Se apropie o sarbatoare foarte draga sufletului meu. Eu m-am maturizat devreme, am inceput sa am tot felul de responsabilitati si am uitat sa imi traiesc copilaria. Au fost multe momente in care eu m-am cenzurat si mi-am spus ca „sunt adult” si trebuie sa ma comport ca atare desi imi doream atat de mult sa mai copilaresc putin.
Intr-o zi insa ma plimbam cu nepotelul meu prin parc, ma tragea de mana si se oprea la fiecare floare pe care o intalnea sa o miroasa si sa o mangaie. A fost pentru prima data cand mi-am dat seama cat de multe lucruri am pierdut.
Imi doresc sa descopar copilul din mine, acel copil care are o viata simpla, pentru care viata e o joaca, care pune multe intrebari pentru a cunoaste si se mira de cele mai simple lucruri.
Imi doresc sa fiu un copil care sa nu mai perceapa pericolul din orice… stiti cum copilasii merg cu inima deschisa spre cel mai mare dulau si acela se imblanzeste?!
Noi, adultii, ne speriem de viata, de ganduri, de amintiri, de fericire
Noi avem griji care reusesc sa ne ocupe mintea, sufletul, reusesc sa ne inghita viata. Noi uitam sa ne bucuram de o floare, de un rasarit de soare, uitam sa ne intrebam: oare de ce e luna atat de mare? Oare de ce vin valurile spre noi? Oare de ce oamenii zambesc?
Noi, adultii, fugim prin viata… credem ca trebuie sa stim totul, trebuie sa invatam, trebuie sa acumulam: cunostinte, bani, averi… dar uitam sa acumulam bucuria momentelor frumoase, reusim sa ne amanam fericirea, fericire care sta in lucruri simple si momente unice pe care daca le pierzi nu se mai intorc.
Un copil se bucura atunci, in momentul implinirii, nu isi amana fericirea. Niciodata nu o sa stim totul, niciodata nu ajung cunostintele acumulate, banii si averile adunate. Nu aici e esenta vietii, ci in a trai fiecare moment, in a nu AMANA viata pentru mai incolo, pentru „cand o sa am timp, cand o sa ma pot bucura”.
Ce ar fi sa incepi a nu te mai lua asa in serios?
Ce ar fi daca ai uita macar pentru o zi de responsabilitati, de constrangeri? Ce ar fi daca te-ai bucura de o floare, de un rasarit de soare si ai OBSERVA cat de frumos e sa traiesti simplu?
Ce ar fi daca ti-ai aminti desenul animat preferat si ai retrai emotia reintalnirii cu personajele preferate? Ce-ar fi ai uita de trecut, nu te-ai gandi la viitor si ai trai in PREZENT?
Acum aproximativ un an am vazut un film, August Rush, pe care daca nu l-ati vazut vi-l recomand. In film un suflet de copil are incredere in muzica din sufletul lui care il conduce spre indeplinirea celei mai mari dorinte, aceea de a-si gasi parintii. Un copil care in ciuda tuturor obstacolelor crede foarte tare in visul lui si il urmeaza. M-a impresionat pana la lacrimi si mi-am dorit in acel moment sa fiu un copil care isi urmeaza visul, uitand de griji, uitand de trecut, avand incredere in „muzica” mea, in „drumul” meu. In mare parte am reusit.
Haideti sa sarbatorim copilul din noi, sa il renastem, sa il recunoastem, sa ii multumim ca exista. Asa stim ca nu vom uita niciodata de visele noastre, asa stim ca putem trai si fara griji, ca putem trai in prezent si viata nu mai trece pe langa noi, pentru ca fiecare moment in care apreciem ce avem este un moment castigat.
Va mai propun un joc, intrebati-va ce ati face daca ati mai fi copil.
Iata ce am raspuns eu:
- Daca as mai fi copil as colinda dealuri topaind si cantand.
- Daca as mai fi copil as admira mai mult natura, soarele, luna.
- Daca as mai fi copil m-as pierde pe stradute necunoscute, alaturi de cineva drag.
- Daca as mai fi copil as desena mai mult, umpland visele mele de culoare.
- Daca as mai fi copil as visa mai mult.
- Daca as mai fi copil as face cunoscute lumii ideile mele creative si posibil traznite.
- Daca as mai fi copil as rade mai mult, chiar si de mine. :)
- Daca as mai fi copil as intreba mai mult si m-as mira mereu de raspunsurile primite.
- Daca as mai fi copil as oferi si primi cat mai multa afectiune.
- Daca as mai fi copil as gusta orice sarut ca fiind primul.
- Daca as mai fi copil as iubi pur si inocent.
- Daca as mai fi copil as incerca cat mai multe lucruri noi bucurandu-ma de fiecare descoperire.
- Daca as mai fi copil as plange cu lacrimi mari si grele, eliberandu-ma pentru a fi gata de un nou inceput.
Care ar fi raspunsurile tale? E greu sa redevenim copii?
13 răspunsuri
A picat tare bine articolul tau Delia!
ne-am emotionat citindu-l in dimineata asta de sambata…
si noi am visat acealsi vis in ultima vreme – si e minunat cand visele se imprastie prin univers si ii aduna pe cei care viseaza la fel…:)
nu stiu daca ai primit mail-ul despre ce vrem sa facem noi de 1 iunie, dar TE INVITAM sa te joci cu noi – cu alti oameni mari care vor sa-si regaseasca copilul dinauntru…
intra pe mihaelab.blogspot.com si vezi invitatia :)
si te asteptam luni!
P.S. – pot pune linkul articolului tau ca si comment pe blogul meu?
@Mihaela – ma bucur ca mai sunt si altii care au astfel de vise. E minunat! Am primit invitatia si voi incerca sa vin.
Sigur ca poti pune articolul ca si comment pe blogul tau.
Un mesaj corect…..
Dar e evident ca nu ati ajuns inca sa va plimbati cu nepotul prin parc si de aici o senzatie de „fals”…..
E un articol preluat? Ar fi fost mai deontologic sa pastrati datele autorului….
Cu stima!
Dan
@ Dan. Probabil trebuia sa precizez, nepotelul meu este baiatelul verisoarei mele, tot nepotel e. :) Si este un articol scris de mine, nu preiau articole si sincer ma simt jignita de aceasta remarca.
Domnule Dan, ma erijez in avocatul autorului si va amintesc faptul ca si tanar poti sa ai nepoti, in sensul DEX, nepot poate fi si copilul fratelui, surorii.
Eu zic sa avem incredere si sa acordam prezumtia de onestitate Deliei.
Da, mesajul este corect. Si mai este de actualitate.
Eu multumesc celor ce ma ajuta sa redevin si/sau sa ma mentin mai uman in aceasta lume-jungla a zilelor noastre.
Maine am sa INCERC SA FIU COPIL.
Cu respect, Avram.
@avram – multumesc pentru mesaj. Copilul din noi exista tot timpul dar nu il lasam sa se manifeste… sa ii acordam macar o zi pe an, de 1 iunie, zi in care el sa se bucure din toata inima!
Copilul din tine exista. E imposibil sa nu-l simti, atata timp cat altii il vad ascuns in privirea ta. Asa ca poate, in loc de „Daca as mai fi copil as colinda dealuri topaind si cantand etc” ai putea vedea lucrurile astfel: „copilul din mine vrea sa colind dealuri topaind si cantand”. :) Maturizarea precoce ne-a atins pe multi dintre noi. Sunt convinsa ca multi cititori s-au regasit in aceste randuri. Insa copilul din noi nu dispare niciodata, doar se ascunde eventual si asteapta sa fie scos la iveala, iar initiative precum cele de pe blogul Mihaelei sunt extrem de binevenite tocmai pentru a momi copilul din noi sa se joace din nou!
Frumos articol, ca de obicei!
Delia, prieteni!! LA MULTI ANI !!!
Eu sunt un copil care rade, plange, se bucura si se necajeste… copilareste!! Si candva, pe un drum spinos, am hotarat sa nu ma ma intereseze daca altii ma judeca in fel in chip. Daca vreau sa stiu – la ce ne trebuie atata stiinta?! Daca rad – nu stiu ca sunt si oameni necajiti pe lume?! Daca plang – manipulez lumea!!!!!!!!!
Asa caaaa… fac ce vreau eu!! Cant! Tip! Bat toba in masa! Ies afara din bloc cu o gargarita sa o pun la soare, sa vad cum zboara ea sus.. sus de tot!!
Si invat.. C’asa vreau eu! Daca voiam – nu invatam ..pentru ca asa as fi voit eu..
Nu vreau sa fac rau lumii.. Pentru ca asa vreau eu……
P.S. Azi am voie sa latru cu un catelus… asa am vazut eu pe domnu’Mel ca a facut odata si mi-a placut bine de tot! Si sa va zambesc cu soare la toti, pentru ca asa am vazut eu intr-un vis de-al meu, cand eram mica si voiam muuuult sa fiu mare!
Vai de mine…eu sunt copil! Fir-ar! M-am uitat la raspunsurile tale Delia la ce ai face daca ai mai fi copil si eu chiar le fac tot timpul…deci sunt copil…Offf nu e bine deloc, ar trebui sa ma maturizez si eu odata :)
Frumos articol, ca de obicei :)
Felicitari Delia pentru articol. :)
Vero esti o norocoasa. Fii asa cum esti acum si bucura-te cat poti de tot. Chiar iti doresti sa fii un „om matur” care sa ii fie frica sa i-a o decizie „copilareasca” din pricina consecintelor, sa spui mereu „nu”, „nu se poate”, sa iti fie rusine sa-ti exprimi sentimentele: de iubire fata de cei dragi, de frustrare si furie cand nu poti avea ceea ce iti doresti, sa plangi fara sa-ti pese de parerea celorlalti…?
Daca toti „oamenii maturi” ar redeveni copii macar in aceasta zi, cu siguranta lumea ar arata altfel: mai buna. Raul nu ar exista. Grijile ar disparea. Toti am trai in timpul ACUM si ne-am bucura de minunea vietii.
Problema „oamenilor maturi” este ca ei au mereu grija sa spulbere visele copiilor, sa grabeasca maturizarea lor si sa-i sufoce cu protectia lor exagerata, uitand ca au fost si ei candva copii si ca si-au jurat ca ei atunci cand vor creste mari si vor avea la randul lor copii nu vor lua aceleasi decizii.
Imi doresc ca acest articol sa fie citit de cat mai multi „oameni maturi”.
O zi minunata tuturor!
@ dia.tia – Copilul noi exista… ai dreptate. Deci asta ne jucam asa-i? :)
@ Cristiana – ce mortala esti! Super! Si eu azi am concediat adultul din mine si am refuzat orice „sarcini de adult”. :) Am dat din picioare daca nu mi s-au facut mofturile, am „cersit” banuti de la parinti ca sa pot sa ma duc seara sa ma joc cu prietenii. :)
@Vero – scumpa mea… bucura-te!Esti o privilegiata! Esti plina de inocenta si dragalasenie. Te admir! Ne zici cum ai reusit? :)
@ Mioara – Asa e. Lumea ar fi cu mult mai frumoasa daca am reusit sa redevenim copii, macar pentru o zi.
Multumesc tuturor pentru aprecieri!
Felicitari Delia! Ai atins profunzimea fiintei noastre cu acest articol. Te pup si te imbratisez. copilul Sergiu!
@ Sergiu – Ma bucur ca ti-a placut. Salut si eu copilul din tine.