Doua paradigme(?)
Paradigma imbatranirii: pe masura ce inaintam in varsta ne pierdem prospetimea, elasticitatea pielii, fermitatea trasaturilor, capacitatile de invatare si memorare. Devenim din ce in ce mai buni pana la un punct, apogeul, de unde nu putem decat cobori.
Sau… se intampla si altceva? Sa fie anii de la 45-50 incolo o atat de mare risipa a creatiei?
Ce este individuatia
Individuatia e celalalta paradigma. Intelepciune si rafinare, nu imbatranire si declin. Conceptul de individuatie ii apartine lui Carl Gustav Jung – intemeietorul psihologiei analitice – care la inceputul secolului al XX-lea spunea ca insasi ratiunea de a fi a omului este individuatia. Perfect valabil un secol mai tarziu si perfect ilustrat de creatorul sau.
Ai mai auzit vorbindu-se de viata ca drum si de importanta mai degraba a drumului decat a punctului de sosire. Ca orice idee buna, nu e ceva nou. Jung spune tocmai asta: ca esentialul este drumul. Drumul este de fapt opera vietii noastre, ceea ce devenim in timp ce incercam sa facem una sau alta.
Individuatia, asa cum o explica Jung, este un proces de dezvoltare continua, de acumulare pe parcursul intregii vieti. Este si un proces creator: pe masura ce ne integram partea subconstienta, pe masura ce invatam despre noi si ne acceptam asa cum suntem, ne cream. Ne desavarsim.
Psihologia lui Jung este o psihologie a dezvoltarii. Se crede intr-o dezvoltare continua pe tot parcursul vietii. Daca viata noastra ar fi un grafic, linia ar tot urca pe masura ce acumulam zile, intamplari si acceptari. Nu exista o varsta a cresterii, una a maturitatii si una a declinului. Exista o singura varsta: a devenirii.
Si pentru ca am citit ce am scris pana acum si mi se pare imperfect, am sa-ti dau si un citat. Cine sa o spuna mai bine?
„Individuatia este expresia acelui proces biologic prin care fiecare lucru viu devine ceea ce era sortit sa fie dintru inceput.”
Deplinatate si autenticitate
Doua idei simple, ca toate ideile bune. Devii din ce in ce mai bun si mai deplin. Maine vei fi mai bun ca azi si tot asa, intr-o spirala continua de mai bine. Primind acest proces continuu de invatare despre lume si despre sine, de acceptare a sinelui si a lumii asa cum sunt, primesti de fapt tot potentialul tau viitor.
Jung mai vorbeste si despre autenticitate: devii ceea ce erai sortit sa fii. Mai tu, mai bun si, pentru ca gramatica nu are-a face cu individuatia, mai unic.
Alchimistul, floarea si radacina
Alchimistii cautau, prin transformari si transmutari succesive, sa creeze aur dintr-un metal comun ca, sa zicem, plumbul. Procesul lor era unul de cautare, cu sensuri mai adanci decat cele aparente. Aurul, cred alchimistii, e ceva ce devine in urma unei acumulari.
Devii aur.
“Viata mi s-a parut intotdeauna asemenea unei plante ce traieste pe seama radacinii ei. Partea care se vede deasupra solului nu dainuieste decat o vara. Apoi se ofileste – o aparitie efemera… si totusi n-am fost niciodata parasit de simtamantul a ceva care traieste si dainuie inapoia curgerii eterne. Ceea ce vedem e floarea – care se duce. Radacina ramane.”
27 de răspunsuri
Felicitari pentru articol, Daniela! :P
Ce frumos!
Paradigma cu imbatranirea incepe sa fie depasita. Eu cred ca oamenii imbatranesc pentru ca gandesc imbatranirea. Avem un corp nou la fiecare 7 ani, e un proces de regenerare continuu, daca factorii externi cum ar fi radiatiile cosmice sau mai stiu eu ce (cum sustine stiinta) de fapt au un rol minuscul sau deloc in procesul de imbatranire , dar noi suntem lasati sa credem ca da, cica ne imbatranesc toate astea, la cata indoctrinare si indobitocire se propaga prin mass-media, nu m-ar mira sa nu fie deloc adevarat.
Intr-adevar, ca sa te mentii tanar fizic si psihic pana la varste inaintate va fi necesar sa adopti o alimentatie complet vegetariana si fara nici un fel de mortaciuni – adica hrana vie en gros, sa faci miscare cat de cat si alte conditii de baza pe care le stiu toti pentru pastrarea unei sanatati perfecte. Dar gandul, totusi gandul conteaza cel mai mult. Ce s-ar intampla daca am refuza sa ne vizualizam batrani si daca am elimina complet ideea de imbatranire din psihic? Ar fi un experiment interesant. Si reusit, zic eu. Autosugestia rules! :)
O parare realista : alimentatia, miscarea, gandul au rolul lor, pot incetini intr-o masura – dar de-programarea totala a imbatranirii, care deja exista in ADN (ne nastem cu ea) e aproape imposibil de facut. Cel putin in societate.
Daca te retragi undeva in munti si practici din greu, poate ai o sansa. Sunt cativa maestri chinezi si tibetani care au reusit – dar comparativ cu populatia lumii, numarul lor e nesemnificativ.
Marius, asa e, nu poti sa opresti deteriorarea fizica. Aici suntem de acord :) Sa ne gandim la un tricou: oricat de bun ar fi calitativ si oricat de bine ingrijit, peste 10 ani de purtat o sa se vada ca e un tricou vechi. Si daca te gandesti la el nu ca la un tricou antic, de acum 10 ani ci ca la un tricou in care ai trait multe, ti s-au intamplat multe? Un tricou cu valoare sentimentala :P
Cam asa ceva am vrut sa spun: ca mai exista o atitudine fata de trecerea timpului. Fie si numai din acest motiv si Jung e un geniu :)
Da’ chinezii si tibetanii din propozitie chiar au reusit sa inlature efectele fizice ale trecerii timpului? Tu povestesti despre retragere in munti… Si socializarea? Echilibrul care vine din relatiile cu ceilalti? Ca se pare ca nu suntem insule…
Chiar, Vero, ce s-ar intampla? Multumesc de informatie, nu stiam ca suntem ca noi la fiecare 7 ani. Asta inseamna ca exista o baza si pentru teoriile tineretii fizice vesnice, nu doar pentru un alt fel de a privi trecerea timpului :)
Ovidiu, multumesc pentru felicitari :) Ce ti-a placut tie din articol si ti-a starnit nevoia de a ma felicita?
Programarea din ADN draga Marius poate fi re-programata ( vezi copiii indigo sau de cristal etc care dezvolta in plus spirale de ADN ), si aici intervine puterea gandului.
Eu cred ca se poate pentru inceput la 80 de ani sa arati de 30, daca in prealabil te-ai programat asa prin autosugestie/hipnoza. Apoi se poate prelungi intervalul, 100 sau peste.
Daca imbatranirea ar fi o pornire fireasca in natura omului, corpul nu s-ar regenera complet (cu oase cu tot) din 7 in 7 ani. Deci eu cam cred ca elixirul tineretii fara batranete exista, trebuie doar redescoperit, reactivat, reprogramat.
Pare o idee nebuneasca, nu? Totusi intuitia mea imi spune ca e o idee care merita „fructificata” printr-un mic experiment. De ce nu? :)
A, dar sa stii Daniela ca tricoul ala nu are spirit, saracu’, e doar o bucata de material facuta de om, asa ca nu-si poate controla deteriorarea fizica prin gand :) Pe cand omul este in primul rand spirit, iar spiritul este nemuritor. E o diferenta :)
Daniela, pe tine simt nevoia de a te felicita chiar inainte de a aparea articolul :P .
Plus ca, toata viata probabil ca voi fi un alchimist :) .
Frumoasa intuitie, Vero :) Si eu cred in intuitii si sunt convinsa ca de-aia devin reale! Daaa, nu prea are suflet tricoul, poate daca ii dai tu putina valoare sentimentala. Ma rog, era doar un exemplu despre cum poti avea doua perspective asupra trecerii timpului, asupra ta sau asupra a ceva: deteriorare sau imbogatire.
Ahaaa, deci ti-a placut faza cu alchimia si cu floarea, Ovidiu :) Inteleg acum.
Eu chiar iti multumesc,Daniela,pentru acest articol.Ca sa-ti spun ca mi-a placut ,sau sa te felicit ,mi se pare prea putin .Din felul in care ai explicat cativa termeni, am inteles niste lucruri (despre cale ,despre a fi creativ s.a.)despre care cedeam ca le-am inteles si alta data ,sau dimpotriva pe care nu le-am inteles complet aproape niciodata.
Ai explicat asa de bine ‘individuatia”,incat citatul dat de tine chiar cred ca incurca putin lucrurile (proces biologic vs.proces spiritual/psihic ).
Nu stim ce am fost in vietile anterioare(ar fi interesant de stiut) si nici ce vom fi in cele ce vor urma (ar fi fantastic sa stim), insa daca individuatia este un proces de devenire si desavarsire, atunci cred ca el este un proces continuu ce se manifesta pe parcursul evolutiei fiintei noastre in toate nivelele, de la cele mai joase la cele mai inalte, si imbatranirea este un proces ciclic ce se manifesta in etapa dezvoltarii ca fiinta umana (asta daca este adevarat ca fiinta noastra pe parcursul evolutiei se reincarneaza de 6 ori ca plan material = om).
Ce minunat ar fi daca noi ca fiinte umane am fi constiente de evolutia si individuatia noastra. Cert nu va mai fi o risipa a creatiei indiferent de varsta. Cum ar fi daca ne-am putea detasa mental de corpul fizic si am “trai” prin energie si forta? Cred ca imbatranirea fizica nu am mai percepe-o asa cum o percem sau poate nu s-ar mai manifesta. Am gasi tineretea vesnica?
Nu cred si nici nu este bine. Am opri evolutia noastra la etapa fiintei umane. Oricum asta nu o sa se intample, pentru ca nu facem “mare lucru” pentru asta (luat la nivel general = omenire). Individual poate… fiecare stie ce si cat face. Apropo de asta, vad intrebarea de la “sondaje si cercetari” si pot sa spun ca as putea sa raspund altfel decat prima data… asta face parte din individuatie?
Cu stima si consideratiune tuturor.
Studii stiintifice recente arata ca ADN-ul este modificabil in timpul vietii.
Un articol pe aceasta tema:
http://www.netmedic.ro/stiri-medicale/491/Un_stil_de_viata_sanatos_atrage_dupa_sine_modificari_genetice_-_studiu
Eu am mare incredere in ideea de meditatie, schimare o procesului cognitiv… Intrerupere a dialogului interior, cum o numesc toltecii.
Duc o campanie care vad ca incepe sa prinda roade pe ici pe colo, referitor la problema copiilor indigo (pentru ca ei au depasit-o, mergand mai departe). Pe scurt, abia ACUM americanii au dat drumul la ideea existentei copiilor indigo (sa fim realisti: acest lucru este de cand lumea, iar clarvazatorii se ocupa de sanatate (de care am putea sa ne ocupam fiecare in parte) caci este atat de banoasa, in loc sa se indrepte catre studii serioase. Sa vorbim de tara noastra: COPII VERDE-ALBASTRU-PANA-LA-VIOLET S-AU NASCUT INTOTDEAUNA, DAR RATA INTRARILOR A FOST FOARTE MARE INCEPAND CU ANII 1950 (ca in multe locuri din lume, de altfel). Corpurile omenesti sunt in transformare vizibila cam de 200 de ani, dar azi suntem mai LIBERI sa ne preocupam si de altceva decat de munca bruta, desi multi dintre noi o prefera, pt ca nu stiu ce sa faca cu nesigurantele, cu gandurile, cu fricile.
Despre asemenea lucruri sunt multe de spus. Se dezvolta gama interioara a secventelor vibrationale planetare, ceea ce duce implicit la virarea sistemelor corporale catre o altfel de dezvoltare: sistemul corporal (solid +fluidic-ajutator) total nu mai este astfel ovoidal – ci sferic, iar luminiscenta si sunetul interior vireaza catre alte culori si sunete, mai inalte. Elementul eteric-astral este – normal – mai puternic, particularitatile de manifestare ale spiritului se reliefeaza mult mai puternic, mentalul (activitatea corpului nostru mental – creierul doar descifreaza informatiile-energii care ii vin din corpurile fluidice, pe langa activitatea de coordonare a elementelor de sustinere a vietii corpului solid) devine mult mai activ, mai bogat.
Se cauta mult mai multe raspunsuri pentru intrebarile care vin – inerent – si se dezvolta astfel viata spirituala sub toate formele sale de manifestare: creativa si relationala (caci stiinta, cultura si religia pot fi luate drept elemente ale imbinarii celor doua laturi, toate celelalte aspecte ale vietii noastre pot fi luate drept elemente de granita: iar ‘granita’ este o sfera din ale carei fiecare punct se poate dezvolta un con de problematici care cer la randul lor raspunsuri urgente!).
Este momentul pe care il traim de fapt acum, iar o astfel de DEZVOLTARE nu presupune imediat numai parti pozitive, ci de toate felurile, in care segmentele merg de la subtilitate la exacerbare. Chiar este foarte normal, intreaba pe cei care sunt rai cat de placut le este, si cat de normal li se pare sa faca ceea ce fac, intreaba acelasi lucru pe cei buni si iti vor spune acelasi lucru, pe partea lor. Mergi si la cei echilibrati si iti vor spune ca sunt normale si unele si altele, doar ca treptat invatam sa alegem ceea ce este este creativ, si nu distructiv pentru mersul nostru inainte.
In asemenea conditii ADNul SE SCHIMBA, caci fiecare celula in parte este scaldata de energiile care vin din sistemul corporal fluidic ajutator al corpului solid, din care porneste chiar formarea lui. Celulele corpului solid pe care il avem acum au in compozitie ADN care este chiar modificat, doar ca : 1. Nu ne facem analize de acest fel toata lumea, nu avem bani, nu avem interes, nu ne cere cultura proprie; 2. Nu avem aparatura foarte fina acum pentru a se putea observa TOATA GAMA modificarilor in cursul careia suntem acum fiecare dintre noi, fiecare om din lumea aceasta. Si este greu de trait astfel de transformari, de aceea suntem nervosi, agresivi, neatenti, gama informatiilor pe care le primim inconstient in fiecare clipa este URIASA. Dar ceea ce este observabil este faptul ca CORPURILE BOLNAVE SE INSANATOSESC CU UN MINIMUM DE EFORT (cu conditia sa fim deschisi catre lucrurile simple, iesind de sub tutela doctorilor si preotilor-stapani, pastrand credinta in Dumnezeul-Creator si nu in acela pedepsitor-distrugator): alimentar (alimentatie vie si curata), mental (gandire pozitiva), munca rationala, relationare si comunicare CUMINTE.
Intr-adevar corpurile noastre se modifica – se schimba pastrand structura matriceala pe care o dau setul corpurile spirituale: corpurile cu frecventa de vibratie cea mai mare, care invelesc sistemul corpurilor care participa la activitati curente – eteric, astral (emotional), mental si cauzal – si care poarta programari de diferite feluri privind structurile corporale totale in functie de evolutiile spatio-temporale; astfel de programari nu limiteaza, ci protejeaza, caci pe masura ce atitudinile fata de viata si societate se modifica, aplicatiile (trairile) sunt protejate de impulsivitatile lor din jur, atat cat este necesar tuturor oamenilor, tuturor grupurilor spirituale locale (care evolueaza pe planeta).
Modificarile corporale actuale sunt cunoscute de multi oameni; se cunoaste faptul ca din majoritatea celor care suntem acum pe planeta o parte mare vor pleca in alte parti ale universului, in timp ce o alta parte va ramane pentru evolutii ulterioare. Iar aici nu incape discutie despre faptul ca vor pleca ‘pacatosii’ sa arda in focurile vesnice sau sa psalmodieze sub cerurile raiului, ci vor pleca pur si simplu cei care au venit pe Pamant sau in preajma Pamantului pentru a-si dezvolta si ridica vibrational manifestari de care au nevoie in alte parti, in alte evolutii.
Programarea corpului pentru un numar finit si mic de ani de viata este un DAR pe care ni l-au facut coordonatorii evolutiilor noastre, caci in conditiile in care unii oameni obliga (emotional si trupesc) pe altii sa presteze munca silnica (… obligatorie, vezi chiar si azi faptul ca limita de pensionare a crescut de la 57 la 60-65 la femei, ceea ce este cumplit pentru majoritatea femeilor care au avut o viata grea, mai cu seama in Romania, cu munca bruta in familie, facut/crescut copii, ratzii, frig, foame ori alimentatie cum-a-dat-Domnu’!). Se limiteaza timpul faptelor negative, se gestioneaza libertatea de expresie echilibrata a spiritului, care in viata se preocupa de un set limitat de probleme, necesar cresterii puterii de manifestare pe diverse directii (personal necesare). Doar ca oamenii nu cred ca au dreptul la libertate si bucurie…
Cred ca ne revine noua, celor care nu avem teama de viata, sarcina de a vorbi despre libertate, despre bucurie…
Ce de comentarii …..sa-mi zic si eu parerea, nu ?
S-o luam pe rand :
Poate corpul fizic se innoieste la 7ani, dar el face asta pe baza unei matrici energetice programate in ADN – care nu se modifica, ba dimpotriva, isi urmeaza cursul ei firesc. Asa ca, normal, la 30 de ani arati intr-un fel, la 40 se vede pe tine diferenta, la 50 si mai mult, si tot asa. Poate celulele sunt noi – dar matricea e aceeasi. Ca sa schimbi programarea acestei matrici e nevoie de mult, mult mai mult decat nutritie, ganduri, exercitii si altele vehiculate in aceste vremuri. Multe sunt chestii vandute ‘comercial’ (gen ‘The Secret’ ) dar adevarul din spatele lor e ceva mai complicat…
E nevoie de o putere energetica uriasa, de o constienta noua – si, cum spuneam de un mediu nou. E foarte adevarat ca poti inversa procesul imbatranirii biologice prin multe metode – chiar am scris mult despre asta pe site-ul meu. Dar, realist vorbind, chestia nu tine la nesfarsit – poate doar in mediul potrivit, cu energie foarte multa. Pe care noi nu o avem acum, intrucat, zi de zi, mai mult pierdem decat acumulam.
Cand acumulezi foarte multa energie la 100 de ani arati ca la 40, cum se spune ca sunt unii maestri chinezi – dar care nu traiesc in societate. Si nu e vorba ca ‘arati’ -ci ca, biologic vorbind, corpul are 40 de ani. Mama lui Enrique Iglesias la 56 de ani arata bestial, nu-i dai mai mult de 35 – dar biologic, ma indoiesc ca n-are 56…iar asta nu inseamna ca ai reversat imbatranirea.
Da, sunt copiii indigo, sunt schimbari, ‘vin vremuri mai pline de energie’ (de care profita cine lucreaza cu ea). Dar e vorba de munca, de constienta – e un efort de reprogramare.
Imi cer scuze, am facut corectii in text si am pus o lipitura unde nu trebuia. Corectez acum: ‘Pe scurt, abia ACUM americanii au dat drumul la ideea existentei copiilor indigo (pentru ca ei au depasit-o, mergand mai departe). Sa fim realisti: acest lucru este de cand lumea,….’
Ionescu, multumesc mult! Mult de tot!! Pentru mine este un concept taare important, asa ca ma bucur ca am reusit sa-l explic suficient de bine :) (numai sa nu afle Jung ca citatul lui incurca :P )
Dintre curiozitatile tale, Avram, imi place mai ales cea legata de viitor :) Ce vom fi? Daca privim viata prin prisma individuatiei, sigur vom fi mai buni decat suntem deja.
Legat de observatia ta privind micul nostru sondaj, da, individuatie se cheama :) O schimbare in alocarea timpului tau de care esti constient. Cred ca in momentul in care devenim cu tot sufletul e imposibil sa nu fim constienti de asta. Poate ca nu stim cum sa-i spunem, dar ceva nu trebuie sa aiba nume ca sa existe :) Individuare fericita :)
Radu, articolul semnalat de tine este de-a dreptul fabulos. La o adica, nimic nu ne sta in cale si nu exista fatalitati :) Cred ca ar trebui facut un vaccin la nastere cu ideea asta.
Cristiana, multumesc tare mult pentru articol….aaa, comentariu :) Multumim ca ne impartasesti atatea idei noi. Citind comentariul tau si avand ceva… dificultati in a intelege cateva idei am incercat sa-mi fac lumina cautand pe internet si nu am gasit prea multe. Proiectul tau pe care atatia il astepta o sa fie ceva special :) Cred ca-ti revine sarcina sa vorbesti despre toate astea, ce zici?
Si-o intrebare: de ce anii ’70 pentru copiii Indigo? Exista cumva o ciclicitate?
Marius, multumesc pentru rolul de echilibrare a balantei :) Si pe tine te-am intrebat ceva si nu mi-ai raspuns: de ce tibetanii si chinezutii respectivi se retrag din lume? Omul ca fiinta sociala nu-si poate folosi eficient energiile? E nevoie de aceasta fuga dintre oameni?
Am citit articolul – e din categoria ‘The Secret’. Adica chestii simple care functioneaza pe termen scurt – in nici un caz pentru reversarea imbatranirii pe termen lung, acolo e nevoie de mult mai multe…. No offense. Parerea mea.
Cu omul ca fiinta sociala…e o problema, pentru ca noi nu suntem fiinte sociale – asta e o ‘programare’ a Matrixului in care ne nastem. Ei se retrag din lume pentru ca au realizat ca aici nu au nici o sansa sa-si atinga potentialul divin din ei pe deplin. In plus, au treaba mai mult cu lumile interioare decat cu cea exterioara – si societatea i-ar deranja.
Intr-o buna zi va trebui sa intelegem ca lumea sociala, asa cum e, e un cancer care ne-a cuprins vietile, un virus care se exprima prin noi si care ne-a acaparat aproape in totalitate. Actuala sociatate va trebui ‘distrusa” pentru ca una noua, bazata pe valori reale sa se nasca. Nu mai e mult…poate vom trai s-o vedem.
Poate parea dur ce am scris – si acum, si in alte mesaje…dar incerc sa ies din filozofie. Am filozofat atatia ani….si degeaba. Lumea reala e putin mai dura.
Aaaaaa, chiar nu mi se pare de loc dur felul tau de a pune problemele, Marius! Ci foarte REALIST. Daca ai vedea ce scriu si eu cu alte prilejuri poate te-ai linisti !! Poti sa fii realist fara sa lovesti, viitorul este EXACT AL ACESTOR OAMENI. Nu incerca sa iesi din ‘filozofie’ (care este ARTA DE A DISCUTA DESPRE VIATA), caci numai la noi in tara filozofia a ramas murdarita de conceptul comunist al unui lucru gol si putred… In strainatate oamenii sunt uluiti de sensul acesta romanesc, mai ales ca noi avem foarte multi oameni care fac filozofie fara sa vrea si ajung sa fie respectati si iubiti. Chiar mai mult decat atat!
Si eu stiu bine ca aceasta societate se va sfarsi curand, iar peste 150 de ani Pamantul va fi o planeta de nerecunoscut. In bine. In inimaginabil de bine. Vom trai si vom vedea.
Am sa raman Povestitorul vostru din cand in cand, impartasindu-va si voua cate ceva din bucuriile cunosterilor mele… Acum am fugit la munca!! Daniela, tine drumul drept, faci lucruri zdravene !
Da! „tibetanii si chinezutii” se retrag in locuri linistite pentru a sonda in interiorul fiintei lor. Asa fac si cei din Mexic, continentul american, toltecii.
Alta abordare o au sufitii, continentul asiatic. Ei prefera o adancire in interiorul lor, in mijlocul valtorii vietii, in societatea in care traiesc.
Pai tocmai de asta n-o sa vedem prea curand sufiti care la 100 de ani arata ca la 40 (si biologic). Mediul din jur si problemele societatii le consuma energia – aceeasi energie pe care tibetanii si chinezii o economisesc folosind-o pentru a-si crea structuri in care sa-si proiecteze constiinta in timpul vietii si dupa moarte.
Adancirea in interior in societate e de preferat doar atunci cand nu ai posibilitatea de a te retrage din ea, cand n-ai incotro. Sa ramai in societate de buna voie si sa lucrezi cu propria constiinta si cu a altora e un act de mare curaj, sacrificiu de sine, iubire de oameni. Dar in acelasi timp te consuma. E un echilibru pe care trebuie sa-l atingi. Eu as prefera retragere ani buni pana te pregatesti, apoi sa revii in societate sa faci ceva.
Nu stiu cand se va sfarsi societatea – peste 150 de ani, sau 2 ani, sau 5 sau 10 sau 20, sau cand se vor termina resursele…. Probabil ca se va intampla la un moment dat – prea mult suntem tinuti in ‘intuneric’ si cativa profita de noi , ‘sclavii moderni’…
Mie mi se pare ca daca reusesti acea adancire fara sa parasesti societatea poti sa-i inveti si pe altii. Adica iubirea de oameni despre care vorbesti tu, Marius. Poti sa-i inveti direct, cu impact mai mare. Intr-adevar, undeva pe drum apare si o renuntare la altceva. Decizii, decizii… :D
Uite un fragment dintr-o carte care explica ideea :
„Potentialul de a accesa si sustine o energie noua necesita adesea, cel putin la inceput, un spatiu special in care sa poata fi hranit – ceea ce presupune indepartarea de conditia sociala. Nu e o retragere, ci o angajare intr-o directie noua, pentru a capata o identitate noua. ”
E greu sa invingem tiparele familiare de atasament, identificare cat suntem inca in societate – si in acelasi timp sa fim ‘invatatori’ si pentru altii. Asta nu ar insemna iubire fata de tine sau altii…Te retragi o perioda, te ‘intaresti si apoi revii – pentru a avea impact. Iisus s-a retras din societate 17-18 ani…altfel n-ar fi avut nici o sansa…
Daniela, sufletul tau este un clopotel minunat, iar spiritul te ajuta sa faci multe lucruri utile.
Asa ca si tine, admir la Jung felul in care a asezat in lumina coliziunea cu inconstientul.
La 80 de ani s-a apucat sa povesteasca mitul vietii sale, vorbind nu despre poveste ci despre adevarul lui. Fiindca sunt foarte multi care au scris despre istoria timpului si amintirea faptelor exterioare. Insa intalnirile cu cealalta realitate reprezinta de fapt abundenta si bogatia omului, restul trecand in plan secundar. Evenimentele interioare nu mai pot fi sterse din memorie, iar viata noastra este povestea unei realizari de sine a inconstientului.
Cred ca putem numi individuatie si poezia, atat pentru creator cat si pentru cititor. Mi se pare tot un fel de a ajunge la propriul sine.
Poezia are de-a face cu eul, dar si cu ceva care e mai mult decat eul.
Asa cum spunea Blaga „uneori spun lucruri care nu ma cuprind”.
Marius, esti un exemplu in viata pentru mine. Congrat.
Ma declar lamurita, Marius :) Inteleg, e un fel de reculer pour mieux sauter. Si Jung a facut ceva asemanator (si o depresie creatoare e tot o retragere, sau macar o limitare brusca si de durata a relatiilor cu societatea) si dupa acele perioade si-a scris marea parte a lucrarilor. Pentru ca si-a asezat altfel gandurile, si-a creat energie…
Gabi, si Jung spunea ca orice fel de arta, orice activitati creatoare sunt cai spre individuatie. Si intr-adevar, nu cred ca e o diferenta prea mare intre cel care scrie si cel care se regaseste atat de bine intr-o strofa sau intr-un paragraf.
Prin orice facem punem o caramida la ceea ce suntem :) Aceasta abordare pozitiva, de a considera ca totul se construieste si ca nu poate fi decat din ce in ce mai bun, cred ca asta imi place cel mai mult la Jung…
Multumesc, Gabitzubitzu – superb blogul tau, si la Aerosmith e melodia mea preferata.
Da, retragerea e oarecum indispensabila pentru a te intoarce mai plin de energie. Eu am facut ceva asemanator…o sa povestesc altadata.
Intuiesc Marius. Am multe elemente. Sunt pe drum si eu.
Ma bucur ca regasesti in acel blog o particica de „bine”. Inca nu ma exprim plenar in acel blog si stiu ca e frustrant. Inca…
Astept sa povestesti :)
eu cred ca fiecare trece printr-un proces de maturizare etapizat. pe mine ultimul aproape m-a omorat. vorba ca ce nu te omoara te intareste cred ca la asta se referea. nu trebuie sa te feresti de imbatranire, trebuie numai sa fii sigur ca fructul e copt. sufletul nostru e oglinda invataturilor insusite.