Exista momente cand chiar nu prea iti vine sa o mai iei de la capat, nu-i asa? Eeei, dar totul e sa tragi repede concluziile, sa te ridici si sa pornesti din nou, mai matur, mai puternic, mai hotarat, mai inteligent. Exact asta facem acum. Unde ramasesem?
Ramasesem la cel de-al treilea principiu al activitatii lui Leonardo da Vinci: Sensazione.
Sensazione inseamna perfectionarea si rafinarea permanenta a simturilor, in special a vederii, ca modalitati de a-ti imbogati existenta.
Simturile sunt: Vazul, Auzul, Pipaitul, Gustul, Mirosul. Daca gandesti ca Leonardo, vei recunoaste in ele cheile ce iti deschid usile catre experiente. Leonardo credea ca secretele din spatele lui Demostrazione ne sunt revelate prin simturi, in special prin vedere. “Saper vedere” a fost unul dintre motto-urile lui Leonardo, piatra de capatai a muncii lui artistice si stiintifice.
Modul lui de a privi i-a permis sa surprinda subtilitati fara precedent, atat in ceea ce priveste expresia artistica, dar si ca neobosit cercetator. Pentru Maestru, ochiul a fost cu adevarat o fereastra catre suflet si, pe masura ce si-a dus la perfectiune metodele si tehnicile, a reusit sa cuprinda si sa pretuiasca opera coplesitoare a naturii in moduri care vor uimi si de-aici inainte omenirea, la fel cum s-a intamplat pana acum.
La Leonardo da Vinci, vederea si viziunea erau calitati supreme. De aceea, a picta insemna si presupunea cea mai mare disciplina din cate exista. Auzul (si de aceea si muzica) era pe urmatorul loc ca importanta. “Pictura se situeaza deasupra muzicii pentru ca nu dispare imediat ce se naste.”
Da Vinci a pretuit, a incurajat si a practicat perfectionarea fina a tuturor simturilor. A manifestat grija maxima pentru imbracaminte. A purtat cele mai bune haine pe care si le putea permite – din catifea si matasuri. Studioul lui era intotdeauna inmiresmat cu parfumuri si mirosuri de flori. El si-a dezvoltat simturile si prin pasiunea lui pentru arta culinara. Leonardo a fost cel ce a creat in Vest – pentru banchete – conceptul de bucati mici de mancare, sanatoase si rafinate, “sculptate” cu migala.
Totusi, Leonardo reflecta cu tristete:
“Omul obisnuit priveste fara sa vada, asculta fara sa auda, atinge fara sa simta, mananca fara sa guste, se misca fara sa fie constient de asta, inspira fara sa simta mirosul ori parfumul si vorbeste fara sa gandeasca.”
Care este cel mai frumos lucru pe care l-ai vazut vreodata?
Care este sunetul minunat care te-a facut sa tresalti?
Care este cea mai rafinata si tandra atingere?
Imagineaza-ti un gust sublim si o aroma imbietoare!
Cum afecteaza un simt modul in care tu experimentezi un altul, sau le experimentezi pe celelalte?
Destul de putini stiu ca synestezia a fost secretul marelui artist si om de stiinta Leonardo.
Ai putea sa gusti vin si sa descoperi noi moduri de a experimenta si de a aprecia? Ai putea sa-ti imbogatesti experienta prin redescoperirea atingerii?
Te invit sa meditezi la cum poti integra principiul Sensazione in viata ta. In continuare vom vorbi doar despre doua dintre cele 5 simturi.
Vazul
Leonardo a scris: “Ochiul cuprinde frumusetea intregii lumi.”
Pentru a exersa acest simt, poti studia – de pilda – viata si opera artistului/artistilor preferati. Dupa ce-ti faci o lista cu numele lor, dedica-ti o anumita perioada pentru a afla cat mai multe lucruri despre viata, activitatea si lucrarile fiecaruia!
Inconjoara-te de reproduceri ale operelor lor! Priveste operele lor intr-un mod proaspat, cu totul detasat de ceea ce stii despre arta pana acum! Fa abstractie de ceea ce ai invatat si de titlul lucrarii si, acolo unde te-a impresionat ceva anume, noteaza-ti impresiile si impartaseste-le apropiatilor tai! Schimbul de perspective iti va adanci nu numai intelegerea operelor ci si a persoanelor de langa tine.
Auzul
Fiecare sunet, fiecare pauza, fiecare moment de liniste, iti ofera oportunitatea de a-ti exersa “perspicacitatea” auditiva. Sunetele mult prea puternice din jurul nostru ne irita si ne fac sa ne inchidem in noi, sa le ignoram. In timp, acest fapt vine cu un pret: incet-incet ne pierdem abilitatile auditive.
Un exercitiu deosebit de interesant este “Ascultarea in straturi”. Dupa cateva momente de pauza si relaxare si dupa cateva respiratii profunde, ascultam sunetele din jur. Intai le vom auzi pe cele puternice. Apoi, dupa ce le-am constientizat, trecem la urmatorul “strat”: sunetul respiratiei, poate pasii de pe hol, poate conversatia de la coltul cladirii etc.
Apoi treci la urmatorul strat in profunzime, sunetul miscarii mainii tale – de exemplu – si tot asa pana ajungi la bataile inimii tale (sau poate la cele ale celui de langa tine :)). Apoi, poti sa asculti linistea. Poti sa asculti pauzele dintre cuvinte, dintre sunete diverse. Si vei descoperi o dimensiune atat de bogata si fermecatoare incat vei simti ca traiai dar nu erai constient de asta, vei simti ca te-ai nascut.
Poti sa-ti faci din sunete o tema a zilei, poti sa observi cum te influenteaza ele. Poti, apoi, sa faci din realitate un film cu melodia preferata pe fundal. Orchestreaza-ti viata cu acompaniamentul ideal, pentru ca fiecare zi sa fie una fericita!
3 răspunsuri
„Pictura se situeaza deasupra muzicii pentru ca nu dispare
imediat ce se naste”, spunea Leonardo, dar nu mai este valabil azi,
cand putem inregistra muzica pe suporturi tehnice. Eu cred ca muzica
se situeaza deasupra tuturor artelor, prin simplul fapt ca poate
trezi emotii mult mai puternice decat ar putea vreodata pictura.
Cat despre sinestezie, mi se pare cel mai frumos dar al unei minti,
imi place sa cred ca toti oamenii au potentialul de a fi sinestezici,
desi in general e o trasatura regasita la artistii cu mai mult de un
talent.
Traim, dar nu suntem constienti de asta…
Toate aprecierile pentru articol!
“Omul obisnuit priveste fara sa vada, asculta fara sa auda, atinge fara sa simta, mananca fara sa guste, se misca fara sa fie constient de asta, inspira fara sa simta mirosul ori parfumul si vorbeste fara sa gandeasca.”
Messer Leonardo, ce bogatie de om!
Asa este, in absenta noastra din propria noastra viata, ratam comorile oferite de fiecare zi. Si mai la indemana decat ne sunt date nici nu ar putea fi! Prin toate portile simturilor noastre suntem adusi in descoperirea miracolului care este Viata, a miracolului care suntem noi insine. Adica noi inSine.
„Apoi treci la urmatorul strat in profunzime, sunetul miscarii mainii tale – de exemplu – si tot asa pana ajungi la bataile inimii tale (sau poate la cele ale celui de langa tine :)). Apoi, poti sa asculti linistea. Poti sa asculti pauzele dintre cuvinte, dintre sunete diverse. Si vei descoperi o dimensiune atat de bogata si fermecatoare incat vei simti ca traiai dar nu erai constient de asta, vei simti ca te-ai nascut.”
Ooo, daaaa! Draga Octav, ai prins foarte bine tabloul! :) :)
Face parte din ceea ce numesc eu “exercitiul de prezenta”. Este intrarea in simtirea Viului. Poate fi facut voluntar, poate sa te surprinda el, cand te gaseste deschis spre ceva ce iti place. Oricum ar fi, cand ai intrat pe poarta simtirii, tine-te pe val cat mai mult! E un dar aceasta stare si orice maestru care ne adanceste in ea – ca e natura insasi, cu frumosul ei zilnic, sau arta vreunui artist, ca Leonardo, ca atatia mari ai lumii- este un ghid spre aceasta dimensiune. Cand mi se da drumul in ea, zburd cat pot si ma intind cat pot in toate zarile, sa cuprind cat mai mult! Oricum ar fi, e fara margini…
Intre sunete, intre lumini, intre cuvintele scrise, intre inspir si expir este de fapt Poarta catre Sine… Vibratiile trupului nostru ne duc tot intr-acolo, caci cel mai tare instrument de simtit este trupul… In el sunt insamantate amintiri de care nu ne dam seama, trase ca fire lungi din vietile celor din neamul nostru, strabuni nestiuti, de la facerea lumii pana la noi, si sunt si seminte incrustate de Batrani, inteleptii lumii… Simturile le activeaza, astfel incat vibram, rezonand cu ceea ce candva l-a incantat pe Leonardo, ori pe Shakespeare, ori pe Eminescu… ori pe cei care acum citesc aceste randuri. Aratandu-ne inca o data cum, la anumite adanci profunzimi, toti suntem Unu.