Strategii de mediere pentru inovatie si leadership

O strategie de succes rezulta din medierea celor doua realitati: interioara si exterioara. Nu este suficient sa avem o strategie pentru a obtine rezultate performante in managementul relatiilor interpersonale. Daca strategia nu este totul, inseamna ca felul in care reusim sa o aplicam face diferenta intre esecul si succesul interactiunilor noastre cu ceilalti. Medierea este factorul de diferentiere.

Managementul relatiilor interpersonale

Relatia interpersonala corespunde unei puneri in practica a abilitatilor diferitilor actori implicati in comunicare:

• competenta personala (autocunoastere si autocontrol);
• competenta sociala (constiinta sociala si managementul relatiilor interpersonale).

Comunicarea relationala presupune:

• un angajament care se traduce printr-o legatura construita in timp;
• o atitudine mutuala care permite toate cele patru dimensiuni ale comunicarii: a cere, a da, a primi si a refuza;
• responsabilizare pentru felul in care gandim, simtim si reactionam la mesajele primite;
• suficienta autonomie afectiva, materiala si spirituala;
• implinirea principalelor nevoi relationale: a vorbi despre sine, a fi ascultat si inteles, a fi apreciat si valorizat, a fi intim si a exercita o influenta pozitiva asupra celuilalt.

Relatia interpersonala cu aporturi pozitive se construieste prin:

• intrebari clare;
• refuzuri de afirmare si nu de opozitie;
• propuneri deschise;
• invitatii si stimulari;
• cereri directe;
• entuziasm, proiecte, vise.

Relatia interpersonala cu aporturi negative este intretinuta de:

• ambivalente;
• intentii de dominare;
• critici, regrete, plangeri;
• reprosuri, acuzatii, culpabilizari, suparari.

Relatiile inteligent emotionale

… se bazeaza pe un element fundamental al comportamentului uman si anume abilitatea de a fi flexibil.

Pentru a avea relatii armonioase cu ceilalti si a deveni lideri de succes, este important sa ne ascultam nu doar gandurile, ci si emotiile. Ele ne invata cum sa judecam mai bine pentru o abordare integrativa (castig-castig) a situatiilor conflictuale, care nu exista ca realitate externa, ci sunt rezultatul reactiilor oamenilor la circumstante sau la actiunile altora. Aceste reactii se bazeaza pe valorile invatate si pe experienta de viata.

Perceptia conflictului determina aparitia sentimentului de separare de interlocutor. Forme care stau la baza situatiilor conflictuale:

• impresia ca nu sunt destule resurse (mancare, apa, energie, bani etc.);
• atunci cand cineva ne ataca sistemul de valori, ne degradeaza standardele sau cand ne tulbura linistea.

Conflictul poate fi, de asemenea, perceput ca motivatie pentru schimbare. In acest caz, conflictul este mai degraba pozitiv si constructiv, decat negativ.

Uneori vrem ca problema sa continue:

• fie pentru ca grupul este mai productiv sub influenta problemei cu care se confrunta;
• fie nu este timpul sau momentul potrivit pentru a o rezolva;
• fie celalalt nu vrea decat sa-i asculti problemele si sa le validezi, nu sa le rezolvi.

Strategiile de solutionare a conflictelor difera de la o persoana la alta:
1. Evitarea

• cand chestiunea este de mica importanta;
• cand responsabilitatea si-o pot asuma altii;
• cand persoana se teme sa actioneze.

2. Acomodarea (cand un stil mai agresiv ar duce la efecte negative de durata).

3. Pasivitatea (cand altii se preocupa de problema mai mult decat tine sau cand problema nu este vitala pentru tine).

4. Compromisul (cand puterea este egal distribuita).

5. Agresiunea

• cand celalalt este o persoana agresiva, adica intelege si valorizeaza numai o abordare agresiva;
• in cazuri de urgenta, cand este nevoie de o actiune sau decizie rapida.

6. Asertiunea (in cele mai multe cazuri, dar nu si cand interlocutorul va poate interpreta ca fiind dominator).

7. Colaborarea si cooperarea (cand vreti ca rezultatele sa fie pozitive si de durata).

8. Rezolvarea de probleme este cel mai util stil de management al conflictului (se cauta punctele comune si se exploreaza optiunile care pot satisface ambele parti).

Toata lumea dispune de posibilitatea de a rezolva creativ problemele, dar la unele persoane aceasta posibilitate nu este valorificata, fructificata, deci nici vizibila. Acele persoane au creativitate potentiala, virtuala, nemanifesta, dar nu si creativitate actualizata, transpusa in acte creative.

Abraham Maslow considera creativitatea de care dispune o persoana obisnuita ca fiind o forma normala, fireasca a existentei umane si o numeste „actualizare de sine”.

Atitudini pentru depistarea zonei problematice / provocarilor si gasirea ideilor creative:

• curiozitatea (De ce, Unde, Cum, Care, Cand?);
• atitudinea deschisa, receptiva fata de stimuli („a fi prezent”);
• atitudinea de a repune totul sub semnul intrebarii („de ce nu?”).

O strategie pentru medierea conflictelor interpersonale poate fi construita din:

• tehnici de ascultare activa si exprimare asertiva;
• ridicarea statutului de putere si incurajarea stimei de sine a celuilalt;
• comunicare persuasiva.

Datorita valorii sale de catalizator in rezolvarea de probleme si realizarea de inovatii, conflictul este elementul esential al unei noi paradigme socioeducationale. Medierea face diferenta intre variatii in acelasi plan si o schimbare profunda in ordinea lucrurilor, adica intre ceea ce exista deja si ceea ce ar putea fi posibil.