In arena politica autohtona (din nou)

Batalia pentru Bucuresti (partea a II-a)

Revin astazi, asa cum v-am promis in articolul despre comunicarea nonverbala in politica autohtona, la lupta pentru castigarea Bucurestiului si o sa va vorbesc despre ceilalti doi candidati care par sa conteze, dupa majoritatea sondajelor.

Vasile Blaga

Este candidatul desemnat de Partidului Democrat-Liberal la fotoliul de edil-sef al Capitalei, desi aceasta postura nu prea i se potriveste.

De ce spun asta? Pentru ca lasa impresia unei persoane tepene, plate si greoaie, atat in tinuta, cat si in exprimare. Este ca un vanzator care nu stie sa-si vanda marfa.

O alta greseala mi se pare porecla pe care o are, Buldogul, care te trimite cu gandul la replici cu iz de „muscatura” atat in ton cat si in continut, iar cand il auzi vorbind ramai contrariat de tonul plat, taraganat si atat de putin incisiv. De altfel, cand l-a porecit asa, Traian Basescu cu siguranta nu stia ca in ciuda aparentei sale fioroase, buldogul, este un caine afectuos, calm si tacut.

In compensatie, Vasile Blaga are un gest care a devenit aproape o marca inregistrata pentru el: privitul pe deasupra ochelarilor. Acest gest atrage atentia asupra ochilor si este considerat un gest de infruntare. Il face sa para dominant si rece. Efectul lui este si mai puternic cand este insotit de o usoara coborare a capului, pentru ca aceasta miscare face privirea sa fie si mai amenintatoare.

Daca il analizam din punct de vedere al siluetei, este un barbat inalt care are o silueta destul de plina. Privind imaginile vedem ca este imbracat cu costume la doua randuri de nasturi care au reverele late.

Aceste tipuri de sacouri ii dau un plus si mai mare in zona pieptului, facandu-l sa para mai masiv decat este in realitate. Acelasi efect il au si reverele excesiv de late. Ar trebui sa le evite si sa poarte costume la un singur rand de nasturi, cu reverele de dimensiuni medii, care sa fie in concordanta cu silueta sa.

Sa privim acum mana stanga impodobita de bijuterii. Face doua mari greseli, ceasul extrem de mare si cele doua inele de pe degete.

Ceasul, care este declaratia de clasa a unui barbat, este cu atat mai elegant cu cat este mai plat si mai simplu, cu cureaua obligatoriu din piele naturala. In ceea ce priveste inelele, este aceptat unul singur, verigheta, daca este cazul. Si aceasta trebuie purtata pe degetul inelar, nu in alta parte.

Am lasat special la sfarsit aceasta fotografie care impreuna cu sloganul, „Solutii, nu discutii”, a fost transformata in afisul sau electoral.

Unul dintre motivele pentru care am facut acest lucru, este legat de imbunatatirea imaginii sale vestimentare, observati costumul la un singur rand de nasturi cu revere potrivite si „bine croit”, care ii armonizeaza intreaga silueta si il face sa para mai suplu.

Un alt motiv este unghiul din care este facuta fotografia, care il reprezinta pe personajul nostru din semiprofil, mascandu-i astfel maxilarele proeminente care i-au adus nefericita porecla. Mi se pare un mod foarte ingenios de a-l face sa para mai putin greoi macar ca perceptie fizica.

Gestul de „taiere” pe care il face cu mana, este o completare perfecta a sloganului sau, sugerandu-ne ca vrea sa ajunga la esenta problemelor, pe care practic le va matura cu solutiile sale.

Ce as mai fi adaugat acestei imagini? As fi avut grija sa i se vada manseta camasii cel putin 1 cm din maneca sacoului si macar sa schiteze un zambet, care l-ar face sa para mai putin crispat si l-ar apropia de electorat. Este atat de important un zambet la momentul potrivit!

Mana stanga, purtatoarea podobelor, nu se vede in aceasta fotografie. Sper din tot sufletul ca acei consultanti care l-au sfatuit atat de bine in celelalte privinte, au schimbat si ceasul acela urias si au rezolvat si problema inelelor.

Ludovic Orban

Liberalii, care par a fi in criza de inspiratie, defileaza si in aceste alegeri tot cu sloganul de la europarlamentare: „Promovam Romania”. Slogan pe care Ludovic Orban l-a transformat in: „Punem Bucurestiul pe roate”, facand aluzie la functia sa actuala de ministru al transporturilor.

Mi se pare o mare greseala acest slogan, care te trimite cu gandul la urmatoarea intrebare pentru domnul ministru, aspirant la scaunul de primar general. Strazile pentru a „ne da cu roatele” si parcarile „intru odihnirea roatelor” unde sunt?

Sa fie oare aceasta imagine plictisita si fara chef raspunsul domnului Orban?!

Sau poate, aerul visator si relaxat, care transmite chiar o anumita impresie de epuizare prin felul in care tine tigara cu incheietura mainii flexata. Daca in plina campanie electorala, transmite astfel de mesaje, oare cum o sa actioneze in cazul castigarii alegerilor?

In ceea ce priveste tinuta vestimentara, sfatul meu este sa renunte la costumele „de gata” care nu sunt pe masura sa si ii dau un aspect „de capatat”, adica mai pe romaneste de pomana. Niste costume bine croite, care sa-i urmareasca silueta si sa nu-l mai faca sa para imbracat in hainele altcuiva, i-ar imbunatati mult imaginea si implicit mesajul, n-ar mai avea aspectul acesta coplesit cu umerii impovarati.

In asteptarea vremurilor in care candidatii la conducerea destinelor noastre nu vor mai fi atat de patetici, desprinsi parca din Scrisoarea pierduta a lui Caragiale si noi nu va mai trebui sa ne intrebam precum Cetateanul Turmentat: „Eu cu cine votez?”