Este titlul unui e-book pe care il puteti gasi aici.
Nu cartea ma intereseaza, ci titlul ei. Nu stiu de ce am o reticenta la tot ce se vinde cu acest mod de prezentare (pe care l-au imprumutat si romanii). Insa ideile autorului pot fi bune, cine stie… mai ales ca face o afirmatie interesanta in prezentare: circa 83% din divorturi nu s-ar mai produce daca partenerii si-ar pune intrebarile potrivite.
Motive de „contradictii”
Parerea mea (pe care am exprimat-o anul trecut intr-o serie de articole) era ca despartirile (si nu ma refer doar la divorturi, ci la orice fel de separare – inclusiv „singuratatea in doi”) se datorau indeosebi catorva factori principali ce tin de sex (inainte si in timpul relatiei), pierderea identitatii in indragostire, ritualuri de dormit si lipsa viziunii comune de viata.
Insa oamenii sunt atat de diferiti, cu personalitati atat de complicate incat acesti factori principali pot fi insuficienti la un moment dat. In sensul ca, daca nu ai grija, te poti separa din orice – inclusiv din cauza masinii pe care ai lovit-o, papagalului care deranjeaza sau hotelului prost ales intr-o vacanta.
Daca e sa analizezi viata in totalitate (asa cum autorul cred ca vrea sa o faca, privind asupra unei palete largi de subiecte) vei gasi, cu siguranta, nenumarate motive de contradictii. Sanatate, hrana, vacante, idei spirituale si religioase, casa, masina, sarbatori, trecut, viitor, comunicare, bani, copii, cariera, prieteni, hobby-uri si multe, multe altele.
Sa fim seriosi, compatibilitate ridicata peste tot cam greu… nici macar autorii de romanele siropoase sau scenaristii de telenovele nu indraznesc sa mearga pana intr-acolo.
“Diplomatia”
E indicat sa pui aceasta mie de intrebari in cuplu? Probabil ca da. Cand anume insa?
Aproape toate relatiile incep oarecum inconstient, prin „atractie”, care nu e o alegere a mintii constiente, ci mai mult o simtire. Chiar daca ea se exprima diferit – la barbati indeosebi prin atractia fizica iar la femei indeosebi prin atractia de personalitate.
Din acest punct de vedere femeile „cucerite” sunt mai intelepte si probabil ca se gandesc inaintea barbatilor la multe din „intrebarile potrivite”. Barbatii, la randul lor, au nevoie sa invete sa „cucereasca” o femeie cu „diplomatie” – pentru ca va veni momentul in care vor fi pusi in fata acelor intrebari, direct sau indirect.
Si fara o prezenta, o personalitate puternica si o integritate a „intentiei” separarea e aproape inevitabila (mai multe despre acest joc al seductiei prin prezenta veti gasi aici).
Diplomatia, desi poate mai prezenta la femei, are nevoie de a fi „pazita” de valul propriilor emotii. Se spune ca femeia este ceea ce simte iar barbatul este ceea ce face – o programare specifica pe care ne straduim sa o echilibram pentru a deveni mai armoniosi. Emotiile, simtamintele, pot distruge in secunde ceea ce, in mod constient, ai creat in saptamani, luni sau ani. Indeosebi cand cele 1.000 de intrebari ating puncte dureroase… si asta e valabil pentru toti.
Unica intrebare
1.000 de intrebari ce duc la „contradictii” pot fi reduse la una singura, insa. “Cine aleg eu sa fiu in relatie?” Este intrebarea ce poate hotari lucrurile de la inceput sau le poate armoniza pe parcurs.
Intotdeauna am considerat ca mai intai trebuie sa ne casatorim cu noi insine. Dupa ce ti-ai luat angajamentul fata de tine insuti si fata de calatoria ta interioara, esti mai rezistent.
Apoi, daca apare partenerul visurilor, toate bune si frumoase, si daca nu apare, nicio problema, pentru ca esti intr-o relatie reusita cu sinele tau launtric. Astfel, deveniti o optiune si mai buna pentru un potential partener – deci este o idee buna sa va casatoriti cu voi insiva mai intai.
In reallitate, este casatoria dintre partea yin din voi si perechea sa yang. Este juramantul vostru ca veti fi credinciosi idealurilor voastre spirituale si luminii din interiorul vostru.
– Stuart Wilde – Al saselea simt
Una, 100 sau 1.000 de intrebari… cand vine vorba de relatii nu stii niciodata. “Cine aleg eu sa fiu” te defineste insa mereu – si orice angajament ti-ai lua, fata de tine insuti sau altii, e mai presus de orice intrebare.
7 răspunsuri
ok, dar nu vad legatura cu titlul articolului. eu, sincer, ma asteptam sa vad o lista cu 1000 de intrebari :)
intrebari sau nu, comunicarea este esentiala intr-o relatie, indiferent de natura tipului de comunicare. asta depinde de fiecare persoana in parte. unele prefera limbajul verbal, altele cel non-verbal. Intrebari, afirmatii sau contradictii, important este sa existe comunicare… parerea mea umila :).
Lista cu 1.000 de intrebari e in cartea din link.
Se pare ca 33 le primesti gratuit pe mail…restul sunt pe bani hihihi
Cate adevaruri in acest articol, macar de ar intelege cuplurile ca asa ar trebui sa priveasca si sa se priveasca :) Si parerea mea tot asta este, fie ca e deja un cliseu, comunicarea este cheia succesului, la care se adauga vointa, compromisul si cunoasterea de sine (pt a cunoaste asteptarile si limitele pe care le ai).
Manifestarea intentiei despre ce vrei de la o relatie si in special ce iti place la persoana cu care esti este un pas foarte important.
Multi oameni doar cred ca partenerul printr-un miracol va stii sa le citeasca gandurile si ca se vor potrivi exact cu asteptarile lor… dar realitatea este ca aproape niciodata 2 oameni nu sunt 100% de acord cu ce vor de la o relatie.
Iar manifestarea intentiei pentru persoana cu care vrei sa fii este la fel de importanta si in procesul de seductie, unde multi nu reusesc sa treaca de la o relatie amicala la una de intimitate… tot din acelasi motiv, nu sunt in stare sa spuna ce vor si ce le place la persoana pe care vor s-o seduca.
E multa munca de facut aici ,.,,
Este exact ceea ce simt si eu de ani de zile, dar este prima data cand altcineva scrie negru pe alb aceasta idee. Credeam ca sunt singura care vede lucrurile astfel si ma simteam insingurata si oarecum neainteleasa…mai ales atunci cand, cu bunavointa, rudele si prietenii imi spuneau cu convingere in glas ca toate probelemele din viata mea se vor rezolva atunci cand ma voi marita !!!? …la un moment dat am ales sa ii ascult si m-am casatorit. A fost bineinteles un esec care, din fericire, nu a durat mult. De atunci, sunt mai bine de 15 ani, incerc sa „convietuiesc”mai bine cu mine insami, pt ca de mine nu voi putea „divorta” niciodata, si simt ca doar atuci cand va fi un echililicru perfect in sufletul meu, voi fi cu adevarat si pentru totdeauna fericita….indiferent daca va fi sau nu cineva alaturi de mine.
Citat din articolul scris de Marius Stan:
„Intotdeauna am considerat ca mai intai trebuie sa ne casatorim cu noi insine. Dupa ce ti-ai luat angajamentul fata de tine insuti si fata de calatoria ta interioara, esti mai rezistent. Apoi, daca apare partenerul visurilor, toate bune si frumoase, si daca nu apare, nicio problema, pentru ca esti intr-o relatie reusita cu sinele tau launtric. Astfel, deveniti o optiune si mai buna pentru un potential partener – deci este o idee buna sa va casatoriti cu voi insiva mai intai. In reallitate, este casatoria dintre partea yin din voi si perechea sa yang. Este juramantul vostru ca veti fi credinciosi idealurilor voastre spirituale si luminii din interiorul vostru.”
— Stuart Wilde – Al saselea simt
Salutare si consideratiune!
Cea mai buna afirmatie din textul tau mi s-a parut asta: „Se spune ca femeia este ceea ce simte iar barbatul este ceea ce face – o programare specifica pe care ne straduim sa o echilibram pentru a deveni mai armoniosi.”…pana la urma armonia in felul asta este un ideal, pe care il vedem tot mai rar azi!De ce cred eu asta: pt. ca, in special femeia de azi, este intr-un anume fel, poate chiar spre un egoism(si asta se manifesta dupa reuniunea cuplului), pe undeva, datorita „diplomatiei” la care te refereai in text!
Sunt motivat sa afirm lucrurile astea si de faptul ca patriarhatul nu mai este in „putere”(sau lipseste cu desavarsire!…:))), in ultima perioada!
Misoginul de mine…:)