O cursa de cai
Vin Sarbatorile. Si impreuna cu ele si compasiunea oamenilor. In fiecare suflet de roman va exista un moment in care acesta se va indoi de clipele in care a crezut orbeste ca are dreptate. In fiecare vis oglindit peste an intr-o apa rece ce i-a purtat sperantele vlaguite, omul va fi mai om decat a fost in aproape 12 luni. Va cauta sa se gandeasca mai putin la ce vrea el. Si mai mult la ce au nevoie semenii sai.
Povestea romaneasca a lui Mos Craciun
Desi zeci de ani Mosul a fost poreclit Gerila pe aceste meleaguri, amabilitatea lui nu este imprejmuita de interesele marunte ale unor indivizi doctori in economie. In cea subterana. Chiar daca niste figurine cu imbracaminte de Milano si realizari de prichindei se manjesc in aceasta perioada (acum mai mult decat de obicei) pentru a pune mana pe un ciolan cu iz de licitatii pentru banii publici, vraja stelara a iernii a coborat peste Romania sub forma primelor ninsori.
Acesti fulgi divini prin naivitatea cu care incearca sa ne transforme intr-o comunitate ce lupta pentru binele cetatii au o caracteristica ce ne-a lipsit mult timp. Nu cunosc semnificatia termenului “resemnare”.
De obicei, prima lor tentativa e mai putin reusita. Strazile nu se lasa asa usor cucerite precum se lasa edilii (“Am fost luati prin surprindere. Nu stiam ca e posibil sa ninga. Cum, suntem aproape de inceputul lunii decembrie? Hmm… Mda…”).
Dar asalturile micutilor albi nu contenesc. Si nici dorinta lor de a acoperi toate neimplinirile noastre de peste an. De a le topi sub maretia inimii cu care incalzesc viitoarea recolta.
Avem dorinte latente. Avem posibilitati blocate. Avem teama de a ne alatura zapezii.
Dar ii avem pe cei din jur. Mai toleranti sau mai artagosi, toti oamenii au un fir subtire ce se invarte in jurul rotitei mecanismului emotional. Cu totii avem nevoi sentimentale de netagaduit.
Ne dorim sa nu mai fim mintiti. Ne dorim sa fim mai respectati. Ne dorim sa fim recunoscuti ca fiind cu adevarat importanti in aceasta cursa cu reguli de piatra. Ne dorim sa nu ne mai temem. Ne dorim sa nu mai traim in cazanul plin de tuica al grijilor. Si ne dorim macar sa punem mana pe usa camerei unde sta ascunsa fericirea. Adevaratul nostru vis.
Pentru a face macar un pas in plus pe drumul acestei destinatii, poate ca ar fi bine sa nu iubim doar de Sarbatori. Iar atasamentul sa nu fie doar sub forma unor cadouri cumparate la avalansa promotiilor de iarna.
Banii sunt doar un instrument. Moralitatea si umanitatea s-au nascut cu mult timp inaintea lor. Fie ca veti merge sau nu la urne la sfarsitul saptamanii, nu uitati ca societatea nu poate rezista la infinit pe niste betisoare. Buba se va sparge. Si puroiul sau va scrie un nou capitol de istorie.
Putem fi cetateni in fiecare zi. Putem fi oameni in fiecare secunda.
Ceea ce face o fapta extraordinara este sufletul pe care il pui. Ceea ce face o viata sa fie extraordinara este dragostea pe care o traiesti.
– Mark Sanborn
