o data sa o recunoastem si sa nu mai cadem in ea. Acesta este doar un exemplu.
James Joys spunea “greselile sunt portalurile descoperirilor”. Intotdeauna vom gresi, insa important e sa nu facem o greseala de mai multe ori, sa descoperim mesajul pe care il primim, sa invatam din el si sa mergem mai departe pe drumul nostru.
Eu cred ca daca nu facem acest lucru o luam pe drumuri ocolitoare, pline de semne, de evenimente care ne amintesc ca am gresit, care ne “tortureaza” si atat o sa ratacim pana invatam, incat abia atunci o sa revenim la drumul nostru. Uneori ne prindem mai greu, alteori mai usor – depinde de impactul experientei asupra noastra si de modul in care reusim sa ne abandonam vietii.
Voi sunteti pe drumul vostru? Poate dezbatem impreuna si alte exemple de greseli pe care le-ati experimentat si din care ati invatat.
5 răspunsuri
Bine scris articolul! Dar si mai bun, subiectul ales!
Ideea scrisa mai sus: „cat de mult gresim atunci cand etichetam” imi aduce aminte de ideea biblica „pomul cunoasterii binelui si raului”… adica a eticheta. Oare nu cumva acest obicei „de a eticheta, de a judeca”, ne-a facut „sa cadem din rai”… adica sa nu mai gustam dintr-o bucurie interioara, o bucurie ce ia nastere in fiinta noastra, despre care vorbeste Gurdjieff dar si parintele Teofil Paraian.
Si eu ma recunosc in ceea ce scrii,ma recunosc pe mine acum ,multi ani in urma.Am cunoscut o persoana deosebita,care nu reactiona in fata situatiilor de zi cu zi la fel ca ceilalti oameni din jurul meu.Pe atunci aveam o relatie strict profesionala cu el.Ma uimea de fiecare data cind eu, din obisnuinta, asteptam un comentariu negativ, in fata unei situatii sau persoane pe care cei mai multi dintre paminteni imediat o etichetau. El nu o facea.Era reconfortant sa il ai in preajma.Atit de reconfortant incit orele mele de munca alaturi de el,nu mai erau o corvoada, erau atit de placute incit pareau mici vacante.Am invatat cu timpul sa fiu ca el. La inceput il copiam pur si simplu,mai tirziu am observat ca sa-i tratezi pe ceilalti cu intelegere, fara etichete si fara comparatii este o adevarata binecuvintare in primul rind pentru sufletul meu.Astazi suntem prieteni.
@Radu – bine punctat. De aceea am ales acest exemplu pentru ca a eticheta, a judeca e o ISPITA zi de zi. Cred ca doar atunci reusim sa fim impliniti sufleteste cand renuntam la acest obicei care este atat de nociv… Din pacate noi romanii avem cultul „vecinului”, e foarte usor sa umbli cu stampila dupa tine si foarte greu sa vezi frumusetea din tine si din ceilalti.
@Liliana – e frumos sa avem in preajma astfel de persoane. Intelegi ca esti binecuvantat si inveti lectii importante de viata. Astfel nu mai cazi in aceeasi groapa de 2 ori si afli ca schimbandu-ti felul in care te comporti iti hranesti sufletul.
Am gresit de multe ori. Dar cea mai mare greseala a fost sa ma concentrez pe ceea ce „nu merge”. Am fost nemultumita de faptul ca nu aveam mai multi bani, un loc de munca mai bun …Am gresit spunandu-mi ca nu am viata pe care cred ca o merit sau care ar trebui sa o am.
Si am invatat ca nu mi se cuvine nimic de la sine. Nu e firesc sa am familie, sa am prieteni, sanatate etc- toate acestea sunt daruri pe care multi nu le au.
Am invatat sa invat din greselile mele si sa devin responsabila.
Tu le numesti „gropi”, eu le numesc „pietre”. Pe care singura le caram sau mi le aruncau altii in drum. Si nu uit ca pot sa dau a o parte din drumul meu „pietrele” care nu ma lasa sa „curg”. Ca nimic mai mult nu sunt decat pietre, pietre usor de ridicat, pietre usor de sfarmat.
Daca viata ne da lectii pentru a invata, eu le accept. Invatand voi evolua, voi deveni mai inteleapta pentru mine si pentru cei din jurul meu. Si cand batranica din mine se va uita in „spate” se va simti invingatoare si „bogata” si acel prezent va fi acel prezent. Ar fi groaznic sa privesc in „spate” si sa fiu acceasi femeie de la 26 ani, 30 ani, 40 ani …
Iti sunt recunoscatoare pentru articolele ce le oferi.
Succes!
@Elena – in primul rand scuze pentru raspunsul intarziat. De cele mai multe ori ne axam pe ce nu merge, pe ce nu avem in loc sa apreciem ce avem si ce merge in viata noastra. Avem credinte irationale de genul: nu merit sa fiu iubita, nu sunt suficient de buna pentru un anumit job etc. Si te felicit ca ai invatat din greselile tale. Eu scriu „metaforic”, pentru mine erau gropi, pentru tine sunt pietre, pentru altii pot fi altceva aceste greseli. Important este sa le constientizam. Este important sa traim prezentul, nu in trecut sau in viitor. Multumesc pentru aprecieri!