Lupta pentru succes

Traim intr-o societate foarte frumoasa. Avem joburi extraordinare. Capitalismul ne ofera exact ceea ce ne dorim, cand ne dorim, cum ne dorim. Nu exista sentimente ca suparare, frustrare, tristete. Nimic negativ, totul foarte linistit, frumos. Doamne ce viata!

Exagerez. Clar. Se poate observa foarte usor. Dar parca m-am saturat sa vad in jur toata acea lupta crancena pentru a face mai mult, a avea mai mult, fara a tine cont ca nu conteaza.

In principiu sunt un adept al capitalismului. Sunt un om care toata viata a muncit, a luptat ca sa ajunga in varf. Imi place lupta. Imi place sa castig ceea ce obtin, nu sa primesc cadou. Asa am fost invatata. Dar intodeauna am fost atenta la cei din jur. M-am implicat in ceea ce am facut si nu am calcat in picioare pe nimeni. Am castigat luptele onest. Intotdeauna.

Acum observ un lucru care pe cei de o varsta cu mine parca nu i-a caracterizat asa de mult. Sau poate ca sunt ca femeile batrane, care spun nepotilor „pe vremea noastra nu era asa”. Tineri aflati la inceput de drumuri, dar care lupta din rasputeri sa fie la sfarsit. Sa ajunga SUS de tot. Indiferent ce inseamna.

Oamenii s-au schimbat un pic. Succesul inseamna doar achizitii pentru ei insisi. Nu dezvoltare, cu atat mai putin dezvoltare a ceea ce se intampla in jurul lor. Sa nu mai vorbesc de dezvoltarea societatii in care traiesc. Putine sunt companiile care incearca sa dezvolte societatea in care exista. Putini sunt oamenii care se uita in jurul lor.

Ce este succesul?

Definitia este extrem de vasta si alunecoasa:

Rezultat favorabil, pozitiv (al unei actiuni); reusita, izbanda. Expr. A dori sau a ura (cuiva) succes = a-i dori (cuiva) noroc intr-o intreprindere. Primire buna, favorabila, cu rasunet, pe care o face publicul unei opere literare, unui spectacol etc.

Din pacate, daca vrem sa supravietuim trebuie sa ne adaptam conditiilor si sa fim cei mai buni. Nu? Parca asa spune capitalismul. Eu refuz sa fac acest lucru. Refuz sa ma adaptez la o societate care calca peste orice inseamna decent si de bun simt, refuz sa devin la fel ca toti ceilalti numai ca fiu „normala”.

Probabil ca voi continua sa lupt, doar ca de data aceasta nu ca sa acumulez, ci ca sa schimb. Nu vreau sa am succes intr-o companie in care se pierde orice urma de umanitate. In care oamenii tineri, asa cum am fost si eu la randul meu, in loc sa invete si sa se dezvolte, incearca sa treaca peste etape doar de dragul unui scaun de directoras mai confortabil sau si mai rau sa incante un directoras.

Nu stiu unde se invata acest tip de lupta, dar eu cu siguranta eu nu am facut acea scoala!

Si atunci? Cum facem sa avem succes?

Sunt destul de sigura ca oamenilor mari nu le pasa de SUCCES.

Einstein nu se gandea la acest aspect al vietii cotidiene atunci cand facea marile sale descoperiri si punea bazele fizicii cuantice. La fel de sigura sunt ca Galileo Galiei se gandea mai degraba cum sa supravietuiasca intr-o societate potrivnica decat cum sa apara in cartile de istorie, de stiinte, etc. Si mai am un exemplu foarte bun. Stephen Hawking, celebru fizician britanic, care bolnav de scleroza lateral amiotrofica reuseste sa fie cel mai bun cosmolog, fondatorul teoriei originii Universului.

Doar noi, cei mici, trebuie sa avem bucurii efemere ca succesul si mai ales lupta pentru a-l avea. Nu conteaza dimensiunea izbanzii.

Vizionarii il au oricum, in orice conditii

Este adevarat, societatea e formata din tot felul de oameni. Si cei mai multi, chiar daca suna foarte trist, suntem comuni, medii. Cred ca de aceea lupta pentru izbanda este atat de importanta. In viziunea noastra ne face sa credem ca in acest fel suntem deasupra tuturor.

Sfat

Urmaresc un blog foarte frumos, unde o domnisoara simpatica, draguta, isi spune parerea vis-a-vis de foarte multe aspecte ale societatii noastre. Dar pe langa acest lucru are si o campanie nascuta din suflet prin care incearca sa schimbe uratul din societatea noastra. Campania este OAMENI DARNICI.

Nu o cunosc personal, nu ii fac reclama, dar ma bucur din suflet cand vad ca exista exemple frumoase in jurul nostru. Sunt oameni ca noi toti care fac lucruri folositoare societatii in care traim, care isi rup din timpul lor pentru a face bine. Astfel de activitati se intampla si la nivel mai mare.

Sunt cateva companii in tara noastra, drept e ca sunt companii straine, care prin tot felul de actiuni incearca sa dezvolte societatea in care activeaza. Am participat la cateva actiuni de acest gen si am fost tare mandra ca acel angajator si-a alocat fonduri pentru asa ceva si mai mult si-a implicat angajatii. Se intampla totusi rar. Foarte rar.

Poate ca ar trebui sa incercam si noi. Putin cate putin. Ce ziceti? Ar fi un veritabil succes.