Se da urmatoarea situatie: mergi la un curs si la final trainerul iti cere sa completezi o “nota de feedback”. Sa-ti spui parerea despre el, despre modul in care s-a comportat si notiunile pe care le-a expus.
Context: mediu corporatist.
Cerinta: fii sincer in ceea ce completezi pe foaie.
Intrebarea mea: poti?
Motive de dat inapoi
Am avut recent discutii interesante pe aceasta tema cu o persoana ce se ocupa de organizarea unor astfel de evenimente. Inteleg (si consider laudabila) intentia de a scoate onestitatea la iveala – insa realist vorbind, in orice mediu corporatist din orice parte a lumii acest lucru e greu de realizat, indiferent ca e vorba de un simplu training sau de ceva mai complex, din multe motive ce tin de un mod invechit (si distructiv) de a privi organizatia, munca, instruirea, oamenii, viata insasi – si despre care am mai vorbit la inceputul anului.
Insa strict pe parte de training, e normal intr-un fel ca feedbackul sa fie „catre maxim” pe foaie. Iata cateva motive: din comoditate, din „jena” fata de trainer (poate doar daca acesta a fost extrem de „insipid” sa fie altfel situatia), din teama ca cineva ar putea observa ca „te-ai plans” si sa nu ai probleme mai incolo (chiar daca formularele in principiu sunt anonime).
Toate acestea, din cauza motivului principal: lipsa libertatii de exprimare. Si nu vorbim de cea „clamata” – care este, in teorie, o libertate deplina, ci de cea perceputa, simtita in forul interior de catre cursantul angajat al companiei.
Lipsa perceptiei libertatii il face pe om sa nu fie dispus sa ofere un feedback corect cu privire la orice. Chiar daca asta, in principiu, e in dezavantajul sau.
Cointeresarea
Intrebarea e cum pot fi oameni cointeresati sa dea cu adevarat feedback onest, ca sa fie de ajutor in procesul de instruire. Aici e esenta – cum faci asta? Omul poate ca nu reuseste sa isi schimbe singur comportamentul. Cum ii influentezi valorile si credintele astfel incat sa se puna “pe o cale constructiva” referitor la “a da feedback”?
El are nevoie sa simta, cu binele, ca o oferi feedback onest e in interesul lui – si aici e destul de dificil. Iar asta intrucat el percepe si trainingul in contextul mai larg al muncii sale, si destul de putini sunt multumiti cu asta. Iar nemultumirea generala (din munca, familia sau viata sa) se rasfrange inconstient si la curs… si tot asa… un cerc vicios. Poate fi el rupt?
Bineinteles. Insa asta ne readuce la cauza esentiala a tuturor disfunctiilor din viata unui om, unei comunitati, unei corporatii, unui guvern, unei planete intregi: nivelul de constiinta. Cand lucrezi cu prioritate la asta, solutiile pentru orice apar din senin. Cand ignori aceasta cauza fundamentala problemele persista… cea mai mica dintre ele fiind, pentru o companie, lipsa de feedback onest a angajatilor.
Sa ne adaptam
Insa daca, din inconstienta, compania nu doreste sa ia in considerare ideea de mai sus, atunci e nevoie ca trainerul sa stie sa perceapa singur feedbackul. Nu poti sta la mana participantului daca acesta nu se poate schimba atat de repede precum doresti. Te adaptezi tu la situatie.
In mod normal trainerul nu ar trebui sa aiba nevoie de feedback scris. Iti poti da seama imediat in timpul cursului ce persoane rezoneaza, se implica, cine e plictisit sau venit doar pentru ca l-a trimis seful etc. Bine, asta e mai usor la cursurile deschise (ne-corporatiste) in care omul vine de buna voie, nu pentru ca are un interes „de serviciu”.
La cursurile la care am participat (deschise) putine au cerut feedback – pur si simplu nu e nevoie, cum spuneam trainerul simte, sesizeaza imediat cum a mers si ce are de facut. Insa in mediul corporatist, unde nu prea poti avea libertate de exprimare ca trainer (in sensul ca trebuie sa te adaptezi cu un anumit limbaj la anumite categorii de persoane, realist vorbind nu extrem de interesate, sa urmezi un anumit tipar etc) fedbackul poate fi necesar. Din pacate, nefiind „extrem de corect”, mai greu cu „imbunatatirea”…
Propunerea mea este ca trainerii sa se “antreneze” sa simta singuri feedbackul real (indiferent de cel scris) si apoi sa ia masuri. Degeaba primesti numai note aproape de maxim daca in timpul cursului ii vezi pe oameni fara chef, neimplicati. Si, fara nicio gluma, ar fi indicat sa urmareasca serialele “Lie to Me” si “The Mentalist” si sa se inspire…
4 răspunsuri
Am simntit putin lipsa articolelor tale pe aici.
Imi place si ce ai observat in acesta.
Sa stii ca ai mare dreptate. Am observat fiind de partea cealalta, primind feedback pt evenimente si centralizandu-le. Lumea nu stie sa dea feedback, fie ca sunt intr-un mediu corporatist, fie intr-un mediu familiar, amical.
Motivele sunt multe. Mai ales faptul ca nu stim evalua, nici pe noi, nici pe altii – si asteotarile noastre nu sunt in concordanta cu realitatea. Fie ele prea inalte, sau prea joase.
In mediul corporatist intr-adevar, bune sugestiile pt seriale, altfel va fi greu sa afli adevaratele feedbackuri. Noroc cu aceasta minunata comunicare non-verbala. ;)
Gloria – da, trebuie sa citim cu totii LNV-ul celorlalti, altfel primim doar note de 10 – si nu e cazul mereu…Insa multi (indeosebi la firme) asteapta sinceritatea angajatului…mai au de asteptat ceva…
E foarte adevarat ce se intampla, ca in mediul corporatist exista o atmosfera putin apasatoare in comunicarea dintre oameni.
Un trainer in mediul corporatist trebuie sa fie si mai constient de acest lucru si sa il scoata la iveala, sa nu taca si sa creada ca s-a inteles totul. Cu cat spui mai bine lucrurilor pe nume (intr-un mod delicat, nu e nevoie sa folosesti limbaj explicit) cu atat clientii vor fi mai satisfacuti de treaba pe care o faci.
Eu cred ca un trainer are succes in functie de cat de centrat este el cand tine un workshop. Altfel , se vor vedea in timp rezultatele…
Culmea este ca sunt traineri care nici nu accepta un feedback negativ,care se mint singuri,chiar daca in sinea lor stiu ca nu sunt de nota 10,care nu vor sa-si imbunatateasca nimic.
Se multumesc cu minciuna si asta cred ca se intampla la acei traineri care ca si oameni lasa de dorit.
Ei nu asteapta un feedback,ci o lauda,un elogiu.
Totul se intampla de la frica de a te exprima liber,de la faptul ca ar putea exista anumite urmari.
De aici ne vin multe necazuri,de la neexprimarea a ceea ce gandim.
Si asta nu numai in viata profesionala,ci si in cea sociala,persoanala,etc.
Pacat…Tot noi tragem urmarile.