Hanul si padisahul

Vreau sa va multumesc tuturor celor care m-ati ajutat la scrierea acestui articol. Curajosii care au spart tacerea si au inaintat cu incredere in fata intregului public Empower.ro sunt: Alina Petrescu, Seremi, Ioana, Cristiana si Ionela. Daca v-a placut ideea, poate ca vom mai scrie pe viitor asemenea articole. Sa fiti fericiti!

Istoria invingatorilor nu accepta capete plecate. Vine dupa noi precum un uragan ce nu mai are rabdare cu lipsa de organizare pe care o zareste. Plecand de la aceasta imagine, oamenii se impart in 2 categorii. Pe de o parte, cei care se transforma in soareci. Sunt oamenii care intorc spatele si incearca sa fuga. Dand dovada de o lasitate pe care nu au invatat-o de la nimeni. A existat dintotdeauna in ei.

In alta categorie sunt oamenii capabili sa il ironizeze pe calau. Si sa-l scuipe in fata cu o nebunie si o inconstienta care i-a impins catre victorie toata viata lor! Sunt momentele in care literatura strabunilor se imbina cu viata noastra. Si sunt clipele in care mostenirea pe care o lasam rasuna mai puternic decat un bucium ratacit de cioban.

Viitorul incepe de ieri

Nu putem evolua fara a intampina si rezolva situatii dificile. Cei mai fericiti oameni sunt cei care s-au specializat in rezolvarea problemelor. Arta de a invinge se invata mai ales pe propria piele. Precum o sageata veninoasa aruncata cu furie spre inima noastra, o situatie grea poate fi intampinata cu un scut, ori prin anticipare. Printr-o analiza si planificare inteligenta a propriului viitor. Sigur ca aproape niciodata socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targul vietii. Dar aici vorbim mai ales despre formarea unui mod de a gandi si de a face fata provocarilor.

Sistemul gandirii noastre, odata format trece la treaba cu o eficienta incredibila! Devine precum o apa care loveste digul pana cand il rupe! In astfel de situatii, unii oameni trec mai departe de digul cucerit, iar altii se transforma in pesti prinsi in navodul pescarilor.

Pentru ca viitorul nu incepe de astazi. El isi are radacinile in ziua de ieri si in subconstientul format de catre experienta ta de viata, de catre parinti si grupurile tale de apartenenta. De asta avem nevoie sa ne oprim macar pentru un minut din acest ritm nebun care ne-a facut sa nu mai stim incotro ne indreptam. Si sa gandim. Ce am fost ieri, cine suntem azi si ce vom fi maine? Ce vrem de la viata?

Istoria razboiului. De la tatari, turci si romani.

Timur Lenk si Baiazid I au lasat umanitatii o mostenire plina de ambitie, neinfricare si sange demn. Luptele lor au aratat o nebunie si un spirit rebel sugrumate putin cate putin in ziua de astazi. Precum un stilet cu care erau executati cei a caror mutra era antipatica sultanului, societatea contemporana infinge adanc lama in constiinta noastra de oameni. Atotprezenta agitatie din inimile noastre este indiciul resemnarii in slugarnicie fata de sfertodoctii care se pretind doctori in economie (probabil subterana).

Ce le vom spune copiilor si nepotilor nostri?! Ca echipa noastra merge in Liga Campionilor sau Cupa UEFA, dar dictionarul patronilor de club nu contine mai mult de 15 cuvinte? Ca ne-am vandut demnitatea pentru 10 RON primiti pentru a vota pe Bula ori Strula la alegeri?

Ca avem o clasa politica ale carei partide sunt mai manjite decat daca ar fi locuit intr-un cuptor? Ca unul pur si simplu a pus intr-un mod oribil pumnul in gura dreptului la libera exprimare, iar altele s-au facut de ras prin certuri penibile de fiecare data cand au fost la guvernare?

Ca tinerii care pretind ca formeaza noua clasa politica nu au iesit in evidenta prin nimic in afara de eternele si obositele promisiuni de schimbare? Si ca dincolo de fotbal sau politica, romanii nu se mai pricep la nimic? Ne specializam in iluzii si resemnare.

Si vom continua sa ne specializam in asa ceva atat timp cat domeniul dezvoltarii personale va fi persiflat de catre oameni cu frustrari adanci. Scoala in varianta ei clasica este pe moarte! Cand romanii vor intelege asta si se vor concentra pe forme active ale educatiei, atunci vor putea parasi toata aceasta nebunie.

Aducatoare de lumina
Ziua staruie sa patrunda
In amorteala dintre cuvinte.
– Mariana Filimon