Daca raspunsul tau la intrebarea din titlu este „DA”, articolul urmator este pentru tine, iti va da niste lamuriri. Daca raspunsul tau la intrebarea din titlu este „NU”, articolul urmator este si pentru tine, te va ajuta sa iti pui niste intrebari. Daca raspunsul tau la intrebarea din titlu este „NU STIU”, articolul de fata te va ajuta sa gasesti un raspuns exact.
Pornesc acest articol cu o replica celebra dintr-un film pe care l-am urmarit cu placere in copilarie – Karate Kid. Myiagi Sensei ii spune discipolului sau:
Nu exista elev nepriceput, doar profesor nepriceput.
Si cu acest inceput stiu ca mi-am ridicat in cap 90% dintre profesori, dar… cred ca asta am si vrut.
Citeam de curand un articol aparut pe Hotnews scris de Stefan Vlaston si mi-am dat seama de ce „va este scarba sa mergeti la scoala”.
Tinerii de azi nu merg cu placere la scoala pentru ca li predau tot felul de prostii, lucruri inutile, fara sens, carora nu le vad rostul sau utilitatea. Haideti sa va dau cateva exemple culese din articolul domnului Vlaston si care va vor edifica:
“La matematica clasa a V-a, (10-11 ani), curriculum revizuit: „Utilizarea, in contexte variate, a unor multimi infinite de numere naturale (multimea multiplilor unui numar natural-in particular multimea numerelor pare; multimea numerelor impare; multimea termenilor unui sir care respecta o regula data).
Clasa a VI-a : (11-12 ani) „Exercitii de recunoastere a semnificatiei unor ponderi diferite in calculul mediei ponderate”.
Limba si literatura romana, clasa a VIII-a, concepte culese din manuale aprobate de minister: omniscient, artefact, eponim, perspectiva auctoriala, ezoteric, transgresarea timpului, sincretism de limbaje, personaj reflector.
La clasa a IX-a: conjectura, fastidios, aliteratia, amfibrahul, oximoronul, troheul, toponomastica, omorganic, inextricabil, acronie, analepsa, anticalofilie, climax, anticlimax, cronotop.
Sa zicem ca eu fac parte din acei oameni inculti si fara notiuni de baza care nu stiu sa vorbeasca sau sa scrie, dar cati dintre voi au auzit sau au folosit vreodata notiunile de mai sus?
Si atunci cei din jur va intreaba mirati: „Cum adica iti este scarba sa mergi la scoala?” Nu stii cum sa justifici raspunsul, dar simti ca ceva nu te atrage spre locul numit scoala.
Cele de mai sus ar putea fi o justificare, dar mai sunt si altele. Am sa le iau pe rand.
1. Notiunile predate
Despre ele era vorba in citatul de mai sus. Este clar ca materia care se preda la ora actuala, in marea ei parte, este depasita, unele dintre notiunile predate sunt grele si nefolositoare, iar asta atrage dupa sine plictis si indiferenta din partea elevilor. Aici se poate discuta mult, pentru ca sunt profesori care stiu cum sa isi atraga elevii de partea lor.
Cunosc o doamna profesoara de limba romana care a preferat ca tinerii pe care ii are la clasa sa citeasca altceva, in loc sa evite lecturile obligatorii si le-a recomandat „Charlie si fabrica de ciocolata”, „Legendele Olimpului”, cartile lui Jules Verne sau romanele Agathei Christie. Celor mai mari le-a recomandat sa citeasca literatura de dezvoltare personala sau romanele lui James Clavell sau Doru Davidovici.
2. Modul de predare
Oooo, aici as putea intra cu tavalugul in metodele de predare ale anumitor profesori sau in pretentiile acestora.
Mi s-a intamplat sa fiu rau apostrofata de catre un profesor atunci cand am iesit din clasa in momentul in care toti elevii s-au ridicat in picioare, stateau drepti si spuneau „Buuuunaaaa ziiiiuuuuaaaa!” pe un ton care exprima orice altceva in afara de respect. Venisem sa tin o prelegere despre comunicare. :)
Am refuzat sa intru inca o data in clasa in aceste conditii pentru a-mi tine prelegerea. Mi s-a spus ca asa se invata respectul si ca asa pot mai bine sa „ii am sub control”. Am fost lasata „sa imi fac numarul” si am fost privita cu mila… „Te vor devora in cinci minute!”
Va spun doar atat, prelegerea s-a terminat cu aplauze, iar dupa 50 de minute aveam 32 de prieteni care ma respectau si care imi spuneau: „Abia asteptam sa mai veniti!”.
Sa nu mai vorbim despre metodele de predare clasice. Profesorul vine, pune catalogul pe catedra, trece absentii, asculta doi trei, dicteaza lectia stand in picioare ca „doar asa e mai puternic” si apoi pleaca, nu inainte de a spune: „Data viitoare aveti test”.
Numai cand ma gandesc mi se face si mie mila de cei aflati in banci. Atat? Asta a fost toata lectia? Unde este comunicarea, unde este respectul reciproc, unde sunt cele cinci minute de acomodare, unde sunt cele doua minute de vorbe bune, unde este interactiunea?
3. Lipsa interesului
Aici, din pacate, este un cerc vicios. Elevii si profesorii se invart in cerc si nu ajung niciunde, desi fiecare dintre ei spune: „INCERC!” Noi cei de afara le dam dreptate, cu asta vor ramane „IN CERC”.
Profesorii au de predat o materie obligatorie, elevilor nu le place materia, profesorii sunt suparati de atitudinea elevilor, elevii se plictisesc si devin obraznici, profesorii se enerveaza, elevii devin si mai obraznici si… conflictul creste. Profesorilor li se face lehamite de asa elevi, iar elevilor li se face scarba de scoala si profesori.
Haideti sa vedem un posibil scenariu, real de altfel, care a decongestionat la un moment dat, la o anumita clasa un posibil conflict.
Profesorul are de predat materia impusa de minister, nu are importanta ce materie. Vine in clasa si le spune elevilor cu o saptamana inainte ce va urma sa predea si le propune un proiect. Fiecare dintre ei sa aduca o contributie la materia predata, atat o informatie cat si o imagine! Mai departe vor vedea cum vor proceda.
In ziua predarii, majoritatea elevilor aveau pe hartie una sau mai multe informatii si imagini despre subiect, unii nu aveau nimic. Existau vreo 15 informatii diferite si vreo 10 poze despre subiect. Cu fiecare informatie s-a facut o fraza si fiecare imagine a fost scanata. Cei care nu adusesera informatii sau imagini au fost cooptati pentru a lucra la prezentare. Cu toate acestea s-a facut o prezentare PowerPoint care ulterior a castigat un premiu, nu mare, dar suficient cat sa reuseasca toata clasa sa faca o excursie de o zi.
Nu spun ca in randul elevilor nu exista si exemplare ignorante si lipsite de orice scrupule care nu vor sub nicio forma sa se implice in procesul de invatamant, dar incet-incet vor fi exclusi de grup. Tinerii sunt foarte sensibili la ce e corect si ce nu! In cazul de mai sus au fost doi elevi care nu si-au dat interesul si nu au participat cu nimic la proiect. Colegii au refuzat sa ii ia in excursie. Unul dintre ei a venit cu bani de acasa, si-a platit partea si a fost acceptat fara resentimente din nicio parte.
Stiti de ce este nevoie? Doar de putin interes si de cineva care sa iasa din cercul vicios!
Am sa va mai dau un exemplu de profesor care face parte din acei 10% pe care eu ii consider mentori si care raman pentru o viata in inima si mintea elevilor lor. O doamna profesoara, fiind diriginta la o clasa, s-a hotarat sa iasa din cerc.
La sfarsitul anului scolar a venit la festivitatea de premiere… cu sacul! Da, cum ati auzit, cu sacul cu premii. Nu a oferit banalele carti de pe vremuri, ci carti cu Harry Potter, seturi de palete de ping-pong si mingi de fotbal. Cu ce s-a ales: cu premianti fericiti, cu o clasa unita si cu un grup de colegi care o priveau chioras. Ce a facut? A iesit din cerc!
Concluzii
Daca ati raspuns cu NU la intrebarea din titlu, iar articolul de fata nu v-a trezit niciun fel de intrebari este foarte bine. Veti reusi sa indepliniti cu succes toate sarcinile ce vi se vor trasa de-a lungul vietii, veti fi multumiti cu ce veti avea, fara a ravni la mai mult, veti avea o viata pe masura lucrurilor pe care le veti face. Mult noroc!
Daca ati raspuns cu NU STIU si acum v-ti schimbat optiunea in DA inseamna ca sunteti pe drumul cel bun. Veti lua de la viata tot ce va va oferi, veti sti sa cautati ceea ce va intereseaza, veti reusi sa aduceti educatiei voastre in completare lucruri si notiuni care va vor dezvolta si veti putea sa va modelati viata asa cum vreti. Orice schimbare in bine este mai bine sa se faca mai tarziu decat deloc! Bafta!
Daca ati raspuns cu DA la intrebare, nu disperati! Ganditi pozitiv, scoala in esenta ei este un lucru pozitiv, profesorii va pot fi adevarati mentori daca ii gasiti pe cei potriviti si mai ales, completati notiunile primite la scoala cu altele pe care le gasiti in sursele alternative de educatie (web, carti de dezvoltare personala, carti in general). In viata veti fi printre lideri, veti avea tot ce va doriti si nici un vis de al vostru nu va ramane neindeplinit. Succes!
23 de răspunsuri
Atitudinea fata de scoala este la inceput creeata de catre parinti. Deschiderea si imaginea pe care o creeaza parintii scolii, respectul si deschiderea parintelui fata de profesori si mai ales fata de procesul de invatare, intelegerea frumusetii si necesitatii invatarii (crearii unui sistem de gandire logic, dezvoltare plastica sau muzicala, acumulare de cunostiinte-toate aspectele invatarii). Daca pornirea este buna urmeaza rolul profesorului, respectul si deschiderea cu care isi trateaza meseria, propria persoana si elevii de la care, chiar el profesor poate invata multe, mereu. Iar in functie de asta se formeaza copilul si interactioneaza cu scoala.
Eu am o problema cu atitudinea fata de matematica, obiect de studiu pe care-l consider crucial in formarea copilului (crearea unui mod de gandire. Matematica este acel instrument care iti formeaza o structura de gandire, te ajuta in tot ce vei face in viata: de la planificarea casniciei pana la studierea unei frunze (extreme pentru a crea imaginea). Din pacate mult prea multi profesori si copii o trateaza ca pe un obiect abstract legat doar de cifre si nu se pot desprinde sa priveasca in profunzime.
Imi bat gura cu chestiile astea de prin cls 5-6 (sunt a 11a acum) si nu prea am reusit sa destept pe nimeni.
Vezi ca ai uitat categoria destul de mare a celor carora au zis NU pt ca (parafrazez niste colegi) <le place sa vina la scoala ca sa faca caterinca>
Scarba este putin spus. Ma trezesc la 7 dimineata si ma intorc acasa pe la 3-4. Ore intregi pierdute din viata, ore in care nu produc absolut nimic.
Cand eram la gradinita se organizau un fel de „lectii deschise” unde faceam diverse task-uri. Terminam cel putin de 2 ori mai repede decat urmatorul dupa mine, de isi faceau cruce toti parintii. Apoi in clasele 1-4 mergeam la olimpiade si aveam rezultate pana la fazele de municipiu fara nici un fel de pregatire suplimentara.
De prin clasa a 5-a am inceput sa observ toate mizeriile si mi s-a luat incet-incet, pana am ajuns sa nu mai invat mai nimic si acum trec cu 5 la aproape toate materiile.
Asta este.
De vreo 2 ani mi-am schimbat putin punctul de vedere; am renuntat sa mai ma mai „pish contra sistemul” si am inceput sa imi asum dezvoltarea mea personala, atat intelectuala cat si sportiva, si incerc sa ma educ si dezvolt cum consider mai bine.
Scoala pe de alta parte are un rol foarte important, si anume ca te invata sa interactionezi cu o plaja variata de oameni. In plus te mai invata alta lectie importanta, si anume ca ai 2 variante: ori inoti prin plutire, unde te duce apa, ori inveti sa inoti singur si in ce directie vrei, suportand urmarile aferente. There are winners and there are suckers.
Nu apreciez altfel, decat in foarte bine articolul, reactiile sunt evidente, chiar daca, deocamdata sunt putine.Ce vreau sa spun-parerea mea- socheaza putin concluziile finale, foarte realiste, dealtfel! In plus, eu am terminat UPB Energetica in 1999, nu neaparat ca imi gasisem idealul de realizare cu acele studii, a fost un compromis pana la urma(vroiam sa activez in armata/pompieri cand eram adolescent am avut esec, asta e!), insa lasand la o parte atitudinea unor profesori si a unor materii, total inutile, poate, ce vreau a spune este ca: 18 ani din viata unui om poate insemna un esec sau nu, insa, dupa cum spune Stefan mai sus iti poti gasi singur drumul, sunt regrete si fericiri traite de fiecare, altfel nu ar fi 18 ani „plini de viata” si asta trebuie sa fie pentru fiecare: 18 ani plini de trairi sufletesti.
In plus de asta eu consider ca exista trei motivatii care le-am gasit si care ar trebui sa fie calauza fiecaruia de a se duce la scoala in fiecare zi:
1. Socializarea, si asta este pentru un pustan de gradinita sau cls. I-IV, o chestiune primordiala, o vad necesara atat la fata mea(clasa a III a) cat si la baiat(4 ani);
2. Descoperirea deprinderii si asta este valabil pentru orice varsta, pentru ca, afland o informatie, ai posibilitatea sa o dezvolti, numai sa vrei!
3. Dezvoltarea spiritului(dezvoltarea personala-Empower!…:) ) si asta este valabil la fel pentru orice varsta pentru ca rabdarea, consecventa, spiritul de echipa, empatia, spiritul de lider, samd., le poti dezvolta intr-un cadru organizat, nu acasa la mamica(bine daca nu pleci cu ceva de acasa, iti dai seama de ele cam tarziu, si incepi sa regreti rau de tot pe la 30 de ani….va zic din experienta!)
Sper sa fiu contrazis cu folos, insa si aia mai intelepti, si aia de descopera in ce am scris eu, un adevar, va rog eu, nu mi-o luati in nume de rau ca imi las putin din spirit pe acii!
Ma bucur sa vad tineri plini de entuziasm, precum Stefan, care stiu ca e RESPONSABILITATEA LOR ca si elevi sa-si dea interesul mai repede decat sa critice sistemul de invatamant. Asa cum se invata la noi, crede-ma draga Simona, se invata destul de bine pentru cine vrea sa invete!!! Iar acest lucru ti-l spune un absolvent al invatamantului romanesc, scolit ulterior si prin tari straine, civilizate, unde elevii sunt invatati ca e resposnabilitatea lor sa invete (la fel cum de altfel ne spuneau si noua profesorii cand eram la scoala, remember?”invatati, ca pentru voi invatati, nu pentru profesor”).
Mergem la scoala, acumulam cunostinte si daca ne convine invatam, daca nu strambam din nas ca nu ne place materia sau cum? Daca-ti este a invata, ‘apai inveti oriunde, exista biblioteci pe care tinerii nostri elevi nu le mai frecventeaza demult; asta nu mentionezi in acest articol? Parintii nu trebuie sa-ti spuna si nici profesorul sa te traga de maneca. Invatamantul nostru nu sufera, draga Simona, educarea copiilor catre dragul de a invata insa da! Trebuie constientizati si responsabilizati. Altfel vor fi angajatii de maine care vor da vina pe sef, pe sistem or pe orice altceva cand ceva nu le convine, mai repede decat sa-si asume responsabilitatea pentru propriile actiuni. Iti marturisesc, n-am trait luxul de a invata cu informatii prezentate in .ppt, si apreciez implicarea unor profesori pentru imbunatatire/perfectionare, dar am avut profesori si-n generala si si la liceu care ne-au scris cu creta pe tabla si dac-am dorit sa stim mai mult faceam schimb de carti/culegeri de probleme,metode diferite de rezolvari ale unor exercitii, dar eram implicati. Mergeam la scoala cu drag si rezultatele s-au vazut. Am avut un diriginte excelent (prof de sport, da!) care ne spunea mai mereu :”invatati, ca pentru voi invatati”-si mare dreptate o avut. Consulta te rog literatura de specialitate in domeniul dezvoltarii personale si-ti va fi dat sa vezi intrebarea „Pentru cine muncesti?” si-n cazul in care stii ca pentru tine si nu pentru seful care-ti semneaza statul de plata, atunci vei sti ce tipare comportamentale ai urmat din perioada cand erai elev „sarguincios” si te trezeai sa tot cauti oameni de tras la raspundere in loc sa te implici.
E drept, suntem o tara care are mult de luptat sa ajungem sa avem mijloace de predare moderne, dar aceasta tara a dat multi oameni de valoare, multi medici priceputi care si ei la randul lor au invatat in scolile noastre.
Si daca ti-ai fi dorit sa participi constructiv la acest demers, te sfatuiesc sa te gandesti si la alt titlu pentru articolul tau „Ti-e drag sa mergi la scoala?”. Prezentarea ta poate fi aceeasi, da’ numa’ cand vezi cuvantul „scarba” din titlu, crede-ma ca nu-ti mai vine sa citesti asa articol. Ai mare grija cum ii influentezi pe tineri, asa cum singura spui in articolul tau „tinerii sunt foarte sensibili”.
Personal m-as bucura sa vad cat mai multi tineri precum Stefan, asa cum stiu ei sa se implice decat sa-si bata capul sa „inteleaga sistemul”. Asta asa e si-i mult de lupta. Fa tu ceva sa-ti fie bine! De tine depinde ce traiesti si ca elev si pe urma si ca om matur si scolit.
Felicitari! Super interesant si educativ articolul. Ce bine ar fi daca ar circula astfel de articole printre profesorii din ziua de azi care in majoritate se lasa „depasiti”de evenimente. Bravo!
@ Biona, iti dau dreptate in ceea ce spui legat de faptul ca parintii au o mare responsabilitate si influenta vis-a-vis de atitudinea copiilor fata de scoala, si datorita atitudinii parintilor copilul va avea o manifestarea pro sau contra scoala, sau va face scoala pentru ca trebuie facuta.
In ceea ce priveste matematica, eu am o alta problema. 90% din parintii cu care ma intalnesc spun: „daca am un copil bun la romana si matematica, restul nu mai conteaza”. Unde este adevarul? La mijloc, evident! Trebuie sa existe echilibru!
@ Stefan, ai mare dreptate scoala este foarte importanta in viata oricarui om si ai foarte multe de invatat, totul este sa existe cineva care sa te „faca sa mergi cu drag la scoala”. Felicitari pentru atitudinea ta si pentru faptul ca ai abordat dezvoltarea ta personala asa de devreme, ai sa ajungi… acolo unde iti doresti!
@ Nicolaem, nu pot sa te contrazic, din contra iti dau dreptate. Socializarea, descoperirea deprinderii si dezvoltarea spiritului sunt lucruri minunate care ne ajuta in viata. Ma intreb, de ce sistemele alternative (aprobate de minister!) Waldorf, Frenet sau Step by step pot sa puna pe primul loc aceste deprinderi in acelasi timp cu predarea materiei, pe cand sistemul clasic de invatamant pleaca de la un „STAS” invechit si dupa parerea mea depasit, „venit, ascultat, predat, plecat”.
@ Roxana, Ma bucur ca ai avut ocazia sa faci atatea scoli, aici in tara si in strainatate si astfel ai castigat multa experienta.
Pentru ca sa imi confirm ca ceea ce spuneam in legatura cu scoala, e adevarat am sa il citez pe Stefan :”Scarba este putin spus. Ma trezesc la 7 dimineata si ma intorc acasa pe la 3-4. Ore intregi pierdute din viata, ore in care nu produc absolut nimic.”
In ceea ce priveste atitudinea tinerilor de astazi care pun accent pe dezvoltarea personala, este in totalitate meritul lor!
A face scoala este un lucru bun, a avea in profesor un adevarat mentor este un lucru si mai bun. Din pacate in 90% din cazuri nu se intampla asa.
@ Mihaela,
Multumesc mult pentru aprecieri. Astfel de articole sunt deja prezentate profesorilor :) , chiar daca multora, nu le convine!
Excelent articol ! Mi se pare mie sau acum 20-25 de ani scoala era mai frumoasa ca acum ???
Simona….eu tot ce am spus e din constiinta, nu cunosc metodele amintite de tine ca alternative, poate implementarea lor ar fi binevenita, insa, probabil(banuiesc doar, nu am informatii clare!) ca nu exista interesul sa se implementeze, sunt prea multe „orgolii” la mijloc, si poate ca mai e ceva 2 puncte zic: unul ar fi necunoasterea si implicit frica de implementare si de consecintele implementarii si doi ar mai fi varianta fericita in care, trebuie implementat treptat, sa se invete lumea cu sistemul…:)
Cert este ca pentru ce aveam noi si ce avem in continuare am simtit ca te tine motivat acele 3 puncte amintite!
@ Roxana
nu stiu ce experienta ai tu cu copiii, dar eu am, in calitate de parinte si de medic dentist. si am o informatie „secreta” care sunt dispus s-o impart cu tine: nu este vina copiilor daca ei nu fac ce ar trebui sa faca, este vina adultilor pentru ca nu creeaza conditii copilului ca el sa-si doreasca sa faca acel lucru.
exemplu:
copiii (inclusiv adolescentii) trebuie sa se spele pe dinti. punct. e o norma elementara de igiena.
dar din experienta de medic si de parinte iti spun ca un tanar nu are chef sa se spele pe dinti. degeaba il iei cu „e responsabilitatea ta sa ai grija de sanatate” ca pe el il doare undeva, si nici acolo. chestia cu „responsabilitatea” nu tine pentru ca, pur si simplu, responsabilitatea pentru orice actiune a unui copil, pana la majorat, revine in mare parte adultului (cel putin la nivel moral!), adica parintelui in cazul nostru!
revenind, pentru ca un tanar (sa nu zicem copil) sa se spele pe dinti, trebuie sa ii explici ca daca nu se spala pe dinti o sa-i miroase gura, o sa-i apara carii si o sa-l doara dintii. aceste informatii nu sunt pentru responsabilizare, ci pentru … informare. apoi o sa-l intrebi:
-ce arome ii plac (pentru alegerea pastei de dinti)
-ce culori ii plac si ce tip de filme ii plac (pentru alegerea periei de dinti, merge excelent pentru copiii sub 7 ani, care pot sa-si aleaga o perie de dinti cu teme din desene animate, filme, etc.)
-cat de sensibil la periaj este (pentru a alege peria corecta, mai moale sau mai tare)
apoi vorbesti cu parintele (el e cel responsabil!) si ii spui sa faca din actul de periaj un ritual de familie, dimineata si seara: toata lumea se spala pe dinti, se mai schimba impresii legate de problemele de interes comun, etc. deci un act de intimitate familiala.
sunt sigur ca ai inteles ideea. incearca s-o extrapolezi la sistemul de invatamant.
responsabilitatea educatiei nu este a tinerilor, ci a noastra, a adultilor. de aceea sistemul de invatamant produce tinerii cu calitatile pe care le vezi la ei azi, pentru ca noi, adultii, asteptam sa avem copiii responsabili dar nu facem nici un efort ca sa ii facem responsabil.
crede-ma, dureaza 30 de minute sa explic familiei si tanarului toate chestiile care ti le-am spus mai inainte, legate de igiena dentara, e efort, si in acest efort nu ma bazez deloc pe responsabiliatatea tanarului. poti cere responsabilitate de la el atunci cand va deveni adult.
ca atare, noi adultii, in esenta profesorii, au datoria sa faca sistemul de invatamant (metodele de predare) mai atractiv(e), mai interesant(e) pentru tineri. nu viceversa.
Foarte interesant articolul dar, cred ca in acest moment, scoala este foarte influentata din zona „politicului” in sensul ca nu se stie ce se doreste cu generatia tanara, nu stim unde trebuie ei sa ajunga,cum sa ajunga si ce vor face dupa finalizarea studiilor.
Din punctul meu de vedere suntem intr-un moment in care in unele institutii de invatamant se aplica culmea pedagogiei-„o parte din profesori incearca sa-i invete pe elevi sau studenti ceea ce nici macar ei nu stiu sau nu stapanesc suficient.-vedeti rezultatele de la examenele de titularizare-
Care este rolul scolii si care este rolul familiei. aici putem discuta dar mai putem discuta si problema calitatii actului pedagogic,cunostintele( familiale -unchi,matusi,frati,surori,nasi,etc.) care s-au lansat fulminant in sistemul educational gratie diplomelor si lucrarilor pe care „taticu” sau alt factor educativ din cercul de relatii sus puse, a reusit sa le cumpere pe sume cu multe zero-uri.
Haideti sa fim seriosi cum vreti sa merga copiii veseli la cursuri si sa aibe parte de lectii interesante unde sa comunice cu profesorii , cand mama plateste meditatiile.
Sunt si eu parinte si am 2 copii care acum sunt la facultate.Am incercat sa le cultiv (atat cat m-am priceput) dragostea fata de lectura si invatamant.Nu m-au interesat prea mult notele in conditiile in care sistemul de apreciere este cel pe care-l stim cu totii si eu am un principiu simplu-Nu sponsorizez lipsa de preocupare si prostia profesorului prin trimiterea copilului la meditatie ca sa-si faca temele pentru acasa.
Mi-am terminat studiile acum mai bine de 25 de ani dar imi amintesc cu placere de oamenii care au stiut sa ma faca sa invat din placere chiar daca unii acum, ii catalogheaza drept „comunisti” sau mai stiu eu cum.
Un cadru didactic, fie el invatator,educator sau profesor universitar trebuie sa inspire elevului sau studentului dorinta de a stii de a studia -scoala trebuie sa ne invete unde si ce sa cautam pentru a rezolva problemele vietii nu cate fraze,expresii sau cifre retinem.
Daca vom continua exercitiile de memorare in detrimentul logicii,analizei, sintezei, practicii vom ajunge(sau vor ajunge cei care azi sunt in scoli)un suport electonic anacronic -ceva in genul dischetelor expirate.
Nu mai exista spiritul concurential, decat poate, din punct de vedere al masinilor si hainelor cu care elevii si studentii vin la cursuri. Pe cine inereseaza studiul in conditiile in care tata poate aranja o diploma si baiatul are facultatea gata.
Lipsa spiritului concurential si a unui sistem meritocratic de valori la care copilul sa se raporteze creeaza si acesta stare din invatamant ca si din societate in general.
Consider ca cea mai mare greseala care se face la momentul actual este modul in care,sistematic se distruge invatamantul – cineva are interesul sa devenim iar analfabeti -normal sunt mai usor de controlat.
Cred ca familia raspunde de educatia morala, etica si chiar religioasa a copilului iar scoala de educatia si cultura generala si specifica.
Sa nu uitam insa ca Einstein ne spunea atat de simplu ca „daca incetam sa invatam -murim.
Nu cred ca vrea cineva sa se sinucida.Multumesc.
Luca – foarte adevarat. Pe acelasi principiu, persoanele constiente au ‘datoria’ sa creeze un mediu in care cei mai putin constienti sa inteleaga si sa ‘avanseze’. Insa de multe ori parca e inutil si asta…In sensul ca la un moment dat nu o mai percepi ca pe o ‘datorie’, ‘misiune’ de viata – pur si simplu persoanele ‘atrase’ de asta vor veni singure…
@Stefan: Am trecut prin exact aceeasi situatie!Prin clasa a sasea am inceput sa vad ce fel de javre erau profesorii de la fosta mea scoala si de atunci trec numai cu medii mici.Este un adevarat iad sa fii premiantul clasei, iar apoi, dintr-o data, sa ajungi cel care trage clasa in jos, lovit de ironiile PROFESORILOR si ale colegilor fara a avea loc de retragere.A fost o experienta absoluta cumplita in toti acesti ani si pot spune ca scoala m-a lasat doar cu pagube, fara niciun fel de folos.
sunt lucruri interesante la scoala si intr-adevar daca stie profesorul cum sa le predea atunci vei fii atras dar in proportie de 90-95 % din cazuri nu e asa…scoala e super obositoare,nu stii cum sa faci sa treaca timpu mai repede sa pleci acasa,majoritatea materiilor sunt plictisitoare si sunt multe ore.treaba e ca in romania in ziua de azi nu prea faci nimic cu scoala,am vazut multi care au facultate terminata si stau acasa…cam asa sta treaba…
desigur ca elevii trebuie sa invete ca pentru ei invata si se gasesc vreo zece care o sa spuna ,bine ,bine pentru noi ,si acum ce facem ca asta o stim ,mai este cineva care stie ,ce stim noi,si dece sa mai stam acum la scoala ,cum spunea si prof.phd.mircea h.orasanu,ca toata lumea este multumita si inspectorii au treaba ,aia de la ismb,cu diverse afaceri,adica se gandesc la ale lor ,indiferent daca avem metode moderne sau nu ,asta este treaba noastra zic inspectorii, asa este zic profesorii,si noi ce facem zice generatia tanara,si i se spune n-ai treaba acasa,ce bine este in ue si in america zic ailalti ,au de toate si astia la fel ,deci treaba este rezolvata 150%
Ai mare dreptate, copii vad scoala ca pe o corvoada.
Mi-aduc aminta ca abia asteptam sa se termine a opta sa merg la liceu ca „poate-o fi altfel”, apoi sa se termine a 12 a sa merg la facultate ca ” o sa fie mai multa libertate”, apoi la master…ca „o sa merg mai rar si poate-s mai interesati profesorii de studentii lor”.
Pe dracu…am trecut prin toate si toate-s la fel. Trebuie educati intai profesorii si parintii, trebuie introduse materii ca educatie financiara, finante personale, dezvoltare personala, lucruri care ne sunt utile cu adevarat in viata. Oare vom vedea asa ceva curand?
Nu pot raspunde cu certitudine, dar cel putin stiu ca am vazut si profesori care au inteles ca trebuie schimbata metoda LOR de gandire Spirit Liber
Sper sa fie cat mai multi!
Mie , sincer , mi-ar placea scoala . Pentru ca imi place sa invat . Dar cativa profesorii mi se par … nasoli , ca sa zic asa . Adica sa ai o profesoara de mate care comenteaza MEREU si o profesoara de istorie caruia ii place sa fie numai ea ascultata … nu imi prea place . Si mie nu imi place sportul la scoala . Profesoara nu e foarte buna . La celelalte materii am profesorii ok , unii chiar foarte ok . In rest mi-ar placea …. Asadar , cum pot sa merg cu placere la scoala ? Va rog sa imi raspundeti .
bianca…. exista multe greutati de „invins” pana la 90 de ani(spre ex.), iar eu nu ma voi considera un guru sau vre-un psiholog cu tratamentul pregatit, insa automotivarea trebuie sa-ti fie „tinta ta interioara” de descoperit si apoi de atins.Apropo, sportul trebuie sa nu il ocolesti, niciodata, inseamna mentinerea sanatatii fizice si psihice si nu este asta o „lozinca”, este adevar testat de foarte multi! Iar daca vei devenii VIP, vei vedea ca fara mers la sala(spre exemplu!) nu se prea poate!
In plus, mai trebuie sa inveti sa-ti controlezi exprimarea fizica si verbala, iar asta nu o vei face decat prin educatia fizica si spirituala indiferent daca este un prof. sau altul care te deranjeaza….tu ai tinta ta…nu!?
In alta ordine de idei, fara sa ai vre-o deprindere intelectuala…hai sa zicem ca tu ca „viitoare femeie”, te poti descurca altfel, … atentie insa, doar pt. o perioada scurta poate…sa zicem 20-25 ani(cand incep sa se lase toate cele, nu stiu cum vei face!…), deci, fare sa sti sa faci ceva anume, fara sa sti ca poti face ceva anume(arta/inginerie/pedagogie…ceva), cu siguranta viata iti va fi grea……
Eu, am acum 36 ani, nu am fost un bun „invatacel”, iar motivatiile mele au fost frica/fricile si nevoia de a face bani ca sa scap de saracie, iar pe vremea mea nu se stia poate sa se faca bani decat daca invatai…apoi treptat am descoperit motivatiile pe care am incercat sa ti le descriu, sper sa-ti fie de folos, tie si poate si altora!
Multumesc ca ati citit macar!
O mare parte din vina o au profesorii.In primul rand nu predau bine,nu explica mai deloc si dupa vin cu pretentii ca am luat note mici la practica.sau acei profesori care iti spun ca nu ai invatat pentru ca te-ai incurcat si incep sa tipe la tine si te panichezi iar in secunda 2 nu mai stii nimic…eu am avut in 5-8 o diriginta care nu ne lasa sa mergem macar la baie,sau pentru greseala unuia sufera toata clasa.Genul ala de om care are mereu dreptate,care nu te lasa sa explici ce s-a intamplat defapt.
@nicolaem @cris Ei, după trei ani revin aici şi încă mă chinui să-mi amintesc de vremurile de mult apuse ale clasei a V-a. Joacă de copil atunci, încă nu ştiam nimic.