Soarele se pregatea sa mearga la culcare, in timp ce batranul cioban isi ridica privirea care a vazut multe in aceasta viata plina de lucruri ciudate. Desi era trecut de 80 de ani, aceasta inca il ajuta.
Vazu un tanar alergand si abia tinandu-se pe picioare. Se ridica si il ajuta sa intre in stana. Ii dadu sa bea zar. “Zar?” murmura uimit tanarul. “Stiam ca se spune zer” insista baietandrul. “Zer s-o fi spunand la tine in Colentina, baiete. Aici esti in tinutul Sucevei!” ii taie vorba pe un ton aspru batranul cioban.
O tara in vorba unui om
Tanarul era deznadajduit. Venise pentru un sfat. Venise pentru a spune ce il chinuie, ce nu il lasa sa doarma noaptea. Nu intelegea de ce Romania tace. De ce romanii accepta umilinta sub scutul unor cuvinte precum “diplomatie” si “atitudine echilibrata”.
Comunistii iar au castigat alegerile in Basarabia. 200 de mii de persoane decedate au fost trecute la numaratoare ca fiind votanti ai comunistilor. Cele mai multe dintre voturile venite din Romania au fost pentru acelasi partid. Desi fractura de logica era evidenta, romanii intorceau spatele istoriei.
Reprezentati de o clasa politica prea ocupata cu arestarile in fata camerelor de luat vederi, cetatenii Romaniei puneau mana pe telecomanda si priveau sangele fratilor de peste Prut, precum priveau talibanii executiile de pe stadioane.
Uitasera de bunicii lor care au cazut la Cotul Donului. Erau prea ocupati sa-si bea cafeaua alaturi de colegii din multinationala, sa isi plateasca rata si sa mai tasteze pe messenger. Tanarului avea ochii in lacrimi. Ar fi vrut sa treaca Prutul, dar constientiza faptul ca era cam singurul care gandea astfel. Cei din jur erau nepasatori.
Batranul il privi un timp in tacere, apoi ii spuse incetisor. “Si totusi, poti face ceva.” Apoi ii spuse tot ce acumulase gandirea unui mosulet care o viata intreaga se luptase cu natura si cu destinul.
Ii spuse ca isi poate educa altfel copiii. Ca nu e obligatoriu ca mucegaiul societatii in care traieste sa ii afecteze si propria gandire. Ca linistea sa va duce la linistea propriei familii. Si, in final, la linistea tarii.
Deci, e obligatoriu sa inceapa cu el. Sa isi gaseasca propria menire in viata si propria implinire. Si apoi sa se uite in jur. Ii spuse ca nu va putea urni un bolovan daca nu e pregatit in primul rand mental pentru asta. Ca muschii nu au nicio valoare in absenta spiritului.
Si ca fiecare dintre noi trebuie sa-si declanseze o revolutie interioara cu o miza mult mai mare decat cea din Republica Moldova. Revolutia descoperirii de sine.
Tanarul ii multumi si cum se ivira zorii pleca. Spre propriul Chisinau.
5 răspunsuri
Super !
Felicitari! :)
Lavy si Marius, va multumesc mult de tot! :)
Foarte frumos,
Foarte frumos si emotionant!
Sarut mana, Gabriela! :)