De curand m-a provocat cineva cu o intrebare la care nu m-am asteptat. M-a lovit in moalele capului si inca mai reflectez la ea:
tu poti sa ierti?
Cel mai adesea credem cu tarie ca nu putem ierta anumite persoane, fie ca ne-au facut ceva rau sau ne-au adus intr-o situatie in viata din care vrem sa scapam pentru ca nu ne reprezinta. Eu cred ca marea problema cu iertarea e ca nici macar nu stim CUM sa iertam, daramite sa fim capabili sa trecem prin tot procesul iertarii, adica sa iertam, sa acceptam neconditionat iertarea unei persoane.
A ierta si a uita
Am o intrebare pentru tine pentru inceput: Daca ierti pe cineva, uiti ce s-a intamplat?
Suntem invatati de mici ca este usor sa ierti dar ca e greu sa uiti. Si totusi, atatia dintre noi nu reusim sa-i iertam pe ceilalti. Sau de cate ori nu ne-am gandit: daca-l iert pe cel care m-a facut sa sufar, va crede ca ceea ce a facut e OK. Nu merita asta! De ce sa-l iert in fond si la urma urmei?
Ei bine, cica ar fi de dorit sa invatam sa iertam pentru propriul nostru bine. Ce trebuie sa intelegem e ca, in momentul in care ierti, nu accepti comportamentul celui pe care il ierti, ci, de fapt, ceea ce faci e sa te iubesti pe tine insuti si sa il ierti pe celalalt pentru propriul lui bine, asa fel incat furia si amaraciunea sa nu-ti afecteze propria sanatate.
Sa luam un exemplu: cineva te-a ranit urat de tot. Intreaba-te urmatorul lucru: daca nu-l ierti, acest lucru va face ca lucrurile sa fie mai roz? Cel mai probabil nu.
Daca nu ierti, vei ramane amarat, suparat, furios si toata aceasta durere iti va afecta propria sanatate si starea de bine. De aceea, de vreme ce ar trebui sa te iubesti pe tine cel mai mult, vei ierta acea persoana, ca sa poti sa iti continui viata fara tot acest bagaj „amar”. Ei, acum, cand ierti, in functie de situatie, depinde doar de tine daca vei continua sa interactionezi cu respectiva persoana.
Si-atunci care e problema cu iertarea?
Daca iertarea e raspunsul la eliberarea furiei, de ce nu facem asta? Ei bine, pentru ca a ierta pe cineva este greu! Un alt raspuns este faptul ca nu stim cum sa facem asta intr-un mod sanatos. Si apoi e frica faptului ca iertand pe cineva il/o invitam practic sa ne raneasca din nou sau ii transmitem ca ceea ce a facut este in regula.
Cum sa iertam cu adevarat pe cineva? In urmatorul articol…
26 de răspunsuri
Chiar am discutat şi eu acest subiect la mine pe blog. Cei care au ales să comenteze au scris că iartă, dar nu uită. Crezi că e sănătos aşa?
Sincer îţi spun, mie mi-e greu să iert. Şi pentru că credeam că dacă îi iert mă vor răni din nou şi pentru că nu reuşesc să depăşesc acea amărăciune, decât foarte greu. Şi pentru că nu ştiu dacă ar trebui să iert pe toată lumea care m-a rănit…
In acest moment, mai 2011, pot ierta orice, oricui, oricand.
Aceasta „putere de a ierta”, este foarte recenta in fiinta mea. Ea a venit ca un efect al faptului ca am realizat ca nu exista bine si rau.
Valorile societatii ne invata ce e bine si ce este rau. In realitate (asa cum mama Natura – Dumnezeu – a facut natura) nu exista bine si rau.
Sa va dau un exemplu… pe care il traiesc, nu fac teorie.
In ianuarie 2011, am fost disponibilizat de la firma la care lucram. A venit vremea de stat acasa :). Toata lumea ar spune: rau, rau, rau.
Eu am o alternativa: stau acasa… nu mai aud tusea colegilor de birou, stau doar „in microbii mei”.
Peste vreo cateva luni, expira ajutorul de somaj. Toata lumea ar spune: rau, rau, rau.
Nu prea! Am avut vreo 3 morti clinice! Nu-mi mai este frica de moarte. O consider „a doua parte a monedei”. Si asta nu din teorii citite si memorate.
Am stat fata in fata cu moartea de vreo 3 ori in viata. Viata si moartea sunt cele 2 parti ale existentei.
Existenta nu „kaput” odata cu corpul fizic.
Draga Alexandra,
Nu, nu cred ca e sanatos sa nu uitam. Cred cu tarie ca, da, e foarte greu sa iertam. Dar simt atunci cand ma prefac ca iert, ca nu accept faptul ca persoana aceea mi-a gresit si ma prefac ca uit. Asadar fac eforturi sa iert si sa dau sanse. Pentru ca am nevoie si eu de ele … e destul de dificil cand cineva nu ne mai da a doua sansa – pentru ca nu ne-a iertat.
Radu, ma bucur ca esti printre noi. Esti o inspiratie si cred ca exemplul tau e cel mai revelator – pentru ”motive bune” de a ierta :)
Mulţumesc pentru răspuns, Sergiu.
Mi-a plăcut cum ai pus problema în ceea ce priveşte a doua şansă. În felul acesta acceptăm că suntem oameni şi greşim. Şi uneori vrem să ne îndreptăm greşeala, iar dacă nu am fost iertaţi nu putem. Îţi mulţumesc! M-ai inspirat! O să-mi scriu undeva ideea asta, în speranţa că o voi ţine minte.
Alexandra, stii cum functioneaza schimbarile? Trebuie sa le faci! :) Nu-ti nota! (e cea mai sigura cale ca se va transforma intr-un nou plan…pe care il vei face…candva). Fa ceva cu a doua sansa – da o a doua sansa cuiva! Asa vei tine minte principiul cu siguranta :)
Cu drag!
Astept cu nerabdare continuarea.
Sergiu, grabeste-te cu continuarea:) Am mare nevoie sa invat cum sa iert. Iertarea, acceptarea si detasarea sunt cateva aspecte cu care ma lupt sa le invat. Dar e greu tare. Sunt sigura ca sunt foarte multi ca mine asa ca daca tu ai solutii ajuta-ne.
hmmmm, ce subiect frumos!
1. de multe ori ne suparam pe cienva pt ca nu il intelegem corect. nu vedem lucrurile si din perspectiva sa. daca facem un pas si ne comunicam cinstit si cu calm nemultumirile, avem sansa sa auzim un raspuns lamuritor si, poate, supararea se transforma in intelegere. nu mereu, dar merita sa incercam.
2. daca totusi am inteles bine, iar jignirea este autentica,
de ce m-as supara pentru ca altul nu stie sa se poarte? ma supar daca eu sunt neglijenta si rautacioasa.
de ce as deveni debara pentru lipsa cuiva de caracter? de ce sa port eu in mine pasii murdari ai altuia? pt ca atunci cand nu ierti, inseamna ca tu te incarci cu tot ce are altul mai urat.
3. se spune ca adevarul este la mijloc. nimeni nu este perfect vinovat, nimeni nu este perfect nevinovat. chiar daca unul actioneaza, jigneste, cauta strategii de a-si salva pielea fara sa ii pese de consecinte asupra altora, undeva si cel ce „suporta” nedreptatea are vina sa. a dat cumva ocazia, prin comportament (permisiv, indiferent, argant, orgolios, neglijent, etc.)la o reactie impulsiva sau de aparare.
4. a ierta, inseamna sa iti dai sansa de a te forma intr-un fel mai tolerant fata de imperfectiune. iar raspunsul mediului, al oamenilor din jur va fi si el mai permisiv si nu de reactie.
5. aici as vrea s aspun ca inainte de a ne hotari in mod constient sa iertam, trebuie s aanalizam situatia. (1,2,3,4) si cred ca prin asta, intelegem mai bine pe cei din jur si cauzele care ii fac s afie intr-un fel sau altul. luam aminte la acele diferente dintre noi si acea paersoana si incercam sa nu mai dam ocazia unor situatii conflictuale. aici e mai mult de scris, pentru ca o mica analiza presupune niste pasi dar te scuteste de a face proiecte d ecare sa nu te tii. pur si simplu exercitiul acesta de analiza te face in timp sa nu mai reactionezi ca un burete la orice stimul, inveti sa alegi. uneori felul nostru d ea fi ne face sa nu vedem ca intersectarea dintre oameni nu este totdeauna una inteligibila. fiecare da un alt sens cuvintelor, faptelor, fiecare interpreteaza dupa coduiri proprii o situatie si in marea majoritate a cazurilor, proveniti uneori din medii diferite, etichetam comportamente ca fiind negative doar pt ca nu le intelegem . sigur ca sunt situatii in care unele p[ersoane vor sa insele, sa profite, sa manipuleze. ei si? important este c anoi sa ne dezvoltam de asa fel incat astfel de tentative sa ne faca sa zambim.
e ca si cum ai intra intr-o poveste in care te intalnesti cu feld e fel de personaje. mai bune si mai rele. ce faci? te lasi batut sau te joci? sau gasesti solutii pt a inainta si a nu consuma energie in situatii mai degraba comice decat reale?
ar fi multe de spus, poate revin.
A ierta este o actiune puternica, de care sunt in stare oamenii puternici – vrei putere? Atunci invata sa ierti! Considera aceasta afirmatie o axioma si aplic-o in viata ta. Iertarea este un sentiment inaltator, pe care il vei intelege numai daca esti convins de puterea lui.
Scuze ca iar ma bag in seama :)
E o vorba: „raul trebuie taiat din radacini”
Daca exista in viata „ta” un om pe care sa-l ierti, inseamna ca „ai judecat” acel om… sau fapta lui… sau vorbele lui. „Ai judecat”, adica ai catalogat acel lucru (om, fapta sau vorba). Iisus parca a zis (oricum in Biblie scrie): „nu judeca”.
Cea mai buna metoda pentru a ierta pe cineva… este sa nu-l judeci… sa nu-l cataloghazi in bine sau rau.
Si nu uitati… tot in Biblie scrie: omul a cazut din gradina raiului, cand „a cunoscut pomul cunoasterii binelui si raului”
Omul a decazut odata ce a inceput sa judece actiunile/evenimentele/faptele/vorbele in bune si rele.
Nu! Dumnezeu a creat fapte, lucruri, etc.
Ce? Scrie prin Biblie ca D-zau a facut lucruri bune: X, Y, Z… dar si rele T, V, W….?
„Scuze ca iar ma bag in seama
E o vorba: “raul trebuie taiat din radacini”
Daca exista in viata “ta” un om pe care sa-l ierti, inseamna ca “ai judecat” acel om… sau fapta lui… sau vorbele lui. “Ai judecat”, adica ai catalogat acel lucru (om, fapta sau vorba). Iisus parca a zis (oricum in Biblie scrie): “nu judeca”.”
nu intotdeauna. aceasta ar fi atitudinea unei persoane rationale, dar majoritatea situatiilor este reprezentata de reactii impulsive sau de sensibilitati ranite.
de multe ori, de cele mai multe ori, oamenii se supara mai mult pe tonul cu care li se vorbeste/comunica, pe atitudine. se considera jigniti din varii motive si nu pot ierta. si, iarta cu atat mai putin, cu cat le e ranita sensibilitatea. undeva aici sus a scris cineva ca nu iertam de teama de a nu se repeta o situatie jenanta sau umilitoare, pentru a tine la distanta un personaj considerat periculos sau agresiv. toate acestea nu tin de judecata, ci de reactii emotionale, de raspunsuri la stimuli. daca oamenii si-ar da un mic ragaz de gandire, eu cred ca jumatate din neiertari ar disparea.
pe de alta parte, aceasta observatie a atitudinii judecatoare cred ca e adevarata mai ales in contexte sociale si la adresa personalitatilor cu diverse roluri pe scena politica, economica,a rtisitica. acolo cred ca judecarea si neiertarea este cu precadere intalnita. etichetarea fiind cauza.
si, din experienta, as zice ca oamenii iarta mai usor greselile facute si considerate situatii de viata decat afronturile personale, umilinta, etc.
ieratarea intervine tocmai cand te detasezi de o situatie infocata:) si o privesti cu mai putina partinire, incercand exercitiul obiectivarii situatiei.
(de ce barbatii iarta mai usor si femeile mai greu? :)
din acelasi motiv pt care ele sunt prezentate in basme, cand sunt pers negative, drept muma padurii, baba cloanta, etc.
calitatea de a iubi ca zana si craiasa, poate avea reversul unei inversunari teribile:))
raman la parerea ca nu poti ierta pentru ca nu te cunosti suficient si astfel nu esti dispus sa ii intelegi pe altii. daca ne gandim, aceeasi situatie este povestita de 5 persoane in mod diferit. dupa locul si rolul pe care il are fiecare.
victima povesteste intr-un fel, agresorul altfel, martorul altfel, si daca sunt 3 fiecare va vedea altfel. cate pareri, atatea estimari si neiertari posibile. noi putem fi in fiecare din acel rol sau situatie. macar mental. si victima, si agresor, si martor. daca am face exercitiul acesta de gandire, cred ca am deveni mai putin speriati d esemenii nostri si mai relaxati.
de multe ori, neiertarea vine si din faptul ca multi cauta tap ispasiotor cum se spune din ceva exterior, nefiind in stare sa vada ce anume din propriul comportament l-a dus in acea situatie.
de vina e tata, ca nu m-a lasat sa urmez nus ce scoala.
de vina esti tu, ca m-ai inselat, de aceea sufar eu.
si nu, nu e asa. e ca si cum am spune ca e vinovat cerul pt ca ploua si nu faptul ca nu ne-am luat umbrela.
si daca totusi cienva nu este gresit estimat si chiar este agresiv, hot, nepoliticos, agresiv? ce face o fata violata, cum se impaca ea cu agresorul, cum paote ea sa ierte in astfel de situatii? sau un copil fara mama care nu are bani de scoala? cum se uita el la Boc?:)) poate sa renunte la scoala si sa il ierte pe boc? fata se paote casatori si sa isi ierte agresoru;?
se pare ca numai cu ajutorul psihoterapiei, altfel, datorita educatiei, valorizam gesturile foarte mult si nu putem merge mai departe.
cred, uneori, ca pe masura ce educatia este mai puternica, depresia e mai aproape.. pt ca nu ne invata nimeni igiena comportamentala a unui intelectual si astfel devenim si ostili, si neiertatori si judecatori.
am citi sau auzit undeva ca cea mai puternica arma, in lumea asta este iertarea.. astept cu nerabdare continuarea articolului… si mai ales as vrea sa aflu cum poti uita suferinta…
„Sergiu, grabeste-te cu continuarea:) Am mare nevoie sa invat cum sa iert. Iertarea, acceptarea si detasarea sunt cateva aspecte cu care ma lupt sa le invat. Dar e greu tare. Sunt sigura ca sunt foarte multi ca mine asa ca daca tu ai solutii ajuta-ne.”Ada asa este…Cred ca solutia totusi trebuie s-o gasim in noi…bine spus nejudecand pe nimeni…iertand… cred ca trece si durerea…iubind neconditionat, reusind sa fii iubire pura, dand fara sa astepti nimic…dar uneori este greu…si nu stii unde gresesti…si doare atat de tare…si vrei sa poti fi mai bun, mai plin de iubire, recunostinta…
Intaresc ceea ce am spus mai devreme – a ierta este o actiune puternica, de care sunt in stare oamenii puternici – vrei putere?Atunci invata sa ierti! Considera aceasta afirmatie o axioma si aplic-o in viata ta.
Si completez spunandu-va ca numai iertarea asigura echilibrul emotional.
Wow, trebuie sa marturisesc ca demult nu am mai simtit atata energie, atata dorinta de mai mult si de mai bine. Ma inspirati oameni buni! Din pacate sau din fericire deja trimisesem continuarea, inainte sa vad ideile voastre…sa vedem cum se completeaza cu ceea ce deja voi ati scris…
Draga Oana, iata un inceput pentru ce scriai despre suferinta – dintr-un articol anterior https://empower.ro/inteligenta-emotionala/uita-pasi-pentru-a-trece-peste-o-deceptie/
Ei, si am vrut si eu sa-mi dau cu parerea, dar am apucat sa citesc inainte respunsurile lui Radu si tare mi-au placut. Mi-am dat seama ca a acoperit el cam ce as fi scris eu, asa ca ma abtin.
O singura chestie as mai avea de zis. Aud de multe ori oameni zicand ca ei pot ierta, dar nu pot uita. Asta mi se pare o filozofie puerila. Ori ierti si treci mai departe (deci fara sa judeci, cum zice Radu) ori, din cauze mandriei caracteristice tuturor, dar in special barbatilor si asumandu-ti, practic, parte din responsabilitate, nu reusesti sa treci peste si ramai sa te ineci in ‘furie si amaraciune’ asa cum prea bine ziceai.
Sunt ferm convins ca mai am ceva de zis, da nu-mi mai amintesc.
Bravo Sergiu, fain blog, mai mai ca imi vine si mie sa-mi fac unu.
A, si mai era o chestie, asa cum ma si gandeam.
Cel mai mult imi place titlul articolului. Ar trebui sa admitem cu totii acelasi lucru. Nu cred ca exista om care sa poata ierta cu desavarsite. Ne-am departa prea mult de natura umana si ne-am apropia amenintator de Dumnezeu. Dar ar fi frumos…
ma gandesc … ierti, mergi mai departe.. uiti, esti curat..
energia mea este folosita pt a creste binele din viata mea.. si nu o consum crescand efectele negative ale urmelor murdare lasate de altii… desi.,. sunt asa doar pt ca, probabil, covorul meu are alta culoare…
cresc binele, faptele frumoase, iar raul ramane tot mai mic si mai stingher..
uitarea este spalrea covorului din casa sufletului meu…
si daca fiecare om este o etapa a omului? si fiecare dintre noi, macar pt o secunda, macar mental, am trecut sau vom trece prin tot ceea ce fac oamenii, multi, toti, in aceasta lume? si daca, de cate ori ma supar, ma intilnesc cu mine, cel dintr+o etapa fosta, dureroasa sau agresiva_ sau cu mult mai avansata? daca sunt tot eu peste tot si de toleranta mea depide ce devin? eu, cel din oglinda… eu cel care face rau..
as vrea sa imi traiesc viata cea pe care o construiesc eu si nu a altora.. ca atare iert.. si mai ales uit. pt ca nu raman pe loc, pt ca mereu e ceva nou in preajma, in fata.. in viitor.
daca vreau sa imi fie bine, sigur, trebuie sa iti fie bine si tie, suntem vecini, daca tu esti nervos, voi ajunge s a fiu si eu. daca la tine e sarbatoare, voi zambi de la fereastra mea.. asa ca iert si merg mai departe, iar tu te vei simti mai confortabil si ma vei iubi macar un pic mai mult ca ieri.. )
macar nu vei mai striga la mine.. si cine stie, poate, intr+o zi, desfiintam gardul.. liberi…
Banc :)
Spre sfârşitul slujbei de Duminică preotul întrebă:
– Câţi dintre dvs şi-au iertat duşmanii ?
80% au ridicat mâna. Preotul insistă cu întrebarea.
Toţi răspund de data asta, cu excepţia unei bătrânele.
– Doamna Nelly…dvs nu sunteţi dispusă să vă iertaţi duşmanii ?
– Eu nu am duşmani, răspunse blând.
– Doamnă Nelly, asta este foarte ciudat. Câţi ani aveţi dvs ?
– 99, răspunse dansa.
Parohia se ridică în picioare şi aplaudă la unison.
– Oh, Doamnă Nelly, puteţi veni aici în faţă să ne spuneţi cum se poate ajunge la 99 de ani, fără să ai nici un duşman ?
Dulcea Doamnă Nelly vine în faţă, se întoarce cu faţa spre enoriaşi şi spune:
– Pentru că deja au murit toţi, nenorociţii dracului!!!
Merci Victor! Astept blogul tau :)
Draga Radu,imi spun si eu parerea!Nu poti sa ierti pe cineva pana nu.l judeci,nu trebuie sa.ti scape asa usor pt ca daca ai ajuns la iertare,inseamna ca a facut el ceva care te.a deranjat destul de rau!Draga Sergiu scuza.ma ca intai l.am comentat pe Radu!Eu pot sa iert mai devreme sau mai tarziu,adica,mai devreme inseamna atunci,pe loc,dupa un schimb de „impresii”cu celalalt,sa vad daca merita o sansa sa.l iert,depinde de gravitatea a ceea ce a facut.Dar intai ii spun ce greseala a facut fata de mine sa vad daca.si manifesta parerea de rau,abia atunci ii spun ca.l iert.Daca e orgolios si nu vrea sub niciun chip sa recunoasca,atunci nu.l iert sub nicio forma,adica…dupa ce este al naibii…tot eu sa.l iert?!Pot sa iert si mai tarziu,il las sa „fiarba”un pic derutat,adica,ma gandesc,in timp,pun in balanta sa vad daca este un om bun care totusi a gresit 1-2 ori si nu grav si merita o sansa.Sunt unele persoane care,chiar nu merita sa le mai dai atentie,daramite sa treci cu vederea si sa ierti fapta lor!Aceste persoane daca vad ca le.ai iertat te catalogheaza ca un om slab si apoi ele persista in greseli ca sa te vada pe tine iertand la infinit.Oare,ele te.ar ierta daca,fara voia ta,gresesti si tu??!O zi minunata va doresc tuturor!
Sergiu! :) nu o scuza pe Elisa! Nu o ierta :) Critic-o… :)
Prin 2008 aveam un job, la o firma, unde seful (directorul) si un coleg faceau (dupa judecata mea) multe greseli. Aveam impresia ca sunt „bata” in ceea ce priveste profesionalismul.
Simtul interior mi-a zis ceva de genul:
„Nu-i judeca! Incearca sa-i intelegi! Incearca sa le intelegi logica/motivatiile… si vei vedea ca au dreptate”
Mi-au trebuit vreo 4-5 luni „sa ma pun in pielea lor” si sa le inteleg modul de gandire si reactiune…. „greselile” ce le faceau.
Aveau dreptate… din punctul lor de vedere aveau dreptate… din punctul lor de vedere luau cele mai corecte decizii.
Nu-i mai judec pe oameni, incerc sa-i inteleg!
Draga Elisa, ma intreb ce fac oamenii astia de nu ”merita” iertarea noastra – pentru ca simt si eu asta uneori. Si din nou ma intreb daca nu e ceva in mine care trebuie sa invete sa accepte ca oamenii mai fac si rele si ca schimbarea celuilalt poate sa inceapa in mine…
Draga Sergiu!Spui ca oamenii mai fac si rele si ca schimbarea celuilalt poate sa inceapa din noi!Se poate spune si asa dar nu se poate crede ca printr.o schimbare de inceput a noastra poate sa.l schimbe pe celalalt.Este doar in mintea noastra „dorinta”,a mea, a ta!Dar mai putin a lui sau chiar…de loc!Omul,in general<se naste cu un caracter,iar pe altul si.l formeaza pe parcursul vietii,bun sau sau sau poate doar bun sau rau.Eu,de anul trecut si pana acum,m.am schimbat f mult in bine,am f o fiinta sensibila,de dragul comunicarii acceptam sa vorbesc si cu dusmani si cu prieteni si sufeream in mine si ma consumam aiurea daca cineva se comporta dupa"sufletul"lui rautacios.Din ianuarie am hotarat sa ma schimb in gandire si atitudine si am reusit cu usurinta poate si din cauza ca sunt ca zodie geaman.Am selectat prietenii adevarati si "prietenii"fatarnici.Am dat sanse,am iertat,inca mai am puterea sa iert si a2a oara,dar a 3.a oara numai iert pt ca.mi dau seama ca aceea persoana nu merita efortul meu de intelegere si atunci il trec pe "lista"doar de "buna ziua"Te intrebi si tu ca si mine ce fac oamenii astia de nu "merita"iertarea noastra?!Pai,nu merita pt ca ei persista in rautati cu multa satisfactie,ei nu spun STOP!ca noi!Ei se simt bine asa,in pielea lor,se simt puternici si mandrii ca reusesc cu usurinta sa.i manipuleze pe cei"slabi".Ei considera ca cei care iarta sunt oameni "slabi".Sa minti grosolan,sa fii arogant,sfidator repetativ si totusi sa fii iertat…ce bine!Sunt oameni care sunt f lingusitori,cu multe "fete",in fata.ti zambesc ca sa arate ca sunt "de treaba"iar apoi in spate,in cel mai scurt timp te "sapa" ce faci?il mai ierti??Si cat?Iti doresc multa putere!
eu daca nu reusesc sa iert pe cineva sufar mai mult decat se poate crede.am avut ocazia sa imi iert o buna prietena pentru o greseala crunta din doua mari considerente . unu ca a fost santajatya si era mult prea teama sa vina sa imi zica si doi incercand sa aflu de ce a facut lucrul respectiv deci cautand cauza am realizat ca eu sunt singurul ei suport moral si ca daca ii spun ca stiu si ca sunt suparata o distrug si nu as fi avut nici o satisfactie .dar am simtit si realizat ca dintre noi doua tot ea sufera mai mult ba chiar primind aceasi palma pe care am primit-o eu de la ea din partea altei prietene de a ei