Metoda gandirii analogice cu structura corpului uman (II)

Am ajuns la partea probabil cea mai interesanta a metodei de gandire despre care am inceput sa discutam saptamana trecuta. In cazul in care aplicarea metodei in intregime este considerata greoaie, tot ceea ce voi prezenta in prezentul articol este indeajuns de usor de utilizat si de util in acelasi timp.

Deci, daca nu aplicati tot, macar aceasta parte! Eu unul asa fac. Si veti vedea ca sectiunea referitoare la “nervi” este cheia care permite gandirii noastre sa inainteze atunci cand ne confruntam cu o problema sau cu o situatie dificila pentru care trebuie sa gasim solutii. Aceasta pentru ca ne ofera structura optima de inaintare. Mai tineti minte articolul despre structurile gandirii?

Saptamana trecuta ne oprisem la muschi. Este important sa spunem ca atunci cand nervii nu functioneaza bine nu-ti poti coordona muschii, acestia devenind inutili. Asta inseamna ca, fara un sistem nervos sanatos, nu putem folosi cum se cuvine informatia, logica, emotiile, valorile si credintele, obisnuintele, concentrarea, motivatia.

Sistemul nervos este asemanator unei panze de paianjen: o retea de linii care se ramifica in numeroase directii. Exista 2 tipuri de nervi: nervi senzoriali si nervi motori. Nervii motori forteaza muschii sa functioneze si sunt folositi pentru a face lucrurile, nervii senzoriali transmit ceea ce percepem (durere, miros, atingere, alte senzatii) avand o functie exploratorie si de cunoastere a mediului.

Edward de Bono a structurat sistemul nervos in 4 retele, corespunzatoare unor subfunctii, cate doua pentru fiecare tip de nervi. Astfel, corespunzator nervilor motori vom vorbi despre Realizare si Organizare, iar corespunzator nervilor senzoriali vom vorbi despre Explorare si Analiza.

Realizarea unui obiectiv

Pentru a realiza ceea ce ne-am propus este imperios necesar sa plecam de la doua intrebari fundamentale: Cum pot sa realizez obiectivul dorit? si Cum ajung efectiv in acel punct?

Vom parcurge urmatoarele etape: (1) numim obiectivul, (2) identificam cateva concepte generale de realizare a obiectivului, (3) identificam cel putin 2-3 moduri alternative de realizare a fiecarui concept general, (4) identificam cel putin 2-3 cai de realizare a fiecarui mod alternativ gasit in etapa 3.

Sa presupunem ca obiectivul nostru este sa gestionam problema aglomerarii traficului si a blocajelor. Cateva directii de actiune (= concepte largi de realizare a obiectivului) ar fi: reducerea traficului, fluidizarea traficului, cresterea tolerantei participantilor la trafic fata de aglomeratie si blocaje. Luam fiecare dintre aceste concepte largi si trecem la etapa 3 – moduri alternative de realizare.

Spre exemplu, pentru a reduce traficul, putem sa:

1. incurajam lumea sa foloseasca mijloacele de transport in comun;
2. incurajam lumea sa circule impreuna cu vecinii care merg in aceeasi directie;
3. incurajam companiile sa trimita cate o masina sa-si ia toti angajatii etc.

In etapa a 4-a, punctul 1) ar putea fi realizat pe mai multe cai. S-ar putea mari parcul auto (+ s-ar construi noi linii de tramvai, de troleibuz, de metrou) astfel incat sa se evite aglomeratia si sa se acopere mai bine teritoriul vizat cu trasee auto. S-ar putea reduce foarte mult costul unei calatorii, astfel incat lumea sa prefere sa-si lase masina acasa.

Punctul 2) ar putea fi realizat pe cel putin doua cai: autoritatile ar putea reintroduce un sistem de reglementare a circulatiei de genul pe celui de pe timpul lui Ceausescu cu numerele pare/numerele impare, sau companiile ar trebui sa ia legatura unele cu altele si – pe baza numerelor de telefon apropiate sau a codurilor postale – sa identifice care sunt persoanele care pot veni impreuna cu masina s.a.m.d.

Organizarea

Cand vorbim despre realizare gandim in termenii posibilitatilor de „a ajunge acolo”. Cand vorbim despre organizare gandim in termenii actiunii: in ce ordine trebuie facute lucrurile si la ce intervale de timp?

Este vorba de a imbina elementele care vor face sa se intample ceea ce dorim. In aceasta etapa avem in vedere si resursele necesare, cele deja existente si cele ce mai trebuie procurate pentru a parcurge pasii catre atingerea obiectivului, dar este bine sa plecam de la presupunerea ca vom avea toate resursele, aceasta permitandu-ne sa ne concentram pe organizarea actiunilor.

Spre exemplu, daca doresc sa ajung in Australia ca sa fotografiez corali, voi avea in vedere intai capatarea deprinderii de a fotografia, 2 – capatarea de cunostinte despre corali, 3 – punerea la punct a unei calatorii in Australia.

Bineinteles, nu trebuie sa uit aparatul foto, iar acesta trebuie sa fie unul potrivit pentru scopul meu. La punctul 3, in cazul in care am optat pentru o excursie organizata de un tour operator, trebuie sa-mi stabilesc concediul si sa-mi iau biletul pentru perioada pe care o consider optima pentru scopul meu, sa-mi fac bagajele, sa ma prezint la punctul stabilit la ora stabilita (exemplu: la aeroport daca plec cu avionul, la portul X daca plec cu un vas de croaziera). Ca sa-mi cumpar biletul am nevoie de bani. Pot sa apelez la economiile mele, pot sa vand ceva de valoare, pot sa imprumut, sau pot sa gasesc un sponsor. Apoi, dupa ce este totul stabilit, trec la actiune respectand planul si timpii.

Explorarea

Edward de Bono foloseste o metafora deosebit de sugestiva: metafora unei seminte sadite la baza paginii de hartie care creste si da nastere unui copac.

Intai creste trunchiul – care reprezinta subiectul pe care il exploram. Din trunchi se desprind ramuri groase, care se ramifica in ramuri subtiri si din ce in ce mai subtiri, pana la muguri, toate acestea reprezentand idei – orice fel de idei. Explorarea este o aventura a gandirii, viziunii si imaginatiei. O ramura poate rasari de oriunde. Scrii ideile, sugestiile si gandurile fara nicio inclinatie spre a le clasifica ori analiza, fara a le canaliza ori a le controla, fara a fi rigid.

De exemplu, daca trunchiul copacului nostru este reprezentat de computere, putem sa exploram impactul, folosirea si efectele folosirii computerelor in societate. Putem sa ne gandim la cum ne face computerul viata mai usoara. Am putea imparti aceasta idee in doua ramuri: „folosirea computerelor in interes personal”, „folosirea computerelor in organizatii”. Prima ramura s-ar putea imparti in „proiecte personale” si in „divertisment”, fiecare la randul ei putandu-se ramifica atat de mult cat vom putea/dori sa exploram. La fel si cea de-a doua ramura. Trebuie doar sa ne acordam curajul si libertatea de a explora.

Analiza

Cand analizam, desfacem lucrurile in partile lor compenente, le grupam, le clasificam, le definim. Analiza presupune rigurozitate. Trebuie sa ne asiguram ca tabloul este complet.

Pentru aceasta operatiune desenam ramificatiile pornind din partea de sus a paginii, asemenea unui candelabru din salonul unui castel.

Spre exemplu, un domeniu ca sanatatea ar putea avea urmatoarele ramuri: administratie, personal din spitale, cladiri si dotari, cercetare-dezvoltare, servicii, pacienti, finantare. Fiecare ramura trebuie apoi riguros analizata, identificandu-se fiecare componenta si subcomponenta.