Am trait si vazut foarte multe relatii care desi la prima vedere pareau intre oamenii potriviti, totusi nu au mers. Pana de curand, desi aparent evident, totusi nu am inteles importanta si puterea acestei sincronicitati – a sentimentelor.
Da, am vazut oameni cu valori si idealuri comune, cu pasiuni si visuri comune, cu credinte si dorinte comune, cu nevoi si caractere apropiate… si cu toate acestea era ceva ce facea ca acea relatie sa nu creasca, ci din contra, sa se destrame.
La un moment dat o amica mi-a spus o poveste, insa atunci doar am inregistrat-o, fara sa fiu foarte constient de ceea ce era acolo. Povestea era despre doi oameni precum cei doi descrisi mai sus. Doi oameni care pareau sa se potriveasca din foarte multe puncte de vedere, doi oameni care se intelegeau.
Ce mi-a povestit atunci era ca el s-a indragostit intai de ea. In urmatoarele saptamani sentimentele lui s-au amplificat si a ajuns sa o iubeasca, insa la ea sentimentele se trezeau mai incet. Dupa cateva saptamani el, simtindu-se singur, a inceput sa nu mai aiba sentimente atat de intense. In acele momente, insa, au inceput sa se amplifice sentimentele ei. El se simtea in acele momente nesigur si sentimentele lui erau amortite, chiar daca ale ei erau din ce in ce mai prezente.
Daca imi aduc aminte, a mai urmat un astfel de episod in care ei au fost pe lungimi diferite de unda. Doi oameni care, aparent, se potriveau.
Acum, dupa aproape doi ani de cand am auzit povestea, am inteles si importanta sincronicitatii sentimentelor. Am inteles ca atunci cand amandoi partenerii devin iubiti in acelasi timp, are loc o explozie de fericire si armonie. Am inteles ca atunci cand sentimentele infloresc in acelasi timp, inclusiv relatia care se construieste are o altfel de temelie, o altfel de fundatie… o fundatie bazata pe iubire.
Iar o fundatie bazata pe iubire intr-o relatie este cea mai frumoasa si rezistenta cu putinta.
Asadar, iti doresc, draga cititorule / draga cititoare, sa iti gasesti acea relatie in care sa va regasiti de la inceput cu aceleasi sentimente. Iar, daca esti intr-o relatie deja, iti doresc sa ai o astfel de temelie sau sa poti sa faci o consolidare la temelie pentru a deveni una bazata pe iubire.
12 răspunsuri
Cat adevar in povestioara asa. Cat conteaza sa aiba in acelasi sentimente amandoi unul fata de celalalt. Multe relatii sunt sortite esecului chiar de la inceput din cauza ca sentimentele celor doi nu se sincronizeaza. Ma vad pe mine si ultima relatie nereusita in aceasta poveste. :)
Imi place ce ai scris si …mai sunt multe altele care sunt necesare pentru o relatie.
Eu cred cu tarie ca in primul rand o relatie este bine sa se construiasca pe respect, comunicare si abia apoi pe iubire.
Acum ceva timp gandeam si eu ca tine : ca daca exista iubire poti depasi orice obstacol, etc. Intre timp am invatat ca nici macar iubirea nu poate depasi diferenta de statut social, varsta, distanta religie sau cultura. pentru ca oamenii intra in relatii cu asteptari diferite , gasindu-se in diferite etape ale vietii, necunoscandu-se suficient pe ei insasi, venind cu ” rani” nevindecate din alte relatii, etc.
Cu greu am invatat si eu ca abia dupa ce inveti sa traiesti singur stii cum sa traiesti intr – o relatie, ca este bine sa ai o relatie atunci cand poti sa daruiesti iubire fara sa astepti nimic in schimb.
E foarte tentant sa numesti aceste sentimente drept iubire, nu-i asa? Dar, niste sentimente care vin si apoi pleaca din lipsa reciprocitatii, nu este iubire si gata. Este ceea ce vrei tu sa fie, dar nu iubire… iubirea e atunci cand „te iubesc CU TOATE CA…” si nu „te iubesc PENTRU CA…”.Iubirea adevarata nu trece, ci continua sa existe, indiferent daca persoana iubita vine, pleaca, moare, se supara sau mai stiu eu ce. Iubirea nu pune conditii de niciun fel, iar in cazul de mai sus cred ca e vorba doar de o indragostire si atat.Sfântul Apostol Paul ne-o defineşte foarte frumos în prima scrisoare către Corinteni: „Iubirea este îndelung răbdătoare, iubirea este binevoitoare, nu este invidioasă, iubirea nu se laudă, nu se mândreşte. Ea nu se poartă necuviincios, nu caută ale sale, nu se mânie, nu ţine cont de rău. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suportă, toate le crede, toate le speră, toate le îndură. Iubirea nu încetează niciodată” (13,4-8). Aceasta e doar una din definitiile iubirii. Sigur mai sunt si altele, dar ramane constanta caracteristica neconditionarii, in lipsa acesteia cred ca e vorba doar de o varianta contrafacuta.
Oricum cred ca e minunat sa iubesti si sa fii iubit ca in Corinteni… si cred ca de fapt asta ne dorim cu totii – sa fim iubiti asa cum suntem, deplin… si fara conditii.
Este foarte fina observatia ta legata de sincronizarea trairilor intr-o relatie.
Insa stii ce e foarte amuzant? Ca uneori si trairile negative au rolul de a suda o relatie. Si ma intereseaza ce parere ai despre acest aparent paradox:-)
Frumoasa poveste…dar comment-ul Mirelei o intrece!:)
Este adevarat, spun din proprie experienta. Fiecare relatie are un puls. Important e ca fiecare sa simta nevoia conectarii si totul curge de la sine.
@ Maria – Total de acord cu „dupa ce inveti sa traiesti singur stii cum sa traiesti intr – o relatie, ca este bine sa ai o relatie atunci cand poti sa daruiesti iubire fara sa astepti nimic in schimb.” Clar nu este singurul lucru necesar, partea cu sincronicitatea sentimentelor.
@ Mirela Vasluian – Ce inseamna trairi negative?…ca sa stiu la ce sa raspund.
@ Ana – foarte bine punctat „puls”. Cred ca tocmai acest puls face ca iubirea sa ramana. Iubirea din scrisoarea lui Paul cred ca poate fi traita doar in reciprocitate. Cu siguranta asa e iubirea, insa in afara de Isus, pe cine mai stiti care a trait o astfel de iubire (desi, chiar si la Isus e discutabil daca iubirea lui nu a fost amplificata de prezenta Mariei Magdalena). Deci, pe cine puteti da ca exemplu ca a trait / traieste intr-o astfel de iubire, fara prezenta reciprocitatii?
da . o idee f buna
Consider ca daca sentimentele nu sunt profunde si reciproce, inutil totul. Unul hais, altul cea, numai iubire nu se cheama.
Dupa ce am citit acest articol mi-am dat seama cat de norocosi suntem (eu si sotul meu) amandoi am trecut prin relatii in care nu ne-am sincronizat cu alte persone, pana in momentul in care am aparut unul in viata celuilalt si de atunci viata noastra s-a schimbat, iubirea a facut aceasta schimbare pentru ca sufletele noastre au raspuns unul altuia la fel de puternic.
Din primele momente in care am inceput sa crestem puiul de relatie pe care il aveam pe atat de frumos s-a dezvoltat si aceasta a curs de la sine.
Imi doresc sa vad sau sa aud mai multe povesti de genul asta, sa ajungem sa cream o lume mai frumoasa si sincera in care sa traim si in care sa aducem copii fara sa ne mai frica de lumea in care or sa traiasca.