Motto
Doar micile secrete au nevoie sa fie protejate. Cele mari sunt “la vedere” intrucat oricum nimeni nu le ia in serios.
– Marshall McLuhan
Traim niste vremuri extrem de tulburi, nu putem nega asta. Suntem inconjurati de o multime de informatii contradictorii referitoare la evenimentele de pe pamant. De multe ori e greu sa discerni o informatie reala de una intentionat “contrafacuta” pentru a sluji unor interese. Totul e la vedere, mii de stimuli iti asalteaza mintea din toate partile, esti prins intr-un vartej al existentei de zi cu zi din care cu greu poti sa iesi. Viata ca lupta…
“Filmul”
De ce percepem viata ca pe o lupta continua pentru supravietuire sau pentru cat mai multa “placere”? Poate pentru ca mediul ne “programeaza” pentru asta. Traim intr-o lume gen “Alice in tara minunilor” in care aproape nimic nu este ceea ce pare a fi. La o cercetare mai atenta, multe din lucrurile care ni se servesc prin mass-media drept “realitati” nu stau in picioare. Poate nici macar criza de care nimeni nu se indoieste, poate si ea are un alt inteles…
Suntem ca la cinema, cu o mica diferenta. Pe ecran ruleaza un film, si uneori ne identificam cu personajele, cu actiunea. De multe ori, in timpul filmului, ne dam seama ca totul e doar pe ecran. Diferenta e ca in viata nu ne dam seama de asta aprope niciodata. Un film ne ruleaza in minte si noi ne identificam atat de mult cu personajele si actiunea incat nu realizam ca totul e o iluzie, ca la cinema.
“Nebunia”
Insa cum ai putea “lupta” impotriva identificarii atat vreme cat insasi societatea e construita de-asa natura incat sa faca aproape imposibila “evadarea”?
Am spus mai demult “ar fi o naivitate sa credem ca acest robot-colos cu picioare de lut a aparut si evoluat de la sine”. Sunt forte care au avut grija tot timpul ca lucrurile sa mearga intr-o anumita directie.
Si daca vedem haosul din lume, “nebunia” care viruseaza minti… si daca mai avem si ceva notiuni de “lume interioara” incepem sa intelegem scopul – si directia unde se indreapta “nebunia”. Sunt la vedere, desi putini le iau in serios…
“Nebunia” lor are un scop precis, dar “nebunia” voastra nu e indreptata catre ceva concret pentru ca voi actionati din pozitia de ignoranti.
Si pana nu schimbati asta va veti impletici de colo-colo, va veti lovi unul de altul spunand si facand lucruri gresite, pentru ca nu intelegeti natura inamicului cu care va luptati. Si daca nu intelegeti natura dusmanului vostru si armele pe care el le foloseste, nu puteti lupta cu acel dusman.
Nu puteti purta lupta, nici macar nu ar trebui sa va aflati pe campul de batalie.
– William Cooper, scriitor, realizator radio, 1943-2001
O evaluare destul de dura a pozitiei noastre in societate. Pe care o vom deslusi in curand, identificand si mijloacele prin care poti “purta lupta” cu lumea nebuna in mod inteligent.
6 răspunsuri
Draga Marius,
Interesanta scoatere in lume…
Ma grabesc un pic sa termin ceva la birou, asa ca pun acuma, ca prim comment, in legatura cu
„Traim intr-o lume gen “Alice in tara minunilor” in care aproape nimic nu este ceea ce pare a fi.”
pe zen-ismul meu preferat:
„Lucrurile nu sunt ce par a fi.
Dar nici nu sunt altceva”.
Mai povestim… :)
Marius,
doua citate excelent alese! sper ca cititorii sa devina interesati si sa sape in cautarea altor „propuneri de realitate” care au fost enuntate de cei doi :)
a stii sa-ti traiesti permanent prezentul e o arta
cand vizionezi un film nu mai traiesti prezentul tau ci p-al altora
Da, zenismul e super-potrivit, trairea in prezent e o ‘arta’ pe care ne „luptam” cu totii sa o deprindem si sper ca si altii sa cerceteze mai indeaproape ;natura; lucrurilor ‘reale’…
….
” La o cercetare mai atenta, multe din lucrurile care ni se servesc prin mass-media drept “realitati” nu stau in picioare. Poate nici macar criza de care nimeni nu se indoieste, poate si ea are un alt inteles… ”
… Uneori ma duce mintea la un film despre… „un film”:
30 octombrie 1938, CBS. Orson Welles (re)prezentand „The War of the Worlds” (Razboiul Lumilor), al lui H.G. Wells.
Super-punere in scena, navele cu extraterestri invadeazaaaaaaaa Terrrrrrraaaaaa…
Maiastra regie, maiestrit joc, reactie pe masura.
Presa vuieste de cazuri de panica si reactii care mai de care mai nebune la o invazie extraterestra. Si totusi… nici azi nu stie daca pana si nebunia aia nu e un subiect „umflat” de catre presa.
Oricum, e un exemplu clar de ce se intampla cand stam cu ochii in film si cu atentia pe „off”.
Si cam greu se lasa pilotul automat dat la o parte… :)
Si era o gluma cum ca Dumnezeu a hotarat odata sa se ascunda de oameni. A organizat sedinta si a cerut sfaturi de la toti. In varful muntelui!…nu, ca ma vor gasi. In adancul oceanului!…nu, ca ma vor gasi. Pe Luna!…nu, ca ma vor gasi cu toate evolutiile astea. Atunci un arhanghel intelept l-a sfatuit sa se ascunda in inima omului. Da, buna idee.Aici omul foarte rar priveste…