Astazi va fi un articol mai scurt decat de obicei. Astazi nu e atat de important ce cred eu. E ziua in care tu singur(a) poti ajunge la concluzia ca doar tu poti decide cat esti de bun, rau, performant sau ineficient. Atat. Doar tu.
Traim intr-o lume in care angajatorii iti spun dupa 2 sau 3 interviuri a cate 40 de minute ca nu esti persoana potrivita pentru ei. Apoi, peste ani, citesc ziarele si vad articole despre tine si isi dau singuri pumni in cap.
Traim intr-o lume in care uneori avem impresia ca toate ni se intampla numai noua. Culmea e ca foarte multi oameni gandesc si vorbesc asa. Deci, ni se intampla tuturor :)
Traim intr-o lume in care relatiile, interviurile, examenele, cam totul se bazeaza pe un foarte ridicat grad de subiectivitate. Pana si inginerii constructori sunt subiectivi atunci cand proiecteaza o cladire. :)
Ceilalti ne pot spune de fapt ca lor „li se pare” un anumit lucru. Tineti minte asta. Doar li se pare. Culmea e ca 90% din deciziile luate de un om pe parcursul vietii sale sunt gresite. Nu eu am descoperit asta, nu eu sunt primul care spune acest lucru.
Sa va ganditi la faptul ca nu e doar un sablon acesta cu „sa ai incredere in tine”. E licoarea uluitoare care l-a propulsat pe Mircea Lucescu, baiatul sarac din Aparatorii Patriei-Bucuresti pana in loja trofeelor europene. E cea care a facut Grecia campioana europeana la fotbal in 2004 si Unirea Urziceni campioana tarii noastre in acest an. E cea care i-a implinit visul lui Mihai Viteazul in 1600. Si cea care a scos sute de mii de suflete in strada in Timisoara si Bucuresti in 1989.
Pentru ca asta se intampla de fapt. Ceilalti iti spun ca nu esti in stare. Iar tu deja te-ai pornit sa faci acel lucru.
14 răspunsuri
Foarte tare ! Indeosebi chestia cu 90% din decizii sunt gresite (adica pe moment pot fi ‘gresite’ ca nu te-au dus unde voiai de fapt ; in timp, poate cine stie, vei constata ca n-a fost chiar atat de rau…). Si faza cu angajatorii care vad dupa mult timp unde ai ajuns dupa ce te-au respins…asta s-a intamplat cu Stallone, cu Michael Jordan si cu multi altii ‘rebutati’ la inceput…
Ceilalti iti spun ca nu esti in stare. Iar tu deja te-ai pornit sa faci acel lucru.
Delicios final de articol :)
Multumesc, Marius.
S-a intamplat treaba asta si cu fotbalistul ceh Pavel Nedved sau cu cel camerunez Samuel Etoo.
Lumea e plina de oameni fara viziune.
Sarut mana, Vero :) !
Foarte bun… Scurt, limpede, si mai ales, in final, „mobilizator”…
Stii ce cred ca e cel mai fain, draga Ovidiu?
Cand continuam, chiar daca noi insine, prin mintea noastra, ne spunem ca nu suntem in stare.
Increderea… „credere in”, inanuntru. In acel inauntru care simte clar ca intr-acolo e directia.
De asta vorbea Kipling, pe care, desigur, deja il stiti cu totii…
„Daca-i ramane mintea cand cei din jur si-o pierd
Şi fiindca-o ai te apasa sub vorbe care dor,
Daca mai crezi în tine cand altii nu mai cred
Si-i ierti si nu te superi de indoiala lor…”
Cand cineva iti spune ca „nu esti in stare” isi „proiecteaza” experienta proprie asupra ta. De fapt el nu vorbeste despre tine ci mai curand despre sine.
Ma duce gandul la zicala „niciodata un purece nu va realiza cat de mare este un elefant”.
Purecele, in micimia lui, va crede ca el este cel mai mare…
foarte tare!!
xx
Concis si la obiect.
De-ar fi totul atat de simplu ar fi minunat!
Mikka, tu esti un Kipling al Romaniei anului 2009 :) .
Ioan, sunt total de acord cu tine.
Partea proasta e ca acei oameni nu realizeaza vreodata acest lucru. Si asta le face rau in primul rand lor.
Violeta, foarte tari sunteti voi, cititorii blogului Empower. :) .
Uneori e atat de simplu, Manuela. Noi, oamenii complicam totul.
Salut, buna tuturor, sunt nou pe blog si-mi face placere sa va cunosc.
Am rasfoit prin blog si mi-a placut acest articol, e dimineata si n-am dormit, o sa rasfoiesc mai tarziu in continuare. Multa sanatate si bafta!