Suna a titlu de thriller, nu-i asa?
In urma cu o saptamana, am avut deosebita placere de a asista la un curs al profesorului meu de Teoria Comunicarii din timpul masteratului, un om pe care il stimez in mod deosebit, Dl. Vasile Tran. Domnia sa a tinut o prelegere despre formele comunicarii orale si m-a uimit inca o data cu ceea ce stapaneste la rang de maestru: magia cuvantului.
Asa cum se intampla in mod normal la cursurile dansului, participarea celor prezenti atrage discutia in directii in care iti doresti sa-l asculti 10 cursuri la rand, nu doar cateva minute. Asa se face ca s-a discutat si despre Dumnezeu, despre Adevar, despre psihic. Despre psihic… aici s-au spus poate cele mai interesante lucruri.
Domnul profesor a mentionat la un moment dat ca noi ne putem privi din trei puncte diferite de vedere, fiecare dintre aceste “entitati” influentand comportamentul nostru per ansamblu. Dupa o saptamana, meditand inca la cursul domnului profesor, in mintea mea s-au facut niste legaturi referitoare la aceste fatete ale personalitatii noastre si vocile lor. Haideti sa vedem ce iese:
Cati suntem in mine? Cati sunteti in tine? :)
Cine sunt cei trei “omuletzi” (cum ar spune Daniela) din omuletz?
Pai unul dintre ei este Participantul. El este prins in ceea ce faci, pentru ca el este in cea mai mare masura Tu. Este foarte vorbaret: “Am sa fac aia, am sa fac ailalta”, “Am sa fac asa si pe alta parte.” Vorbeste uneori incet, alteori tare. Uneori ofteaza, uneori rade (cu gura pana la urechi sau in barbie, ca sa nu-l auda nimeni), uneori este hotarat, alteori este foarte galagios si tipa. Mai si sopteste, ingana, sau vorbeste pitigaiat.
De obicei, este foarte implicat si traieste la maximum. Cateodata este prezent, cateodata este… dus cu gandul prin-cine-stie-ce-loc ii place lui in acel moment. Abia dupa ce se intoarce poti sa vezi ce vezi cu ochii si sa auzi ce e prin jurul tau. Poate ca ar sta plecat mult si bine daca nu-i da cineva “Buna dimineata!”: Judecatorul.
Toata ziulica, Judecatorul arunca un ochi critic incoace, un ochi critic incolo, stramba din nas si arata cu degetul aratator, sau aproba hotarat. Judecatorul este un soi de observator si participant in acelasi timp. El priveste, dar nu rateaza sansa sa-si spuna si parerea. Cateodata pe moment, alteori la sfarsit, ca “vitejii”. :)
Stie, sau crede ca stie, ce e bine si ce e rau si-ti livreaza chestii cu vocea tatalui sau a mamei, a invatatorului cel exigent din scoala, sau a vreunui prieten. Judecatorul impinge Participantul, sau il trage inapoi, cu vorbe de genul: “asta e bine!”, “asta nu e bine!”, “hei, eu ce ti-am zis si tu ce faci?”, “nu te uiti pe unde mergi?”, “incotro ai sa ajungi tot asa?”, “n-ai sa faci nimic toata viata!”, “ai sa reusesti!”, “continua, ca e bine!”, “ai grija ca vine momentul in care trebuie sa…” si, bineinteles, “Trezeste-te!”.
Judecatorul nu este, insa, singura instanta. El este critic, este galagios, dar adevarata autoritate apartine Constiintei. Constiinta este adevaratul observator, mai presus de toti ceilalti. Ea este muta, un soi de Silent Bob, dar “vorbeste” prin trairi. Zambeste cald sau ridica din sprancene intrebator. Vinovatie, impacare, modestie sau pace si bucurie interioara, toate sunt “vocile” ei. Fiind mai sus, Ea vede mai departe si, culmea, si mai clar.
Se face prezenta!
Ce se intampla cand unul dintre personaje lipseste? Sau ce se intampla cand lipsesc doua?
1. Participantul (P): prezent. Judecatorul (J): prezent. Constiinta (C): prezenta.
2. P: prezent. J: prezent. C: absenta.
3. P: prezent. J: absent. C: prezenta.
4. P: absent. J: prezent. C: prezenta.
5. P: prezent. J: absent. C: absenta.
6. P: absent. J: absent. C: prezenta.
7. P: absent. J: prezent. C: absenta.
8. P: absent. J: absent. C: absenta.
Daca stam sa gandim bine aspectele, iese ceva foarte interesant. De exemplu, ar putea iesi o tipologie. Cum este omul de succes? Ce se intampla in cazul ratatului? Ce spun vocile din mintea eroului (variante: pozitiv sau negativ)? Cum e cu inteleptul sau sfantul? Dar cu religiosul? Exista vreu tipic al politistului? Ce se intampla in cazul politicianului?
Oamenii +++ >>
Ce se intampla la oamenii de succes? Nu este de ajuns sa existe si Participant, si Judecator, si Constiinta. Mai este nevoie si ca ele sa fie convergente.
Ceva de genul:
Participantul: “Am observat ca… Cred ca… Vreau sa… Am sa fac… Pot! Am mai facut si atunci cand… Acolo voi face asa… Gata! Sa trecem la treaba! Acum dau lovitura. Atator oameni le va fi bine si, pe langa ei, si mie.”
Judecatorul: “E super! E bine asa! Ai sa reusesti! O sa fii cel mai tare si sa vezi ce bucurie pe capul nostru! :) Hai mai repede, nu mai pierde timp atata! Vezi, atentie la… Tot timpul ti-am zis ca o sa dai lovitura! Ai vazut?!! Daca m-asculti, iese bine!”
Constiinta: :)
Ce mi se pare foarte interesant este faptul ca, daca ar fi sa notam P, J si C cu +, 0 sau -, si convergenta lor cu >> sau cu ><, atunci oamenii de succes ar fi codificati +++ >>. Adica “trei de plus si un forward inainte”.
Asa va doresc sa fiti, macar pana saptamana viitoare: “trei de plus si un forward inainte”! Cu zambetul pe buze.
+++ >> :)
8 răspunsuri
Ce mult mi-ar fi placut sa fiu prezenta la un astfel de curs!!!…de buna dimineata m-ai binedispus,multumesc frumos! :)
Octav,nu doar profesorul tau era bun ! Si tu esti!Ti-am citit articolul cu mare,mare placere.Si „Judecatorul”din mine spunea:”Bun articol,chiar minunat,se pricepe Octav!”.Iar”Constiinta”aproba tacuta si patrundea in profunzimile cuvintelor tale.Cred ca abia acum te-am descoperit cu adevarat,Octav! Pana acum aveam ca autori preferati cateva nume de pe Empower,acum esti si tu acolo,Octav.Felicitari!
Andra si Elena, sarut mainile pentru aprecieri si va doresc o saptamana excelenta!
Desigur, ar fi multe de spus in legatura cu fiecare dintre tipurile mentionate in articol la sectiunea „Se face prezenta!”.
Ieri seara chiar ma gandeam ca mai bine puneam titlul „Trei de plus si un forward”…
Foarte interesant…
De cand ma stiu m-am condus dupa ceea ce era in mine – chiar daca pt. asta am bancat bataie cu tonele pe mp de epiderma!!! – zicand: trebuie sa fac asa… asa… POT sa fac asa (simt ca pot, desi nu mi se da voie…) Se pare ca era un Judecator interior care spunea asta… nu exterior; si nu am avut niciodata curajul sa spun altuia sa faca sau sa dreaga ceva.. Mai tarziu am fost convinsa ca era intr-adevar un Judacator intern, pe care l-am numit ‘constiinta’. ‘Ar trebui’ mi s-a parut ca suna a nesiguranta.. ‘Ar trebui sa fac.. dar nu pot..’
Intelegi ce vreau sa spun??
Cred ca fiecare dintre noi are o experienta de numire a unor stari interioare … Nu stiu daca este chestie de obisnuinta, dar imi vine sa cred in continuare tot asa…cu… ‘ar trebui’… Poate ca abia acum ma obisnuiesc cu a putea vedea lucrurile si altfel..
Azi, cand mi se cere sfatul pentru ceva, spun: ‘Eu asa as face daca as fi in locul tau.. Dar tu esti in acest loc si faci cum crezi, dupa ce ai ascultat ce face altul sau altul’.
Cand ma revolt stiu ca intreb ca proasta ‘De ce nu ai facut asa?..’- cand este clar ca omul a facut asa cum a simtit… Dar imi dau seama si ca este un nonsens, si ca zbier degeaba si ca nu trebuia sa zbier, si ca l-am judecat gratuit… dar nu ma pot abtine… (poate este atitudine de copil care a zbierat in sinea lui prea mult candva…)In fine… asta este..
Octav, un mare multumesc (p.s.: eu cam aud voci). :)
:) Pai este si normal, Daniela, doar vorbesc omuletzii! Cum sa nu le-auzi vocile? :)
Scenariile sunt facute de aceste voci….in mod alternativ.
Cu cat reusim sa ne eliberam de scenariul care nu ne este benefic , cu atat ne va fi mai bine.
Sa retinem doar ce ne este bine si sa apelam la Sinele Superior!
Sincer mi-a placut si am alt tonus azi, citind acest articol!
Multumesc mult!
Mâine se face un an de când a apărut articolul. Eu l-am citit abia astăzi. Căutam date despre domnul profesor Tran şi m-am „izbit” de articolul semnat de tine. Sunt studenta lui la master şi ascultându-i prelegerile am reînceput să citesc… mult.
Cei 3 îţi mulţumesc pentru ce ai scris.