Anul trecut am scris putin, dar anul acesta revin pe Empower cu cel putin un articol pe luna. :)
Pe la mijlocul lui decembrie am fost intr-o mica tabara la munte unde am avut niste experiente spirituale care m-au determinat sa scriu putin despre anumite subiecte. Am vazut efectiv cum suntem „construiti” din lumina si iubire, cum acestea sunt adevaratele noastre identitati, restul fiind doar straturi mostenite sau invatate din societate, multe din ele care ne intuneca stralucirea si ne limiteaza potentialul. Am inteles ca daca vrei sa obtii ceva, mai intai trebuie sa oferi cu iubire, fie ca e vorba de un simplu zambet sau o vorba de incurajare. Mi-am vazut si linistea interioara dar, mai ales, haosul interior si modul in care ma indeparteaza de ceea ce vreau cu adevarat de la viata mea.
Am avut timp sa stau sa ma gandesc mai bine la anumite aspecte ale vietii de care poate toti ne dam seama ca sunt importante dar ajungem in final sa le neglijam (iar eu nu fac exceptie, desi am scris si am vorbit despre acestea foarte mult). Sanatatea, timpul, ego-ul, daruirea, linistea interioara, iubirea – le-am simtit, le-am inteles, le-am perceput mai clar ca inainte. Am vazut in mine cum ma mint, de multe ori, ca aplic ceea ce cred ca stiu… dar e doar o iluzie a mea. Si voiam sa va impartasesc cateva astfel de idei simple a caror reamintire, acum sau altadata, s-ar putea sa vi se para de folos.
Sanatatea
Avem senzatia, de exemplu, ca daca am citit ceva despre alimentatia corecta, exercitii sau alte chestii legate de sanatate si facem cate ceva in sensul asta, avem dreptul sa ii judecam pe altii care nu fac sau sa le dam sfaturi. Toata lumea face asta… si nu cu o intentie gresita. Tatal meu a murit de cancer – stiu cum este sa iti pierzi sanatatea pentru ca nu ai fost constient si apoi sa faci eforturi disperate sa iti revii dar sa nu mai poti face nimic. Nici macar probabil ca nu sunt suficient de constient pentru mine… ce sa le mai spun si altora.
Dar, cu toate acestea o fac, chiar daca sansele de a fi auzit sunt mici. E un mod de a se exprima al sufletului, de a incerca sa arati ca iti pasa de cei din jur si nu cred ca e gresit… Pentru ca intelegi de ce urarea aceea „Sanatate, ca-i mai buna ca toate” are sens. Poti avea orice, daca nu te poti bucura pe deplin pentru ca tu nu esti in regula, e inutil.
Timpul
Sanatatea iti „castiga” timp pentru a trai mult si in putere si a te bucura de cei dragi si de minunile acestei lumi, din care nici nu am apucat sa vedem mare lucru. Toti avem 24 de ore la dispozitie, dar fiecare le folosim intotdeauna in functie de prioritatile noastre.
Ne-am obisnuit sa spunem „nu am avut timp” cand de fapt ceea ce transmitem este „nu am simtit ca acel lucru sau acea persoana erau suficient de importante incat sa fiu dispus sa imi fac timp”. Mereu avem timp pentru ce ne intereseaza cu adevarat, fie ca suntem nevoiti (precum un serviciu necesar pentru a ne castiga existenta) fie ca ne face placere (precum o intalnire cu prieteni dragi sau activitati care fie ne deconecteaza, fie ne imbogatesc sufleteste – cum fac eu, de exemplu, cu multe cursuri, carti, articole scrise etc).
Iar timpul petrecut pe pamant nu se da inapoi – si am invatat ca a pretui fiecare moment aici si a-l trai la cel mai inalt nivel de exprimare a sufletului, fara teama si cu daruire, este extraordinar, este viata insasi care se exprima prin noi, unici si irepetabili.
Ego, daruire, liniste
Sa traim fara teama si cu daruire, fara ego si din suflet, asta e cea mai mare provocare. Evident, nu ai cum sa elimini total emotiile negative. Sunt momente in care furia, nerabdarea, stresul, tristetea, teama, incapatanarea pot fi constructive… dar sunt putine astfel de momente, de obicei ele sunt distructive.
Emotiile astea nu sunt ale noastre – le-am invatat in copilarie, le-am preluat mai apoi din mediul societatii… sunt ca niste virusi care ne pun ziduri prin care sa ne separam de ceilalti. Uneori, ele au o intentie pozitiva: aceea de a ne proteja pana in momentul in care suntem capabili in interior sa facem saltul si, pas cu pas, sa le lasam sa cada. Eu ma uit la mine cum le manifest, desi am facut o multime de practici… dar cu fiecare pas simt ca stransoarea slabeste si sufletul se poate exprima si poate oferi mai mult.
Suferim cand facem ceva impotriva a ceea ce ne dicteaza sufletul. Intotdeauna striga la noi, ne arata calea cea mai simpla si mai luminoasa pe care sa o urmam. Nu il putem auzi din cauza straturilor de conditionari… atunci ne retragem, ne inchidem vizinea despre lume, suntem dispusi sa oferim putin dar cerem mult de la altii (nu neaparat le-o cerem direct, dar le pretindem in forul nostru interior, si daca ei nu fac asta, ne suparam si ii judecam).
Am avut momente in care am trecut prin asta dar am reusit sa ies de acolo… si am realizat ca sunt multe lucruri pe care le pot oferi altora, chiar daca de multe ori am fost nemultumit de mine ca nu am facut tot ce am putut. Iar acum am inteles mai clar ca, daca doresc prosperitate, de exemplu, trebuie ca eu sa ofer primul. Nu neaparat ceva ce tine de asta, ci si un zambet cald, o atitudine deschisa, ceva ce stiu si prin care pot sa contribui pentru altii, oricat de mic. Si asta intentionez sa fac mai mult.
Am avut o stare de meditatie profunda in care am inteles, am simtit mai bine linistea interioara. Si am vazut cat de usor se poate iesi din ea… mai ales cand revii la viata agitata din oras. Vad oameni nervosi, tristi, stresati, rai, incapabili de a-si exprima sufletul, de multe ori uitandu-se ciudat la cei care se deschid si o fac.
Stai sa te intrebi unde au disparut copilaria si inocenta ei in care eram linistiti interior in mod natural, in care eram conectati cu sufletul nostru, deschisi si plini de curiozitate si admiratie. Si apoi intervine viata adulta, serioasa, care ne ia toate acestea… ne ia linistea si ne arunca intr-o valtoare emotionala din care abia putem ajunge la mal.
Dar nu am fost niciodata meniti sa traim asta la nesfarsit. Avem o busola interioara pentru a o urma, provocarea e sa linistim mintea si emotiile. Si e posibil cand ne propunem cu adevarat si intelegem cat de important este.
Si ideal ar fi sa facem asta nu impinsi de la spate de prea multa suferinta, intrucat, in general, asa se intampla. Am aflat recent o expresie:
Sansa este de multe ori ratata pentru ca apare deghizata sub forma efortului.
Oamenilor le e greu sa faca transformari benefice in viata lor, chiar daca in mintea lor le stiu, fara a fi impinsi de la spate. Dar fiecare la momentul sau potrivit… si in modul in care viata considera asta. Pana la urma, totul se intampla doar pentru propria noastra evolutie.
Un răspuns
Pentru a fi vesel, optimist, pentru a avea forta de munca, si pentru a avea timp sa impaci familia, munca si prietenii, trebuie sa ai putere psihica. Un om cu un psihic tare poate zambi indiferent de motiv, poate sa se concentreze si sa alunge gandurile rele si poate gasi solutii la probleme, astfel incat sa nu treaca prin situatii urate. Este, cred un cerc vicios. Daca ai putere psihica, atunci emani energie pozitiva, lucrurile se aliniaza cum vrei tu si depasesti mai usor problemele, ai parte de succese pe diferite planuri, iar toate acestea iti aduc bucurie si iti mentin psihicul tare. O persoana cu psihicul slab are impresia ca nu poate face anumite lucruri, ca nu este suficient de bun si ca lucrurile care merg rau merg asa numai pentru el. Energia emanata in acest caz este negativa, fapt care atrage dupa sine intamplari triste, intamplari din care un psihic slab nu poate iesi usor.Faptul ca nu poate depasi problemele sau ca abia razbate, intretine slabiciunea psihicului si nu il ridica. Este evident ca intamplari rele si bune sa intampla in ambele circuite, dar numai psihicul tare poate manageria situatia in avantajul sau.
Eu propun tuturor un exercitiu: zambiti cat de des puteti, chiar daca nu simtiti nevoia. O sa se transforme in obicei! Macar sa furati energia pozitiva din jur!