Povesti spuse la culcare, povesti imaginate, povesti traite, povesti creative, povesti de la gradinita, povesti de la scoala… usi trantite in nas si… TACERE! Acesta este modul in care comunica majoritatea copiilor de-a lungul timpului cu parintii lor. Acesta este „standardul” impus de ceea ce ne inconjoara asupra evolutiei relatiei in familie.
Toti credem ca adolescenta copilului nostru este o perioada in care dialogul cu fiul sau fiica noastra se incheie si acest sentiment ne creeaza panica. Aceasta preconceptie ne face sa actionam si sa atragem dupa noi exact ceea ce gandim, intreruperea dialogului cu tanarul sau tanara din familia noastra.
Daca si X si Y au patit asa… cu siguranta asa mi se va intampla si mie. Toti tinerii de azi sunt la fel. Nu mai poti discuta cu ei. Toti sunt schimbati. Toti sunt „altfel”.
Ce usor este sa punem etichete! Cat de usor putem da vina pe tineri! V-ati gandit ca lipsa de comunicare vi se datoreaza? Da, sigur v-ati gandit! Ati ajuns la concluzia ca nu ati facut nimic diferit si totusi copilul este de neinteles.
Copilul nu mai vrea sa discute.
Copilul se inchide in camera.
Copilul este altfel.
Voi sunteti la fel. Voi actionati la fel si totusi s-a schimbat ceva! Aici este problema, SUNTETI LA FEL ca pana acum si va loviti de un zid care nu stiti cand a aparut acolo.
Schimbarea trebuie sa vina si de la voi
Adolescentul trece deja prin schimbari majore si nu stie cum sa le faca fata. El nu mai are nevoie de „la fel”. Voi, parintii, ar trebui sa vedeti aceste schimbari si sa va adaptati lor, actionand altfel si intrand pe aceeasi lungime de unda cu tanarul aflat in schimbare.
Asa cum am spus si in articolul anterior:
- s-a terminat etapa cu „puiul mamei”… el vrea sa castige independenta;
- gata cu lipsa de timp… paradoxal, dar el are nevoie de sprijin mai mult ca oricand;
- gata cu „asta nu te intereseaza pe tine”… el are nevoie de raspunsuri;
- gata cu morala la tot pasul… adolescentul are nevoie de laude si incurajari.
Stiu ca e greu sa te schimbi, la fel de bine cum stiu ca esti un parinte extraordinar si iti iubesti copilul neconditionat. Actioneaza!
Comunica deschis!
Accepta contradictiile!
Cauta solutii!
Evita criticile!
Lauda faptele bune!
Apreciaza sinceritatea!
Devino mentor pentru copilul tau!
Ca parinte am facut aceasta schimbare si consider ca fiecare dintre noi ar trebui sa o faca. Am luat decizia de a porni aceasta schimbare invers! Decizia mea este aceea de a-i indemna pe adolescenti sa deschida dialogul.
Voi trebuie doar sa actionati corect in relatia cu ei. Corect insemnand luand in calcul si trairile lor, nu doar pe ale voastre. Tinand cont de punctul lor de vedere, nu doar de al vostru. Intelegand mesajul pe care vi-l transmit adolescentii, dincolo de cuvinte.
Daca vrei sa afli mai multe despre ce gandesc adolescentii sau cum vor ei sa ii ajuti sau daca esti adolescent si vrei sa discuti cu parintii tai… te invit sa citesti cartea mea „Mami, vreau un pierce in limba!”, carte care trateaza subiecte de interes pentru adolescenti si parinti si care da un impuls in pornirea dialogului intre cele doua generatii.
Da un click aici pentru a afla mai multe detalii despre carte!
Succes!
2 răspunsuri
Foarte interesant articolul. Sunt de acord intru totul ca, comunicarea dintre adolescenti si tineri se slabeste foarte mult, mai ales daca acestia au fost oarecum tinuti din scurt in copilarie, iar parintii le-au interzis tot felul de lucruri fara sa le spuna si de ce.
Este un subiect destul de sensibil care poate fi abordat mult mai in detaliu.
Felicitari!
relatia adolescent,parinte e din ce in ce mai ranita,dat fiind ceea ce se vede astazi din tot ceea ce decurge uneori firesc zicem noi,parinti grabiti in neant,adolescenti rebeli involuntar uneori,indiferent de ceea ce a trecut si ceea ce va veni,parinti nu uitati ca sunteti parinti,copii nu uitati ca aveti parinti,totul depinde de fiecare cum stie ,cum poate,cum vrea,relatia asta adolescent ,parinte,e cea mai lunga,cea mai sigura si cea mai de apreciat mereu