Imagineaza-ti urmatorul scenariu.
Esti pe o insula pustie, undeva, departe, in mijlocul unui ocean. Nu vezi nimic in jur, in departare. Stii ca undeva, departe, dincolo de linia orizontului, exista o insula mult mai mare unde vei gasi tot ce ai nevoie, unde vei gasi civilizatie. Problema ta este ca nu prea ai cum sa ajungi acolo. Da, poti face semne pe nisip tot restul vietii si sa astepti sa vina un vapor/elicopter/avion sa te salveze.
Totusi, te decizi sa iei barcuta amarata adusa de valuri si sa pornesti spre insula care te va salva.
Te decizi sa iei viata in propriile maini
Chiar daca nu esti sigur ca va tine barca pana la insula urmatoare. Si chiar daca stii ca s-ar putea pe drum sa naufragiezi si sa devii cina (sau pranzul) pentru rechini. Totusi, te decizi sa urci in barca si sa pornesti.
Oh SHIT!
Esti pe mare, n-ai pornit de mult timp. Inca mai vezi insula micuta de unde ai plecat. Numai ca deodata cerul si oceanul nu mai sunt prietenii tai. Se porneste o furtuna puternica, iar tu esti in barcuta asta, ca o coaja de nuca intr-un ocean de furie.
Viata e mai dura de atat
Daca esti intr-o barca, bucura-te! Unii in viata nu au nici macar aceasta barca, aceasta urma de speranta. Cu totii vrem pe vapor la Clasa I, insa cei mai multi dintre noi nu stim cum sa ajungem in port.
Problema cea mai mare este ca in aceste vremuri schimbatoare, crizele (reale si inventate) fac din calatoria noastra o adevarata aventura.
Astfel, cei mai multi oameni pur si simplu renunta. Se intorc de unde au plecat, pe insula lor micuta. Macar acolo sunt in siguranta. Nu-i vede nimeni, nu au niciun viitor, insa sunt in siguranta.
Sindromul „trebuie sa-mi platesc facturile”
Cred ca am auzit scuza „nu am bani” de sute de ori in viata mea, in vanzari si antreprenoriat. Este spusa sub diverse forme, insa ideea este aceeasi: nu am bani. De fapt, nu vreau sa dau bani pentru ce imi propui tu.
De ce as plati pentru informatia asta? De ce as plati pentru educatia mea? Ar trebui sa ma inveti tu pe gratis, asta este ceea ce mi se cuvine.
Newsflash: nu ti se cuvine nimic
Tot incerc sa te enervez citind articolul, cred ca acum o sa-mi iasa, daca nu te-am enervat deja. Poate chiar sa te dezabonezi de la Empower. Pentru ca informatiile astea NU TI SE CUVIN. Nu tu ai muncit pentru a le afla. Nu ti se cuvin, ti se ofera.
Altii au platit pretul. Si daca acum nu esti in locul in care vrei, probabil ca TU NU AI PLATIT PRETUL. Probabil crezi ca ti se cuvine succesul. Ai muncit mult. Intreaba oceanul de ce e suparat pe tine. Poate iti va raspunde.
Mai citesti?
Bun.
Viziunea: daca nu vezi insula mai bine nu te urca in barca
Daca te-ai urcat in barca si oceanul devine agitat, atunci trebuie sa ai incredere ca undeva dincolo de valuri exista insula unde vrei sa ajungi. Daca nu o vezi cu ochii mintii, devii mancare pentru rechini.
Aici gresesc cei mai multi oameni: in drumul lor pierd din mintea si inima lor viziunea. Viziunea este insula pe care o cautau cand au plecat de pe insula pustie. Dar acum, cand oceanul este agitat, pur si simplu nu mai pot sa o vada, o pierd.
In vremuri agitate, de criza (la orice nivel), este absolut critic sa stii care este viziunea ta. Nu trebuie sa o vezi in realitate, ci trebuie sa o vezi in mintea ta. Daca nu o vezi in mintea ta, nu o vei gasi in realitate.
Povesti. Zi-mi cum.
1. Busola emotionala. Ai vazut „The Secret”? Ai citit despre Legea atractiei? Simplu spus, atragi in viata ta acele lucruri pe care te focalizezi timp indelungat, punand energie in emotiile tale.
Daca tu simti ceva pozitiv legat de un obiectiv, vei atrage acel lucru pozitiv. Daca vrei sa ajungi pe insula si crezi ca nu vei ajunge, crezi ca e dificil, ca vei pierde un picior, ca ti se va rupe barca… asta se va intampla.
Nu conteaza cat de pozitiv este obiectivul, conteaza cat de multe emotii pozitive poti simti legate de acel obiectiv. Busola emotionala iti spune incotro sa o iei: daca simti ceva pozitiv legat de un obiectiv continua pe acel drum. Daca nu, mergi pe alt drum.
2. Fuck them! Lasa oceanul sa-si faca nebunia, nu poti controla oceanul. Societatea prin mass-media va incerca sa te manipuleze. Lasa-i sa incerce.
Critici si experti la tot pasul care sa-ti spuna cum sa simti si ce sa alegi? Ignora-i. Atentie: conform legii atractiei, trebuie sa eviti sa te opui negativismului. Daca spui „NU!” unui lucru negativ, nu faci decat sa-l amplifici. Pur si simplu ia in considerare criticile utile, relevante, constructive. Lasa restul sa curga pe langa tine, nu vei putea opri furtuna.
3. Foloseste energia oceanului. Daca masele spun ceva, tu fa exact pe dos. Lasa criticile sa te indrume. Stii ce sa NU faci. Invata din esecurile altora. Invata cum sa iesi din tipare, din manipularea indusa in societate.
4. Ride the wave. Ai vazut vreodata la televizor cum fac surferii? In crize exista multe oportunitati. Cand oceanul devine agitat se schimba regulile jocului, se transfera informatie si bogatie in societate. Trebuie sa vezi cum poti beneficia de tendintele astea.
Foloseste valurile (tendintele) nou-create pentru a te deplasa si mai repede spre obiectivul tau. Incearca lucruri noi, sisteme noi de afaceri, de gandire, de orice. Cand vremurile sunt tulburi, a ramane pe loc sau neschimbat este pur si simplu o utopie.
5. Foloseste mentorii. Cand nu vezi pamantul, suna un mentor care este pe mal.
Nu ai mentori? Gaseste repede. Ei te pot indruma pas cu pas incotro sa o iei, chiar daca marea e agitata, chiar daca busola emotionala a luat-o razna. Poti ajunge la mal si fara mentori, dar iti va fi mult mai usor cu ei alaturi.
Lasa scuzele deoparte. Viziunea este cheia. Cand stii unde vrei sa ajungi, nu conteaza cat de agitat este oceanul. Mai ales cand oceanul devine agitat, trebuie sa stii care este viziunea ta.
Ah, nu va fi usor. Si nu mai citi mereu articole motivationale. Ele sunt bune, insa nu ele vor da din vasle. Tu trebuie sa vaslesti. Mentorii te vor indruma, insa tu trebuie sa duci barca in port. Nu articolele motivationale iti vor da viziunea, tu trebuie sa o gasesti in tine. Cand vei avea rezultate bune, nu vei mai avea nevoie de articole motivationale.
Da, chiar trebuie. Nimeni nu va gasi viziunea in locul tau. Poti sa alegi: viziunea sau ramai pe insula pustie. Este viata ta, tu decizi, tu alegi.
36 de răspunsuri
Daaa…super-tare articol ! (inclusiv chestia cu f…them hihihihi ce urat vorbim aici !). Pai o sa-ti urmez exemplul si intr-o buna zi o sa folosesc si eu cuvinte murdare hihihihhi.
Lasand gluma la o parte…adevarul e ca de atatea ori ne pierdem viziunea…dar unii o recastigam pe parcurs..iar o pierdem…si tot asa. In cele din urma, cumva, ajungem (daca suntem ‘insetati’ cu adevarat).
Ionut, felicitari pentru articol!:)
Wow ! Este unul dintre cele mai reusite si motivante articole de pe empower, imi place foarte mult cum spui lucrurilor pe nume, Ionut :)
Si da, chiar asa, fuck them !!! :)
Viziunea o gasim in timp ce facem ceva.
Cand stai si te gandesti ce ar trebuii sa faci, cum ar fi mai bine, nu ai inspiratie si nu iti poti da seama.
Cand te vei hotarari sa iti iei viata in maini, si pornesti la drum, iti vei da seama cu foarte multa usurinta ce e bine, si ce nu, unde gresesti, daca gresesti, ce trebuie schimbat.
Deci, dupa parerea mea, actiunea este singurul motor care da startul in viata.
scris din tot sufletul, si mai ales scris din experienta, se simte asta din avion, ca sa schimbam putin si mijloacele de transport!
eii, buun! buun articolul! iar imi vine in minte ideea ca cei mai multi tin cont de reguli si nu de oprtunitati! sti ceva de cand erai mic si iti vine tare greu sa crezi ca altfel e mai bine!
Si tu, Vero ? Vaaaaiiii da ce e cu voi azi ? A venit primavara…sau ce ? hihihhi
Subscriu la tot ce ai scris.
hmm, cred ca ar trebui facut ceva ca asemenea articole sa ajunga sa fie citite si de altii decat de cititorii obsnuiti ai empower
eu vi face tot posibilul sa dau link spre articol prin locurile pe unde umblu
succes :)
Ionut… ce sa spun, am mai spus eu pe aici, sunt cam ca sarea in bucate, eu nu pot fi numai miere, uneori sunt si zahar ars… Na! asta e…
Eu nu am atras in viata mea lucrurile pentru care am luptat, si ca mine – majoritatea celor care sunt in jurul meu: viata insa m-a pus in fata unor lucruri uluitoare la care nu am gandit vreodata, dara-mi-te sa mai si visez… Stiu insa ca atunci cand ai anumite FORTE, toate se infasoara in jurul lor, chiar daca nu le constientizezi. Dar nu ne spune nimeni sa cautam FORTELE noastre, ci numai PLACERILE noastre. De aici vin si NEplacerile. Si esecurile. Eu cred ca e bine sa facem ceva – orice – cu placere, dar dupa ce ne vedem fortele acestea. Pot sa am eu dorinta de a invinge valurile, de a ma propulsa pe ele, de a ma proteja cu ele… pe val, pe sub val (ce frumos!!) daca nu am abilitatea, forta aceasta a abilitatii de a o face.. asta e!! Altfel, nu crezi ca 99% din oameni ar reusi in viata? Si pana la urma ce sa reuseasca?!.. Ei chiar reusesc, insa nu reusesc sa faca niste chestii marete, rasunatoare; dar pe bucatica lor, pe barcuta lor, ei fac treaba buna, chiar daca mai calca in strachini de multe ori… Carcotasii vor spune ca nu au facut nimic in viata… inteleptii (chiar portarii si chiar femeile de serviciu: intelepti si intelepte..) vor spune ca au facut si ei ce si cat au putut…
Multi oameni recunosc ca au avut relatii, ca au avut sanse care le-au venit in fata si nu au fost prosti sa le refuze. Ca nu au luptat, ca nu au vazut esecuri, au facut si ei ce le-a venit in fata.. Cei care spun ca au avut esecuri… nu multi reusesc pana la capat, iar cand reusesc – spun altceva: prima data nu venise timpul…
Uite la chestii din astea reflectez… Eu sunt un om din-plin-realizat. De aceea poate reflectez la amaraciunile altora, la durerile lor. Pot sa mai continui, dar mi-a frica ca ma veti interpreta ca sunt patimasa… si eu zic asa… cu gingasie in sufletul meu, asta… Si cu un fel tristete pentru cei care spun ca viata doare rau de tot… Pentru ca am vorbit cu multa lume… cu betivi tristi la carciuma… cu fete care nu stiau cand s-au trezit pe panta unui fel de prostitutie locala… cu parinti care nu isi pot tine copiii in acte morale… Cu oameni care fac mult bine si se trezesc numai cu palme nemeritate… Oameni care si-au dorit cu totul altceva, care au incercat sa faca altceva si nu le-a iesit mai nimic… Au vrut sa invete, dar nu au avut memorie, concentrare… Stiu, si eu la fel, dar am avut noroc cu parinti care m-au tinut pe lecitina (ei nici nu stiu ce e aia) sau cu meditator la matematica (daca as fi stiut ce e cu adevarat matematica… daca lumea ar sti ce e cu adevarat matematica…). Incerc sa le spun sa mearga cu bine mai departe, sa nu se considere invinsi, sa fie invingatori mai departe, in felul lor, stiut numai de ei…
Si mai sunt batranii… Dar voi nu prea stiti ce este asta… Adrian Ciubotaru intreba la Club A: cand o sa terminati ce chestiile astea din trecut?? O sa discutam alta data raspunsul uluitor al dlui Barbu…
In fine… Ideea e ca nu poti sa-ti bagi picioarele in orice… Pentru ca… la tot pasul este sufletul vreunui om…
Ma intelegi??!!
Multumesc tuturor pentru aprecieri! Imi pare bine ca v-a fost util articolul. Multumiri speciale si celor care au dat si vor da mai departe link catre articol pe blogurile lor (si nu numai)!
Referitor la „fuck”. M-a molipsit Richard Bandler care foloseste „the f-word” foarte, foarte des in trainingurile sale. :)
Cristiana, dezvoltarea personala nu este pentru cei resemnati sau cei care traiesc din trecut. Ba dimpotriva, este pentru cei care privesc spre viitor.
Personal nu cred ca exista esec, ci doar succes care va veni in viitor. Va veni daca exista, printre altele, viziune (de aici si tema articolului).
Sugestia mea pt tine: evita sa gasesti TU viziunea in ALTII. Nu o vei gasi. Doar ei o pot gasi.
Referitor la bagatul picioarelor in orice. N-am zis asta, am zis fuck them pentru cei care critica aiurea. Ah, fac ei parte din prietenii nostri? Sau chiar mai multi? Da, posibil.
Negativismul protector al celor din jur te va tine pe tine in locul in care esti. Daca tu crezi ca ruperea acelor relatii sau diminuarea lor merita, atunci le vei rupe, indiferent cat de dureros va fi.
Stii cum se zice, in drumul spre succes vei pierde niste prieteni. Vestea buna este ca vei castiga altii.
Cat despre „la tot pasul este sufletul unui om”… OK, de acord. Sa te intreb ceva: CUM RAMANE CU SUFLETUL TAU?!?! Ala nu conteaza?!
„In vremuri agitate, de criza (la orice nivel), este absolut critic sa stii care este viziunea ta. Nu trebuie sa o vezi in realitate, ci trebuie sa o vezi in mintea ta. Daca nu o vezi in mintea ta, nu o vei gasi in realitate.”
(Ufffff! „me muero” ca nu pot sa bolduiesc…)
Ionut, super-fain articolul! E din zona subiectelor mele preferate, acest subiect al viziunii.
Fara ea, suntem in deriva…
Citind ce-au scris si cei de mai sus, ma gandesc ca poate undeva se pierde (desi tu ai scris foarte clar despre ce-i vorba) ce-i viziunea.
Nu e o dorinta, o placere sau o nevoie. E ceea ce cauti, ce tintesti foarte tare, atat de tare ca tre’ sa iei barca si sa infrunti oceanul. Si sa nu o pierzi din ochi cu orice pret.
Nu e ceva ce vrei sa ai, ci ceva ce vrei sa atingi cu totul, ca ceea ce te implineste din toate punctele de vedere. Fara de care nu ai rost, sau cel putin asa simti.
Viziunea nu vine odata cu fortele. Este mai tare decat ele, te trage catre ea fie ca stii daca ai forte sau nu. Cum zice Ionut, daca nu o vezi in mintea ta, nu o vei gasi in realitate. Daca o vezi, o stii ca ea e , caci o simti. Tii cap compas pe ea si treci oceanul, oricat ar fi de agitat. Aproape ca, atunci cand o focusezi cu toata inima, te taraste prin ocean, nu doar peste…
Unii au avut viziuni, altii nu. Unii nu isi gasesc viziunile in viata. Nici nu se gandesc ca mai exista altceva decat insulita lor.
Multe femei ce si-au vazut viata implinita langa un barbat si copiii lor, asa cum au “mostenit” din mosi-stramosi, n-au alunecat macar in a vedea altceva, ca viziune, in viata lor. Nu stiu ca poate fi si altceva. Si chiar de li se pare ca nu-i ceea ce le face inima sa le cante, nu se lasa sa sufere prea tare, s-au invatat ca asa-i de cand lumea si asa ar trebui sa simta. Asa am intalnit multe femei, la tara sau la oras, care si-au terminat visarea cand au facut camin, cu casa, barbat si copii.
O minune de femeie, candva, imi spunea despre asta: ”cand imi dau seama ca voiam de fapt sa fiu ca animalele din padure – nu ca ar fi rau in asta, dar ca om, am si altele de implinit. Tre’ sa mai fie si altceva. Nu doar partener, perpetuarea speciei si adapostul.”
Depinde oricum de fiecare ce-si gaseste ca viziune. Pentru unii, nasterea unui copil e cea mai mare implinire, si lupta pentru asta aproape impotriva firii, care i-a asezat intai in neputinta si apoi i-a scos la victorie. Pentru altii, ce si-au pierdut copiii, din durere pot naste forme de ajutor pentru ca altii sa nu-si piarda pruncii. Multe si stranii sunt cararile…
Sa iti descoperi viziunea e grozav! E numero uno, inainte de a porni cursa in corabia ta. De alfel, fara ea nici nu pornesti. Asta e pentru unii dar, dar pentru cei mai multi e munca de…sapat. Adanc, in sine. Se gaseste in linste, acolo unde te cauti pe tine, nu in ce-ai mostenit sau imprumutat. Si ea nu e nici reusita de moment ori de…X perioada. Cunosc oameni de succes, care nu au viziuni. Care cred ca asta, succesul, e implinirea viziunii, dar de-i intrebi, nu stiu “ce-i mana-n lupta”. Confunda dorinta cu viziunea. Si o vor duce-asa, a la longue, dar cu “ceva”, ’ o sete dupa ceva ce nu au descoperit inca ce e.
Nu e usor sa o gasesti. Dar cand o gasesti, stii cu toate ale tale- trup, minte, emotie- ca EA E! Si atunci ai drum facut pe harta. Sa-l urmezi, asta e partea a doua. Aici, ce a povestit Ionut e un indrumar complet. Si, tot cum a zis el, indrumarul ajuta, dar nu face el pasii!
Mult vant in pupa, spre implinirea viziunilor voastre, va doresc, tututor!
Foarte tare articolul! Printre cele mai reusite dupa parerea mea!
Multumesc pentru articol.
Tocmai am fost intrebat care ar fi cea mai mare nenonoricire pt mine. Am raspuns: sa naufragiez pe o insula pustie !!!
Dar poate chiar ma invart in jurul unei astfel de insule. Imi lipseste curajul de a pleca spre INSULA cea mare si noua!
Thanks again.
Am o intrebare pentru Cristiana. Eu sun profesor de matematica !!! Apropo de „… meditator la matematica (daca as fi stiut ce e cu adevarat matematica… daca lumea ar sti ce e cu adevarat matematica!!!”. Ce stii tu ca ar fi cu adevarat matematica? Please!!! ([email protected])
DA’BINE, ACESTA ESTE SUFLETUL MEU…
Daca lucrurile nu ar fi asa, nu as fi eu. Daca lucrurile ar sta altfel.. dar bine ca nu stau !! :) Caci numai felul in care ma apropii de durerile oamenilor, la fel ca si de bucuriile lor, ma duce la starea aceea de inaltare rezultata din umarul pe care ei se sprijina, macar pentru o vorba buna pe care o primesc de la mine, daca are efect.. Dar mi-as dori sa nu mai fie durere, sa nu mai fei motiv de un astfel de sprijin… Cu toate acestea – asta este lumea reala in care traim…
Si aici nu este vorba nici de resemnare, si nici de traire in trecut. IAR DEZVOLTAREA PERSONALA ESTE PENTRU TOATA LUMEA… Dureros ca tocmai tu spui asta… Daca discutam despre negativism protector (Oh la! la!)in loc de compasiune, de intelegere, de traire cu bunatate si delicatete… imi pare rau…
Pe mine chiar ma doare faptul ca zbor si ca nu ma simt niciodata trasa in jos de cele din lume, poate ati observat si voi.. nu am nici o reactie la ‘criza’asta din ne-munca, din lipsa de seriozitate si profesionalism… Poate intristata si de cei necajiti, si de cei care imi dau sfaturi ca cele primite azi de la tine… Dar sper ca este doar o ametitoare placere a laudelor de o clipa, si nu felul special al tau de a fi… Cel putin eu nu te-am perceput pana acum in acest fel…
Cum sa-mi para azi de cele petrecute?? Crezi ca am pus si sare, si piper in mancare… Dar poate ne trebuia la amandoi, nu?!
(considera si 2 3 lacrimi sufletesti garnitura speciala.. Poate nu ar fi de loc rau sa nu iei mesajul meu drept SPAM.. desi uneori prind bine si ele…)
Cristiana, iar nu m-am facut inteles :)
Cand am zis ca dezvoltarea personala nu este pentru cei resemnati sau cei care traiesc din trecut, m-am referit la faptul ca tehnicile, principiile gasite in domeniul dezvoltarii personale SUNT UTILE CU ADEVARAT DOAR PENTRU CEI CARE PRIVESC SPRE VIITOR.
Daca nu vrei sa pleci de pe insula (daca iti place cum a fost pe insula pana acum –TRECUT– si daca iti place exact cum e acum pe insula –PREZENT–) atunci dezvoltarea personala NU ITI ESTE DE FOLOS. Sau mai bine zis nu schimba nimic.
Poate fi doar lectura misto, poate fi doar ceva in plus, insa nu iti este utila cu adevarat.
Daca NU ai un obiectiv si ai acces la dezvoltarea personala, este ca si cand ai avea cel mai tare Ferrari dar nu ai depasi 50 km/h. Iti iei Ferrari ca sa mergi cu 200 km/h pe Autobahn, nu prin gropile din satul X din Romania. :)
Ah, poti face si asta… insa ce sens are?!? Ferrari-ul e facut pentru viteza, la fel cum dezvoltarea personala este facuta pentru a fi utilizata de cei care urmaresc un obiectiv/care au o viziune.
Intelegi ce zic?
Probabil trebuie sa comunicam live, in viata reala, pe net nu se transmite paralimbajul (si prea putin din limbajul nonverbal), foarte important in acest caz.
Sunt multe de discutat si sunt si mai multe de facut. Deja am depasit cadrul articolului… putem sa continuam discutia la Empower Live! in Bucuresti (si nu numai). :)
Yeeeee! Empower Live??? in Bucuresti??? Si nu numai???
Cand? unde? cum? :) :) :)
Hai domle ca fucu ala face tot farmecu hihi
Eu inteleg ce spui tu, si Marius, si Mikka…
Eu nu vorbeam despre mine, ci despre oameni simpli in general.
Exista cateva persoane care citesc Empower si care stiu ce viziune am si cat de stramta este exprimarea pentru a o pune in forme clare. Mi-e jema sa spun mai mult.. Si tot ei stiu bine ca nimic nu ma poate da inapoi de la universul viziunii mele.. Dar discut, ca si in alte cazuri pe aici, despre ceilalti oameni, nu despre mine, de ce sa imi fie rusine… sau ce?!.. sa spun ca oamenii nu gresesc, doar ca nu toata lumea are o soarta stralucitoare… Si nu tot ceea ce este ban, cuvant bine ticluit sau teorie aeropurtata ( :) ) este si ramane stralucitor in lumina puternica a zilei. Sunt multi oameni care, ca sa straluceasca, au nevoie de intuneric… Pana vor invata ca pot straluci chiar ei, in plina lumina, si lumina lor poate ramane faclie in plina zi… poate fi doar o clipa… sau o eternitate pentru ei, in aceeasi clipa..
Am sa-i raspund lui Virgilius, dar si pentru el, si pentru ca eram datoare cu un articol foarte cuprinzator unor oameni de mate-fizica cu care am discutii ample pornind de la blogurile mele; daca doresti, Virgilius, vei putea citi acolo in 1 2 zile acel articol, sper sa il termin.Daca nu vrei sa intri acolo, sa spui, ca sa ti-l trimit pe mail, desi cateva randuri as scrie si aici, poate mai sunt si alti profesori de mate pe aici sau oricum iubitori de mate.
In linii foarte ample, ar fi vorba despre aceste lucruri: radacinile stiintei pe care azi o numim matematica sunt foarte adanci in cuprinderea cunoasterii spirituale, cuprinzand nivele de o profunzime fantastica, pe care mintea oricarui om o poate cuprinde, doar rabdare daca ar avea orice profesor (intelegand prin profesor: stiutor profund) sa-si faca elevul sa inteleaga.. Patrunderea in armoniile creatiei umane nu incepe cu matematica noastra cea de la scoala, caci cei mai mari matematicieni ai antichitatii (si nu numai) erau filozofi, cuprinzand cu mintea lor toate ramurile (stiute si nestiute de noi azi, neluate in seama, ne’scotocite’.. inca..). Abstractizarea pe care se bazeaza matematica cuprinde functii ale armoniilor universale, proportionalitati care pot sublima (si multe minti luminate chiar o pot face acum) radacinile vietii (marunte sau universice) si ale unor transcedentalitati uluitoare. Ceea ce studiem azi este premiza unei etermitati de studiu, proportional cu infinitatea resurselor spirituale pe care nimic nu le poate vreodata distruge.
Cu alte cuvinte: HAOSUL A FOST ORDONAT MENTAL CU EVOLUTIA GANDULUI PRIN MATEMATICA.
O matematica superioara, ale carei taine abia incepem sa le descifram, cu fortele noastre, caci aflam treptat ca redescoperim ceea ce, in linii mari, am mai stiut odata…
Iertati-ma, daca puteti…
Super articol, Ionut!
Intamplator sau nu, despre viziune. Adica exact ceea ce atinsesem in cele cateva pagini pe care voiam sa ti le trimit pentru e-book…
Ramane sa ma hotarasc daca iti mai trimit respectivele pagini. Partea buna este ca ai folosit o alta metafora. :)
A meritat „sa platesc pretul” de a citi zilnic articolele de pe empower pentru „bogatia” acestui articol. Multumesc mult!
Cristiana, foarte frumos despre matematica si spiritualitate. Chiar nu stiam (desi pare extrem de logic).
Salut Ionut,
Imi place cum iti selectezi tu cititorii… :) super articol… imi place metafora cu barca… e foarte, foarte puternica…
Felicitari sincere!
@ Cris inafara de sa fiu atent cum judec valorile si faptul ca exista un model matematic al spiritualitatii care a permis ordonarea haosului, n-am inteles nimic.
In rest esti minunata… – asta e modelul meu de relatie… :)
Felicitari, Ionut! Fara viziune riscam sa ne duca „vantul” unde vrea el si sa ratacim fara sens. Ca sa ajungi in port, sa stii sa te intorci acasa, este important sa iesi din carapace…Atentie! Asta nu inseamna sa renunti la ea. In vremuri de criza, o carapace solida, te apara si te securizeaza pentru a te focaliza pe viziunea ta si a gasi noi strategii care sa-ti permita sa te aventurezi si mai departe.
Cristiana, iti impartasesc parerea din final sau concluzia la care ai ajuns printr-un rationament diferit de al meu. Subscriu paradigmei complexitatii (vezi Edgar Morin) care scapa atat holismului cat si reductionismului. Lucrurile din complexe devin hipercomplexe, de unde impresia de dezordine, iar gandirea transdisciplinara apare mai mult ca o sfidare decat un raspuns, riscand a ramane indisciplinara fara paradigma universala a medierii, care desparte si restabileste legaturile in forme si intelesuri noi.
Rabdare, maestre, atata iti trebuie ca sa ma intelegi!! Caci minte ai, si suflet la fel, har Domnului!!
Dar lasa, este suficient si atat cat spui ca ai inteles. Desi mi-ar fi placut sa fac invitatii la integ articolul, dar nu-i nici o problema…
Dar mai este si chestie de obisnuinta cu o anumita sfera de notiuni cu care opereaza fiecare aspect al vietii noastre. De aceea Marius m-a inteles, este mai obisnuit sa opereze cu astfel de notiuni. Va multumesc la amandoi pentru incurajare.
Macar sa inteleaga lumea cat de patrunzatoare este aceasta stiinta pe care omul deja o intelege bine la ora actuala, din puterile pe care le are acum. Daca nu ar fi existat mileniile de incultura al caror final (inca, nu a apucat sa treaca..) il traim azi… am fi altfel… Dar ne este necesar sa traim SI asa. Este un alt fel de experienta.
O experienta care se poate cuantifica si ea, de altfel!!
Nu ma puneti insa sa o fac ! :) ! Pot sa descriu existenta si relatiile de functionare ale structurilor, deocamdata.. nu stiu ce-o sa fac in viata viitoare!! Totusi, oricat de vasta este viziunea mea actuala, nu vreau sa discut mai mult acum, aici..
Deocamdata, multumesc cu respect dlui profesor Virgilius, pentru invitatia la catedra :) !!
(…dar va garantez ca voi pune in discutie ori de cate ori voi putea intelegerea celor mai putin favorizati de atentia voastra… viziunea mea ii cuprinde deopotriva…)
Ionut, ti-am mai multumit odata pentru invitatie, dar doua vorbe bune nu strica nimanui, niciodata.. Multumesc si tie, de asemenea.
Virginia, am zburat pe langa aripile tale in viziunea pe care mi-ai deschis-o acum!! iti multumesc din tot sufletul meu !!!
F int articolul si cu foarte mult adevar, si pentru mine a venit exact la momentul potrivit.Multumesc.
Multumesc Cristiana pentru raspunsul prompt, interesant si … abia astept detaliile :) Cred ca nu stiu blogul tau (?).
…. se vede ca ai fost tare suparat cand ai scris acest articol … si totusi toti te lauda pentru articolul exceptional care , intamplator, le lipsea atunci cand s-au decis sa urce in barca!
Adevarul ca toti de pe aici nu si-au gasit inca VIZIUNEA si de aia citesc si comenteaza:
„Ionut, ce lucru destept ai spus „!
Inca isi cauta „viziunea” …
DAR VREAU MAI MULT !
Spune-mi CUM sa iesim din ZONA DE CONFORT, descrie-ne mecanismele si parghiile de control
pentru a face PRIMUL PAS si chiar da-ne o carte
de telefon cu MENTORI (legea reciprocitatii)
NU VREM SA MAI CITIM ARTICOLE MOTIVATIONALE !
VREM SA NE SPUNEM POVESTILE ADEVARATE !
Ei… mi-a facut o deosebita placere, multumesc pentru incurajare…
Nu-mi mai fac publicitate, am un manunchi de oameni buni cu care discut… si om mai vedea in viitor…
Nu-mi pare rau ca m+am impartit zilele acestea intre voi si bilantul de la serv., dar imi pare rau ca nu am terminat articolul… Dar ma voi odihni acum si maine il termin. Toate cele bune.
Draga Speranta…
ai putea sa incepi sa te citesti chiar pe tine!!!
fii tu propriul mentor!
sa-ti faci o introspectie si sa alegi TU pentru TINE!
succes!!!
Cu foarte mici exceptii…super articolul!!!
Este interesant cum oamenii fara viziune fac
mereu acelasi lucru si asteapta sa se schimbe ceva
(cum bine spunea Einstein)!!!
http://www.youtube.com/watch?v=96IpQDQf2HA&feature=related
ionut, ce se intampla cu blogul tau?
a fost blocat.
ti as fi recunosctor , ca si altii, daca vei reusi
sa il pui din nou in functiune.
mi-a placut mult :)
In primul rand felicitari, stilul articolului e foarte eficient… e altceva… e cu adevarat direct si te tine aproape. prea parca toate articolele motivationale erau scrise in acelasi stil, incat eficienta lor incepea sa scada.
Cu toate astea am 2 mici observatii…
1. Informatia de pe site desi aparent gratuita, o meritam, ni se cuvine. Si asta pentru ca in fapt, indirect, o platim… Site-ul are reclame si deci noi citim informatie la care se alatura reclame… reclame din care voi faceti bani. Alegem informatie neplatita plus reclame, in locul informatiei platite fara reclame (carti, traininguri etc.)E normal, e echitabil. ;)
2. Daca nu ajungem undeva unde ne dorim nu e pentru ca nu am platit pretul necesar ci pentru ca nu am indeplinit conditiile necesare, nu am ajuns la nivelul la care sa putem realiza ceea ce ne dorim. Nu ne-am transformat, nu am progresat suficient. Nu cred ca e vorba de un pret cat de o transformare, de progres… Plata pretul duce cu gandul la sacrificiu, ori nu cred ca e cazul…
nu-mi vine sa cred dar eu am trait asta. am vrut intotdeauna sa plec din orasul unde am crescut, departe de ai mei .pentru ca nu ma iubeau. acum privesc in urma, si-mi dau seama ca tot ce sunt si ce am e pentru ca m-i l-am dorit. sunt extraordinara!cei ce ma cunosc spun ca actuez mereu si prea mult din instinct. poate ca din acest motiv nu am avut nevoie sa ma invete nimeni cum sa-mi indeplinesc visele. mi-am dorit mereu iubire, multa iubire, si o am. sotul ma iubeste am prieteni care ma iubesc,instinctele me le functioneaza perfect. de acum in colo o sa-mi doresc bani si iubire. m-i se va indeplinii.