Interviu cu Crina Mares: „Bibliotecarul anului” premiul II

Anul trecut, Fundatia Dinu Patriciu a organizat a doua editie a Galei Premiilor in Educatie, o competitie care are ca scop premierea proiectelor, a oamenilor si a organizatiilor care au un impact semnificativ asupra sistemului educational din Romania.

Premiile in valoare totala de 250.000 euro au fost primite de elevi, profesori, studenti, cercetatori, bibliotecari dar si scoli, facultati si ONG-uri care s-au remarcat prin rezultate deosebite si activitati extra-curriculare in domeniul educational.

Noi am vazut castigatorii si ne-au placut atat de mult incat va vom face cunostinta cu ei (doar cativa). Iar daca aveti si voi proiecte frumoase, incepand cu 15 iunie va puteti inscrie la editia din 2011, despre care gasiti detalii aici.

In cele ce urmeaza veti citi un interviu cu Crina Mares, castigatoarea premiului doi la sectiunea Bibliotecarul anului, reusind sa transforme biblioteca scolii intr-un mic centru cultural. A gasit motivatia si puterea de a trece peste toate obstacolele ce apar in calea unei… biblioteci.

Empower: De ce depuneti atatea eforturi pentru a “lua” elevii din fata jocurilor pe calculator?

Crina Mares: Eu sunt si mama si bibliotecara si tratez toti copiii ca pe proprii mei copii. Nu poti avea nici cel mai necalificat post daca nu ai o minima pregatire – iar in timpul vietii facem tot felul de scoli, masterate, doctorate, perfectionari, dar ca parinte nimic. Nimeni nu cere un certificat macar psihologic, iar profesia de mama este cea mai grea din lume.

In biblioteca vin tot felul de copii cu fel de fel de preocupari. Vin pentru ca nu au ce face in pauze, pentru ca vor sa se joace pe calculator, sa stea pe un fotoliu sa se joace cu Nintendo DS si abia apoi sa imprumute carti. Cand vad cum ii fascineaza si ii capteaza prin jocurile promovate aceste instrumente electronice, ma ingrijorez si incerc sa le atrag atentia spre carte. Le dovedesc ca jocurile electronice produc dependenta, ca le reduc rabdarea de a citi si intelege un text. Fac apel la logica, la exemple concrete si reusesc sa ii determin sa renunte la ele prin citirea unor fraze din carti, glume, pasaje atragatoare.

Daca nu devenim responsabili pentru dezvoltarea tinerei generatii si daca ii lasam pe copii sa se joace ca niste roboti pentru ca noi, adultii, sa fim lasati in pace, ne vom trezi, poate prea tarziu, ca micutul a lipsit de langa noi, ca nu stim ce gandeste si ca nu mai poate sa se adapteze unui ritm de viata normal, ca nu mai poate invata, ca devine un neadaptat si un rebel. Oare asta ne dorim?

Empower: Ce ii determina pe copii sa citeasca mai mult? Sau invers: de ce nu mai citesc?

C.M.: Niciodata copilul nu va citi daca in familie nu are model in rude sau daca va fi cicalit sa citeasca. Familiile erudite, intelectuale, care au pretentii de la copiii lor, le indruma lectura, le verifica acumularile, le cumpara carti, ii duc la biblioteci, le dozeaza accesul la computer si jocuri electronice. Acestia sunt cititorii frecventi care stiu ce vor, care sunt capabili sa converseze, sunt deliciul profesiei de bibliotecar.

Exista totusi o categorie interesanta, a elevilor care citesc pentru ca li s-a dat o bibliografie pentru a-si completa caietul de lectura. Acestia sunt “hotii” de carte cum le spun eu. Rasfoiesc introducerea, vad filmul, copiaza haotic cateva citate si gata, o bifeaza „citita”. Insa atunci cand ii intreb amanunte pe care nu au de unde sa le stie, recunosc ca nu au citit si reiau cartea pe indelete de teama, apoi admit ca le-a facut placere sa o citeasca si ca ar fi regretat daca nu o faceau. Sunt convinsa ca daca nu as fi atenta, apropiata de ei, daca nu i-as intelege si nu as glumi cu ei, daca as fi aspra si rigida, ei nu m-ar asculta, nu m-ar crede si ar continua sa fure de pe net sau sa citesca doar prefata.

Nu citesc elevii care sunt deja intoxicati de jocurile pe calculator, cei care au profesori indiferenti si nu le verifica lectura sau provin din familii care nu pun pret pe scoala.

Empower: Cu ce ii „ademeniti” pe elevi in biblioteca? Cum ati schimbat biblioteca scolii astfel incat ei sa isi doreasca sa vina acolo?

C.M.: Intr-adevar, cuvantul “ademenit” este cel mai potrivit. Niciun mijloc de ademenire nu trebuie ignorat: le acord ajutor la efectuarea temelor, portofoliilor, caietului de lectura, in vederea pregatirii pentru olimpiade, teze, lucrari, concursuri.

Proiectele pe care le propun antreneaza un numar mare de elevi, sunt proiecte care au nevoie de studierea unei bibliografii pentru a avea succes in implementare si in multe din ele elevul se poate autoevalua in raport cu alti participanti din tara.

De exemplu, am pornit Atelierul de Arte frumoase, unde elevii pun in scena piese de teatru cu care participam la festivaluri nationale si internationale, invata sa recite si sa interpreteze o poezie, vizioneaza filme istorice, religioase, ecranizari ale cartilor. Se asculta piese de teatru sau muzica clasica si se picteaza sau se confectioneaza obiecte de arta. Am adus teatrul in scoala facand parteneriat cu Teatrul de Stat si actorii profesionisti au jucat schite de Caragiale, sau fragmente din piesele lui Alecsandri.

Am deschis un centru de informare ecologica unde elevii se inroleaza voluntari pe diverse proiecte (obtinand pentru scoala noastra statutul de Eco-Scoala). Am avut si un curs de operare pe calculator, unde am initiat in operare peste 200 de elevi si cadre didactice care acum se bucura de beneficiile internetului si Office-ului, iar cercul de jurnalism se desfasoara in fiecare vineri, cand elevii scot ziarul scolii.

Ambiental, m-am gandit sa aranjez biblioteca ca pe un CDI (centru de documentare si informare), sa existe posibilitatea ca fiecare sa poata lucra in centrul de interes: literatura, arta, stiinte, istorie, filozofie etc. Fiecare centru are un calculator conectat la internet, biblioteca are copiator, imprimanta multifunctionala, toate obtinute prin proiecte si sponsorizari.

Cred ca mai sunt multe de facut pentru ca elevii sa gasesca acest loc ca pe cel mai atractiv si mai educativ loc din scoala, locul unde sa se poata afirma, sa poata socializa, sa-si arate talentul si sa-l poata cultiva.

Empower: Ati planuit sa faceti toate schimbarile pe care le-ati facut sau v-ati lasat dusa de val?

C.M.: Nu pot spune ca am planuit din prima zi ca am sa fac toate aceste eforturi. Cand ceva nu merge bine, trebuie sa gasesti solutii, sa ceri ajutor, sa faci parteneriate, sa faci problema cunoscuta si sa o rezolvi. Am introdus un “serviciu”, apoi altul, apoi elevii ma solicitau pentru a face si altceva si asa am ajuns sa am zilnic doua trei centre deschise, sa fie elevii dependenti de biblioteca si sa-mi simta lipsa daca nu sunt la program intr-o zi sau intr-o pauza.

Empower: Ce rol ar trebui sa aiba biblioteca scolii, in afara de acela de furnizor de carti? Credeti ca poate fi un loc unde sa fie facilitata dezvoltarea personala, chiar daca este vorba de o varsta destul de frageda?

C.M.: Din raspunsurile mele de mai sus, reiese ca intr-adevar biblioteca nu mai trebuie sa fie doar furnizor de carte ci in primul rand locul unde elevul sa invete sa se exprime fara constrangeri, sa-si cultive talentul, sa se dezvolte personal. Varsta nu e importanta pentru ca putem simti la orice varsta nevoia de a ne reinventa, de a fi creativi, de a fi cineva. Biblioteca trebuie sa fie un club de vacanta, sa fie locul unde elevii sa se intalneasca, sa fie in siguranta, sa se distreze activ, sa cerceteze, sa implementeze ce au invatat.

Din pacate nu e suficient un singur angajat pentru ca e nevoie de mai mult de 8 ore pentru a fi la dispozitia utilizatorilor, toata saptamana, mai ales sambata si duminica, cand elevii au putine oportunitati de a se intruni. Pentru ca vor sa fie impreuna, unii intra in baruri, discoteci, frecventate de adolescenti, adulti, unde nu e locul lor. E atat de usor sa deschidem biblioteca si in weekend si in vacante pentru a elimina viciul din viata pre-adolescentilor care raman nesupravegheati pe timpul iesirilor din casa.

Empower: Ce va motiveaza sa mergeti inainte? Cum treceti peste obstacolele pe care le intalniti?

C.M.: Dragostea pentru copii este cea care ma motiveaza sa merg mai departe, sa nu cred in obstacole, sa reinventez aceasta meserie cateodata anosta, neinteresanta in opinia multora.

Obstacolele le inving fara sa ma plang. Caut sa ma asociez cu diverse institutii care sa-mi ofere sponsorizari pentru elevi, pentru biblioteca, public in presa toate momentele frumoase si speciale traite de elevii scolii prin participarea la proiecte, festivaluri, concursuri. Promovez biblioteca cu fiecare ocazie pentru a sadi in constiinta copiiilor importanta de a fi bine informati, de a fi in centrul atentiei, de a consuma adrenalina in competitii reale nu virtuale.

Anul acesta vom participa la Festivalul Creativitatii Gef Sanremo 2011 cu un film, „REVELATION”, si cu doua piese de teatru in limba engleza, pentru categoria scoala primara si scoala gimnaziala, la care muncesc sub indrumarea mea 30 de elevi.

Am intampinat zeci de obstacole: neincredere, suspiciune, lipsa banilor, costume, transport, cazare, dar nu ne lasam doborati. Mai avem speranta sa gasim un sponsor pentru transportul elevilor la competitie. Am mai luat trofeul in 2009 la sectiunea teatru pentru ciclu primar si vrem trei trofee anul acesta. Vom reusi!