Schimbarea (II)

Iata si continuarea articolului de data trecuta.

Schimbarile mari se fac cu pasi mici

Pentru a avea orice noi experiente, trebuie sa traim mai presus de gandurile, amintirile si asocierile din trecutul familiar. Dar, se pune intrebarea: cum sa fac schimbarile pe care mi le doresc?

Incearca la inceput sa exersezi cu schimbari minore: alearga 10 minute pe saptamana, doar 10 (nu o ora). Doar cand vrei tu. Cum vrei tu, unde vrei tu. Acesta e inceputul…

Cum sa-ti iei angajamentul ca te vei schimba

Pentru ca cei mai multi dintre noi observam cu mari dificultati legaturile dintre comportament, sanatate si starea noastra generala, e nevoie de obicei ca un eveniment major, devastator care sa ne refocalizeze atentia asupra noastra insine, asupra predilectiilor si tendintelor noastre.

Vestea buna e ca tu citesti acest articol si acest lucru indica dorinta ta de schimbare. A avea motivatia potrivita este motorul care ne poate face sa realizam schimbari in viata noastra si in noi insine. Inteleg prin motivatie activarea, energizarea comportamentului orientat spre scop.

Si, desi lobul nostru frontal ne ajuta sa ne concentram asupra intentiei noastre, e nevoie sa ne activam vointa pentru a lasa lobul frontal sa-si faca treaba si anume sa uneasca intentia cu actiunea. Angajamentul pentru schimbare este intotdeauna o chestiune inselatoare.

Acele retele/conexiuni obisnuite, rutiniere pe care ni le-am creat ne permit sa traim o viata care este usoara, naturala si confortabila. Noi cautam confort, iar schimbarea este echivalentul disconfortului.

Ne facem un juramant ca vom incepe o dieta, vom incepe sa facem sport in mod regulat, ne vom uita mai putin la televizor, vom petrece mai mult timp si vom fi mai darnici cu atentia pe care o acordam copiilor nostri, dar lasam circumstantele din viata noastra sa ne calce in picioare acea intentie.

Schimbarea presupune mult efort, vointa si angajament

Imi amintesc cand am inceput sa inot. Alergarea sau mersul cu bicicleta erau usoare, rutiniere. Invatasem sa fac aceste lucruri din copilarie – nu trebuia sa ma gandesc la ce faceam, erau automatisme. Prima data cand am incercat sa inot cu capul sub apa am crezut ca ma voi ineca. Tot ce invatasem in copilarie – sa dau din maini si din picioare – ma ajutau doar sa supravietuiesc, sa nu ma inec. Nu stiam sa respir. Va suna familiar?

Cei mai multi dintre noi am invatat sa supravietuim – de fapt asta este ceea ce facem in cea mai mare parte a timpului in viata noastra. Trecem prin ea. Pentru ca voiam sa inot de foarte mult timp, nu puteam sa trec peste asta. Asadar am cautat pe cineva care ma poate invata sa respir cand inot. Bineinteles, tot procesul presupune sa reinvat miscarile de inot si, cu totii stim ca, atunci cand invatam ceva, totul pare foarte lent, deoarece fiecare miscare e ceva nou, pana cand, dupa multe repetitii ajunge automatism.

Ceea ce voiam sa accentuez pana aici este importanta motivatiei. Doar fiind motivati (de recompensa pe care o simtim in urma unei ore de inot de exemplu) vom descoperi ca disconfortul ne poate duce spre stari noi, de confort… imbunatatit.

Ce putem sa facem sa ne utilzam cat mai bine lobul frontal? Voi rapunde cu un proverb: „PRACTICA este mama invataturii.”

Repetitia mentala

Repetitia mentala este modul prin care ne putem angaja lobul frontal in schimbarile semnificative pe care vrem sa le facem in viata.

Atunci cand repetam, avem un tel mai… directionat. Nu facem doar niste exercitii; actionam ca si cum ocazia ar fi un concert. Aceasta este diferenta cheie. O repetitie trebuie sa replice experienta de a face un anumit lucru. De fiecare data cand repetam un comportament, o abilitate, o emotie sau facem o schimbare in atitudinea noastra, ar trebui sa devenim mai buni in a face acel lucru.

In loc sa traim in starea de supravietuire, putem in schimb sa repetam, pentru inceput mental, lucrurile pozitive pe care ne-am dorit sa le experimentam.

Urmatorii pasi sunt la fel de usori:

1. Cream un ideal in mintea noastra, un ideal a ceea ce vrem sa repetam (sa clarificam dorinta de schimbare si motivatia pentru a face acest lucru).
2. Punem intrebarile auto-reflective potrivite: Cine vreau sa fiu? Ce anume trebuie sa schimb in legatura cu mine pentru a ajunge acolo? Cine/ce (resurse) ma poate ajuta sa-mi dezvolt acest lucru?
3. Actiune – in pasi marunti, cu rabdare.
4. Repetitie – constant, frecvent, in functie de planul de actiune propus.