Sperante de schimbare

In ultimii 22 de ani romanii au trecut printr-o multime de schimbari politice si economice. O data la 4 ani alegem altceva, in speranta ca lucrurile in tara vor sta mai bine. Si cum acest lucru nu se intampla, in cele din urma e inevitabil sa nu regretam trecutul.

Dupa revolutie, n-a trecut mult timp si am inceput sa regretam comunismul (iar acum, paradoxal, mai mult ca in urma cu 20 de ani). In ’96-2000 deja regretam perioada de imediat dupa revolutie. In 2000-2004 ne gandeam ce buni erau cei de la sfarsitul mileniului trecut… In 2004-2012 consideram ca epoca 2000-2004 era „parfum”. :) Inevitabil, peste cativa ani vom ajunge sa privim cu regret catre perioada dinainte de anul apocaliptic. :)

E un paradox – schimbarea e necesara, insa intotdeauna alegerea ei va ajunge sa fie regretata. Si asta intrucat ne punem „sperantele pentru o viata mai buna” in altii.

Dependenta

Desi in viata de zi cu zi pare ca oamenii nu pun prea mult pret pe deciziile politice si economice „la nivel inalt”, in preajma evenimentelor importante ei genereaza energii si controverse demne de o cauza mai buna. :) Adevarul e ca, desi nevazute, astfel de decizii seteaza aproape intreaga noastra viata sociala si ne mentin dependenti de sistemul in sine; iar legea firii, unii de ceilalti.

Depindem unii de altii pentru traiul zilnic. Vinzi un produs sau un serviciu – trebuie sa ai si clienti. Tii un curs, un spectacol – ai nevoie de participanti. Esti bun in ceea ce esti si faci – atragi resurse mai multe; nu esti… ajungi la coada societatii.

E o lege normala a firii, dreapta – insa una care ne permite sa ne depasim limitele. Altfel, daca resursele ar fi asigurate aproximativ in mod egal tuturor prin decizii economice si politice… evolutia ar avea o mare problema. :) Capitalismul asta, salbatic sau nu, are si partile sale constructive, totusi…

Putem inlocui notiunea de „dependenta” cu adevarul „daca vrei sa primesti mult, ofera mult” sau celebrul „daruind vei dobandi”. Insa, atentie, de multe ori interpretam asta strict in termenii „schimbului” intre oameni. Ne spunem noua insine „cu cat voi face fericiti mai multi oameni, cu atat voi primi mai mult de la ei”. E un schimb echitabil… dar daca e mai mult de atat?

Independenta

Ne punem sperantele pentru o viata mai buna in sistemul economic si politic. Dar el ne-a inselat aproape fara exceptie.

Ne punem sperantele pentru o viata mai buna in cei din jur, co-dependenti in acest schimb etern si firesc. Dar si aici, cu exceptia situatiei in care ajungi extrem de bun in ceea ce faci, poti avea multe dezamagiri. Devenind un nume in orice domeniu reprezinta garantia insusirii corecte a legilor vietii – iar aplicarea lor spre folosul oamenilor reprezinta nota maxima la examenul final.

Dar cum ar fi sa nu depinzi de absolut nimeni? Sa treci dincolo de legea „daruieste pentru a dobandi” in sensul ei uman? Sa dobandesti de la viata, de la univers, de la sinele tau absolut, fara implicarea umana – si sa daruiesti oamenilor in schimb? Ca o multumire adusa vietii, ca o constientizare ca darul primit trebuie impartit cu altii?

Cum ar fi sa poti patrunde in mintea universala, acolo unde toate informatiile trecute, prezente si viitoare coexista, sa iei ceea ce ai nevoie pentru a materializa resurse instant? Si sa le folosesti apoi pentru a facilita dezvoltarea si evolutia celor ce tanjesc inspre ea, dar ceva inca le blocheaza drumul?

Cum ar fi daca toti am reusi asta? In mod sigur, n-am mai avea nevoie de politica… nu ne-ar mai interesa schimbarea sau regretul. :) Am duce notiunea de „co-creatori impreuna cu Divinul din noi” la un nivel nebanuit inca. Si poate, intr-o buna zi, cineva ne va povesti cum este acolo…