Fiecare s-a confruntat cel putin o data in viata cu nevoia de a face o schimbare, de a iesi din zona de confort pe care si-a creat-o. Insusi termenul de „zona” ne duce cu gandul la o arie limitata, intrucat viata in zona de confort nu e viata in totalitatea ei.
Obiceiurile
Pentru a intelege mai bine, o sa compar zona de confort cu o roata care se invarte automat si pentru a trece dincolo de ea e nevoie de un efort suplimentar. Zilnic repetam aceleasi actiuni. Or, asa cum se stie, fiecare actiune repetata devine un obicei.
Intreaba-te insa cat de benefice sunt aceste obiceiuri pentru tine. Nu e nevoie sa intrebi pe altcineva intrucat vocea ta interioara iti va da raspunsul daca o vei asculta. Fiecare stie in adancul sau daca ceea ce face il ajuta cu adevarat sau nu. Daca ceea ce faci nu-ti deschide alte usi pentru a evolua, atunci a sosit momentul pentru a porni la drum.
Bagajele
Se spune ca viata pe pamant e o calatorie. Insa noi ne incurcam cu foarte multe bagaje formate din obiceiuri care creeaza dependenta, din frici care ne impiedica sa traim, din rani vechi si nevindecate. Asa ca am asemanat zona de confort cu o camera de hotel din care omul, prin natura sa de calator, nu vrea sa iasa.
E ca si cum te-ai duce intr-o excursie intr-o zona superba si ai refuza sa iesi din camera. Te poti uita in schimb pe fereastra, vei vedea cum altii se bucura de excursie dar nu ai cum sa stii cu adevarat ce inseamna pentru ca nimeni nu poatea trai in locul tau.
Secretul consta in a renunta la bagaje si la camera ta confortabila. Viata e in continua schimbare, chiar natura ne invata asta. Nimic nu e permanent, totul se schimba, nimic nu se pierde, totul se transforma.
A refuza sa iesi din zona de confort inseamna a te opune vietii pentru ca in realitate si tu faci parte din ea, nu poti sta deoparte la nesfarsit. O piatra mare care sta impotriva apei unui rau va fi la randul ei acoperita cand apa raului va creste de la ploi si va deveni mai devreme sau mai tarziu una cu raul.
A iesi din roata numita zona de confort inseamna a renunta la tot ceea ce credeai ca stii si a te deschide necunoscutului. Cand omul nu cunoaste apare frica de necunoscut sau chiar frica de a cunoaste. Orice trecere poate fi pe moment dureroasa pentru ca treci din cunoscut in necunoscut, descoperind ulterior ca in realitate nu cunosteai cu adevarat.
Viata e o calatorie care nu merita petrecuta intr-o camera de hotel
Tu esti cel care alege sa iasa acum din zona pe care si-a creat-o sau sa ramana. Mai devreme sau mai tarziu aceasta calatorie va lua sfarsit si tot ce va conta este ceea ce ai invatat din ea. Asa ca fa-ti un bagaj usor care sa nu te impovareze si porneste la drum, calatorule, pentru ca noi taramuri te asteapta sa le explorezi!
2 răspunsuri
La „bagajele” inutile ale vietii as adauga: „cunostintele” din timpul scolii: matematica aia lunga – integrale si derivate, legile chimiei, perioadele istorice, etc.
Sunt curios… a folosit cineva derivate si integrale, dupa varsta de scolarizare?
Sa nu se inteleaga gresit: nu sunt impotriva unei educatii scolarizate, dar sa se invete lucruri utile: stiinte despre natura, despre corpul uman, etc.
,,Se spune ca viata pe pamant e o calatorie. Insa noi ne incurcam cu foarte multe bagaje formate din obiceiuri care creeaza dependenta, din frici care ne impiedica sa traim, din rani vechi si nevindecate. Asa ca am asemanat zona de confort cu o camera de hotel din care omul, prin natura sa de calator, nu vrea sa iasa.”
Obiceiuri care creează dependență! Nu matematica, chimia, fizica.
Frici care ne împiedică să trăim nu integrale sau derivate!
Desigur că un muzician nu va deveni un pictor celebru și nici un matematician nu va fi niciodată o bună moașă comunală.
E la modă să aruncăm cu gunoi în matematică, în științele exacte în tehnologie. Tot la modă e să preaslăvim maneliști, fetele care au ,,curajul” să pozeze goale…etc.
Bineînțeles că a forța de exemplu un muzician să învețe matematică în aceleași condiții cu matematicianul e o pierdere de bani și de timp pentru toți.
Fricile care ne împiedică să trăim sunt cele de genul ,,nu pot …pentru că nu sunt…”. Pot, am limitele mele pe care încerc să le cunosc mai bine și cu care ,,mă războiesc” zi de zi. Ce nu pot accepta sunt fricile pe care încearcă să mi le impună alții. La fel cu obiceiurile. Ce poate fi mai rău decât dependența dobândită sau impusă de alții?