Unii spun ca Socrate a fost intelept si datorita provocarilor la care a fost supus de sotia sa. :) Intr-o zi, marele filozof s-a intalnit intamplator cu o cunostinta care alerga spre el agitat si care i-a spus:
„Socrate, trebuie sa-ti vorbesc despre unul dintre studentii tai.”
„Stai o clipa,” ii replica Socrate. „Inainte sa-mi spui, as vrea sa-mi raspunzi la 3 intrebari. Inainte sa-mi vorbesti despre studentul meu, sa stam putin si sa testam ce ai de gand sa-mi spui. Primul test este cel al Adevarului. Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?”
„Nu” spuse omul. „De fapt doar am auzit despre el.”
„E-n regula” zise Socrate. „Asadar, in realitate, tu nu stii daca este adevarat sau nu. Acum sa incercam testul al doilea, testul Binelui. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?”
„Nu, dimpotriva…”
„Deci,” a continuat Socrate, „vrei sa-mi ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat?”
Omul a dat din umeri, putin stanjenit. Socrate a continuat.
„Totusi mai poti trece testul, pentru ca exista a treia proba – testul Utilitatii. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu imi este de folos?”
„Nu, nu chiar…”
„Ei bine,” a conchis Socrate, „daca ceea ce vrei sa-mi spui nu este nici Adevarat, nici de Bine, nici macar de Folos, atunci de ce sa-mi mai spui?”
Omul era invins si s-a rusinat. Si astfel Socrate nu a aflat niciodata ca nevasta-sa il insela cu studentul respectiv.
Nu pot opri vorbele celor care vorbesc despre mine (mai ales cand nu sunt de fata), dar daca nu pot sa-i protejez pe ceilalti de aceste vorbe, imi pot dezvolta un sistem de autoprotectie, de selectare a ce las sa ma influenteze:
1. Este Adevarat?
2. Este Util?
3. Este Bine?
30 de răspunsuri
Toti am auzit aceasta poveste de nenumarate ori.
Cum se face ca aceste adevaruri simple sunt arareori tinute minte?
Daca as vedea aceasta reactie ca fiind adevarata, atunci ea ar trebui sa aiba un sens.
Daca ar fi utila, atunci as zice ca omul are nevoie mereu de experiente si atunci uita… pentru confruntare.
Daca m-as gandi ca este bine, atunci ar trebui sa accept ca avem mai mult umor decat ne dam seama.
Camelia, cred ca explicatia este aceeasi ca aceea ca avem nevoie de hrana si igiena… in fiecare zi :)
Exceptionala invatatura ce trebuie s-o tinem minte pe aceste vremuri grele,sa nu ne „aglomeram”mintea decat cu ce se poate proba,dovediiiii…in rest numai conteaza.Bravo draga Gabi Pascal pt articol!
Da, da, avem nevoie de claritate, mai depinde si ce intelegem prin asta. :)
„Adevar” este ca exista in lume mai multe adevaruri depre acelasi lucru…ce te faci atunci cu claritatea?!… este retorica intrebarea bineinteles!
adevarul personal= claritatea personala.
oricum, prefer o lume in care fiecare isi poate aleage propria claritate si poate lucreze la ea, decat una in care fiecare isi inchipuie ca detine adevarul suprem si il impune altora.
si mi-a placut de Socrate ca a stiut ce este pentru el important si astfel toata lumea a fost multumita:)), inclusiv studentul, care a mai inteles si el ceva, cel putin despre prioritati.:)
Sa nu uitam insa si un alt aspect, anume ca: nu cred ca Socrate a fost egoist cautand raspunsurile acelea de la interlocutorul lui, cred ca a folosit claritatea personala si in scop educativ….ca sa zic! Adica altruismul poate aparea si in acest pasaj, eu asa interpretez…corectati-ma va rog, daca gresesc!
nici nu m-am gandit la egoism, regret daca am lasat sa se inteleaga asta.
claritatea personala, cred eu, te ajuta sa impartasesti ceea ce ai invatat cu migala, in timp, asa cum un gradinar, ingrijind florile ii ajuta si pe altii sa se bucure de frumusete.
a fi clar cu tine si cu adevarul – inevitabil partial – pe care il detii, ai o cunoastere aprofundata, dar nu doar atat.
apare bucuria si aceasta aduce dupa sine impartasirea.. o vedere mai larga.
departeaza-te de un tablou ca sa intelegi viziunea intima a unui pictor. cam asa.
cred ca ati interpretat mai profund decat mine, eu fac adesea conexiuni bizare..:) am impresia ca un adevar aduce dupa el altul si tot asa, ma plimb pe strazile unui oras pe care il tot descopar.
Socrate si-a spus invatatura LIBER de orice prajudecata si vanitate. nici nu iti cunosti prioritatile, daca esti legat de prejudecati.
cred ca toti ne dorim acest zbor liber prin viata, dar cati avem curajul sa ne urmam gandul pana la capat, fara sa fim preocupati de binele personal?
si totusi nu este greu. cand pui pasiune in ceea ce faci, ea te curata de comparatii cu altii, uzurpatoare, nici macar nu mai exista timp, inveti sa te bucuri. unii spun ca orice pasiune actioneaza ca un drog, declansand rutine hormonale care aduc fericirea. asa o fi, dar daca respecti cele trei
indicatoare de drum Adevarat, Util, Bine, te poti scuti de multe complicatii inutile, pe tine si pe cei din jur.
Intriga nu isi are rostul sa intre in aceasta discutie faina, insa asa simt si eu, adevarul „exprimat” aduce intotdeauna dupa sine un altul, pana se ajunge la esenta… si daca asta nu face frumusetea vietii(si sa nu ne referim la reprosuri/ rautati,adevaruri pentru unii!!!), va rog sa ma combateti cu spor! Pentru ca si in intelepciunea de mai sus adusa pt. noi de Gabi Pascal, intri in esenta si vezi acea simplitate specifica unei vieti faine, fara complicatii gen tensiune, ura, invidie….samd!
de mult timp, ma gandesc la un manual de „igiena mentala” si cred ca aici am gasit pe scurt cele trei principii care te feresc simplu de „virusii” corozivi ai atitudinilor noastre: Bine, Adevar, Ultilitate, un fel de BAU pentru ego.:))
chiar e fain, am gandit in acelasi timp.
Multumim Gabriel Pascu!
ma gandesc, daca studentul raspundea altfel, ce se intampla?
daca el considera ca informatia lui aduce adevarul, este utila, si face si bine? Socrate ar fi ascultat.
insa, studentul nu vb despre un adevar, ci voia sa imprastie un zvon. e o mare diferenta.
Auzi, tu Cami, daca tot esti aici aproape online ce ar fi sa dezbatem si ofline, daca nu se supara ceilalti de citesc… cred ca s-a ajuns la esenta in cazul lor, se mai poate spune ceva legat de adevar, claritate si simplitatea frumusetii vietii aduse de acestea?
Ce ziceti voi ceilalti, ce parere ai tu?
Iertati-mi, va rog propunerea indecenta!
nu inteleg.
Mda, se pare ca propunerea s-a dovedit mult prea indecenta!
Va rog sa ma iertati!
am inteles a fi o invitatie de a nu mai scrie comentarii.:)) nu este nimic indecent, dar nu am inteles. e simplu. imi cer sucuze.
Era o invitatie de schimb de adrese de mail, care nu trebuie sa aibe loc pe acest site… nu este unul matrimonial, stiu, si de aceea, inca odata, va rog sa ma iertati!… insa daca nu vrei, consider-o propunere indecenta care va trebuii uitata de toti, inclusiv de tine!
Multumesc pentru intelegere, de data asta!
Domnule Nicolae m,
nu as vrea sa dramatizam si nici sa ne intristam gazda. ca atare va raspund pe puncte.:)
1. nu este nimic indecent in a cere o adresa de e-mail. Acest site este unul drag mie, asa ca, nici prin minte nu mi-ar trece ca poate fi accesat de persoane nepotrivite. in afara de asta, apreciez discutia de azi ca fiind placuta, iar raspunsurile pe care le-ati dat mai intelepte decat cele date de mine. aveti, asadar, aprecierea mea.
2. acum, nu va dau totusi adresa de mail, dar din alte motive decat cele la care va ganditi. daca eram in locul dv si imi doream sa imi dati adresa, eu personal va lasam adresa mea si va lasam sa decideti ce doriti. neprocedand asa, mi-ati parut prea prudent, daca asociez aceasta cu gestul de a cere ceva. e, ca atare, o apreciere subiectiva, nu are legatura cu adevarul.
3. sper sa ramanem prieteni cu PORUMBELUL ALB, cu prietenii nostri de aici.
Numa’ un inginer pune totul la punct..:))!
Insa, inteleg unele aspecte legate de feminitate, de caracteristicile ei in genere!
Motivatii simple:
1. nu puteam pune adresa de mail asa tam-ne-sam, as fi agresat subiectul pus in discutie, si nu e vorba de prudenta, am adresele de mail pe toate siturile de joburi spre exemplu, la liber…si nu numai asta, sinceritatea si transparenta este simplitatea in care traiesc!
2. daca se vrea simplu, iti pot spune ca toti imi sunt prieteni pentru ca in primul rand ii doresc sa-mi fie prieteni, insa porumbelul alb nu vrea sa fie prietenos!…:)
3. as fi dorit sa te cunosc pentru ca am observat acea sensibilitate rar exprimata de femei/barbati, care in genere este atragatoare spiritual, si nu vroiam sa fi fost/sa fie o drama daca nu s-a/se va intampla/t asta…. sti s-a plecat de la cele trei intrebari: adevarat, bine si util!
4. iti multumesc sincer, pentru apreciere, nu este o virtute la mine asta, tine doar de subiectul dezbatut!
Multumesc inca odata, celorlalti si tie(bineinteles) pentru intelegere!
multe multumiri,
porumbelul este sigla grupului…
cu prietenie, Camelia
da… ma simt nesimtit si lipsit de atentie!Iertare va rog!
din experienta mea, oamenii cu adevarat nesimtiti nu se simt niciodata asa.
nu stiu cum as putea sa va ajut.
il rog pe prietenul nostru Gabriel Pascal sa se gandeasca la o noua poveste de vineri, despre sensibilitatea si suferinta celor buni, cu siguranta va gasi ceva frumos.
Sunt un copil doamna, copil in dezvoltare, asa ca retorica inseamna mult pentru mine, de aceea urmaresc simplitatea unei vieti ce se rezuma la cele trei intrebari/adevaruri: adevarat, bine, util…discutate cu atata patos azi…probabil ca pentru ceilalti care vor citii vreodata comentariile, va vi un soi de „amuzament filosofic”, daca imi permiteti sa fie putina ironie, pe alocuri!
Multumesc pentru gandul bun…si va promit ca am terminat…am fost bondarul bazaitor azi, sper ca nu v-am deranjat prea tare!
Ing. Nicolae Mocioc_Pitesti(apropo de prudenta!)
tot suntem la dezvoltare:
cele 3 adevaruri intrebari au fost capcana lui Socrate pentru un discipol cuprins de remuscari. Socrate s-a folosit de statutul sau si de cel al discipolului. nu a vb „ca de la om la om”, cu intelegere, a fost viclean.
intrebarile
Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?” omul raspunde da, doar stiu ce fac. un viitor filozof spune nu, sunt sceptic.
Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?” nu, nu este de bine, a raspuns exact discipolul, dar nu tot ce e rau trebuie ascuns, ar raspunde un om simplu.
Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu imi este de folos?” nu, raspunde discipolul unui maestru filozof, filozofic vorbind, nu, da, ar fi raspuns un om pe care prestigiul social il interesa si chiar relatia sa cu sotia.
deci? e doar o tactica acest raspuns dat de Socrate.
„daca nu pot sa-i protejez pe ceilalti de vorbe, imi pot dezvolta un sistem de autoprotectie, de selectare a ce las sa ma influenteze” – propunerea pentru azi. :)
cum ma invata pe mine, experienta mea de viata, sa ma protejez? care este tactica ta? a lui? in functie de ce admitem sa aflam ceva despre noi sau despre altii?
cat de importanta ar fi o provocare, o stire mai putin buna?
cine este aici pprovocarea? adevarul sau nevasta?:))
Ma iertati daca fac pe desteptul, tot ce scriu mai jos este din experienta personala sper sa nu fiti rai cu criticile!
Bun, aici(istorisirea cu Socrate_si ma refer strict la aceasta situatie: nu cunosc textul per ansamblu, este posibil sa fie scos dintr-un context) trebuie analizata situatia din perspectiva faptului ca Socrate nu stia ce urmeaza sa-i spuna omul(chiar si cunostinta, fiind!)….si pana la urma asta e si valoarea textului pentru noi asti-lalti, de citim acum, spre exemplu!
Pana la urma, o stire(situatia stire de tip barfa!) are radacina in realitate si bineinteles ca iti afecteaza imaginea/brendul personal sau atitudinea sau increderea in tine si in ceilalti(dupa mine nu poti sa “functionezi” fara “putina” incredere_o incredere verificabila in permanenta…daca imi permiteti si daca se poate intelege_ in ceilalti!), totusi, poti sa fi indiferent si s-o tratezi conform celor trei intrebari: adevarat, bine, util? Poti scapa acest detaliu si sa nu fi avertizat cu stirea in sine? Astfel cum iti poti face un sistem de aparare daca nu sti in fata cui te aperi? De aceea nu am spus ieri astea…pentru ca imi doresc o viata simpla, este asa de usor sa traiesti cu cele trei intrebari, insa atunci iti vei mai putea dezvolta inteligenta emotionala?….eu cred ca nu! Totodata sensibilitatea ce deriva din atentia indreptata catre diverse stiri nu te va lasa sa ai liniste.Te vei intreba mereu, cei cu mine, care-i rostul meu, ce am facut cu viata mea pana acum, ce este important: iubirea indreptata catre mine exclusiv: material si spiritual, sau iubirea indreptata catre divin, catre Dumnezeu, si implicit asupra semenilor, asupra naturii inconjuratoare?!
Complexitatea vietii, dupa mine se desluseste prin a doua varianta, chiar daca e complicata…asta-i si farmecul! Poate ca cele trei adevaruri iti simplifica actiunea si in cazul ales de mine….nu stiu, voi experimenta.Cert este ca daca alegi a doua varianta descrisa mai sus, te asteapta suferinti, dar si fericiri(atentie… mici fericiri, ex. simti ca un animal, caine de companie, se bucura cand te vede venind de la munca si iti linge palmele sau iti sare sa te ia in brate!), vor veni reprosuri din partea apropiatilor(ex: esti un fraier, nu esti bun de nimic, te pacalesc toti…etc), dar vin si satisfactii cand vezi ca esti etalon, sau ii corectezi in sensul dat de tine…chiar si cu pasi marunti…si tot asa!
Stiu ca am deviat de la subiect dar deh…m-a luat valul!
Revenind!… Putem discuta si despre o stire de tip informatie placuta, euforizanta, insa tot din punctul meu de vedere, dar mai tarziu…in alta „pauza de tigara”!..:)
Util!De pastrat.
Aplauze asadar! :)
PS Pe sigla Empower este vulturul!
Pe saptamana urmatoare … la poveste :)
acela este un vultur??? mai insistati.:)
Sa arunce cu piatra numai acela care se stie fara de pacat.Un prieten adevarat nu te va rani cu un adevar,de dragul adevarului.El va incerca sa inlature raul din esenta adevarului,care te va putea mutila sufleteste pentru toata viata.Sufletul doare mai tare decat maseaua de minte sau capul.Prima noastra datorie este sa fim umani,restul este anecdota.