Intalnim indemnuri si evaluari ca: „a fi egoist este pacat”, „iubirea de sine este un pacat”, „trebuie sa iti iubesti semenii”, „trebuie sa il iubesti pe celalalt”. Pe de alta parte, a raporta lucrurile la tine insuti este un lucru normal. Pretuirea propriei persoane este un lucru bun, natural si firesc.
„Iubeste-l pe aproapele tau ca pe tine insuti” nu trebuie sa fie o fuga de la a te iubi pe tine la a-i iubi pe ceilalti. Trebuie sa fie o extindere a iubirii de sine si catre ceilalti. O expansiune avand ca punct de plecare, ca baza, iubirea de sine.
Proiectii si re-prezentari
Proiectiile re-prezinta, re-dau in mintea noastra cum ar putea arata unele lucruri sau cum s-ar putea desfasura unele fenomene. Astfel de proiectii seamana in mare masura cu evaluarile care exprima realitatea si de aceea sunt greu de detectat. Proiectiile exprima insa ceva potential, nu neaparat real.
Mitul lui Narcis releva tocmai aceasta diferenta: intre ceea ce este real si ceea ce este doar o proiectie (in apa).
Tanarul s-a indragostit de acea imagine, murind de durere, fiindca nu ajungea la tanarul din apa.
Nu putea ajunge pentru ca acolo nu era ceva real. Dificultatea si nefericirea lui nu se refera la procesul iubirii de sine, ci se refera la modul in care aceasta este facuta. Narcis se indragosteste de oglindirea, reflectarea propriei persoane, iar ele nu reprezinta o persoana in sine.
Cu cat este vorba de mai multe proiectii, cu atat este mai mare probabilitatea ca ele sa fie mai departate de realitate. Trebuie sa ne asiguram ca facem raportarea avand cat mai multe date obiective.
De asemenea, dihotomia binele meu/binele celorlalti evidentiaza proiectii si frici. Daca eu constientizez si imi asum locul meu in societate, binele meu este si binele celorlalti. Doar pe mine ma pot cunoaste cel mai bine si binele meu il pot cunoaste. Binele celorlalti il pot doar banui.
Intrebari de clarificare
In mod cert, este util ca din cand in cand sa evaluam cum ne raportam la noi insine. Putem incepe prin a raspunde la intrebari ca:
1. Ma accept asa cum sunt?
2. Ma subevaluez sau ma supraveluez?
3. De unde provin informatiile care determina raportarea la mine insumi/insami? Provin de la rezultate sau manifestari obiective ale mele, vin de la alte persoane sau sunt doar proiectii?
Odata cu aceste evaluari, putem alege ce rol urmeaza sa ne asumam in propria viata. Ne alegem rolul unei persoane care intampina doar dificultati sau al unei persoane care isi urmeaza o directie anume? Rolul persoanei neputincioase sau al persoanei care vrea si va obtine ce isi doreste?
