Ai fost vreodata in situatia sa nu poti face ceva din cauza ca-ti este frica? Sa vrei sa fii sanatos, sa ai relatii obisnuite cu prietenii, cu familia cu colegii, cu clientii, cu oricine vrei si sa nu poti de frica.
Asculta prietene: imi aduc aminte de momentele in care vreau sa sun pe cineva ca sa-i propun ceva cu scopul de a vinde.
Ma uit la telefon, ma uit la numele persoanei, ma uit la care e obiectivul meu in relatie cu acea persoana si ma pregatesc. Formez numarul, ma mai uit odata la nume si pun telefonul la ureche.
In clipa asta simt un gol in stomac. Dupa aceea dau buna ziua. Deja e mult mai bine. Daca imi pun un zambet pe buze, aud pe cealalta persoana cum zambeste.
Stop. Hai sa derulam cadrele si imaginile inapoi pana la secventa cu golul in stomac. Esti gata sa te confrunti cu adevarul? E foarte simplu prietene, exista doua abordari care-mi sunt evidente in secunda asta:
- fugi si o iei la sanatoasa din fata unui eveniment care-ti provoaca starea asta de frica fara sa te uiti inainte;
- ai curajul sa te confrunti cu ea si cu alte sentimentele asociate care mai traiesc pe langa ea.
In partea de azi vorbim despre cum putem sa ne pacalim frica pentru a obtine ce vrem.
Vezi tu prietene drag intre ceea ce gandesti, ce simti si postura corpului tau exista o legatura foarte stransa. Poti sa-ti controlezi starea? Doar daca gandesti ceva diferit sau daca iti schimbi pozitia corpului.
Asta cu schimbarea pozitiei corpului e simpla. Te pui in situatia de a face ceva. Si ce poti sa faci efectiv? Trage cu ochiul mai jos.
- Lucreaza ceva in gradina. Simplu contact cu natura de aduce in contact cu cine esti tu in mod natural, cu esenta ta, cu creativitatea ta. Sadeste un pom. Smulge iarba de langa o floare si da-i sa bea apa.
- Mestereste ceva la locul unde locuiesti. Unge balamalele la usi. Schimba-ti becurile clasice cu unele economice in timp ce asculti melodiile tale favorite.
- Daca iti prinzi partenerul de viata pe langa tine, imbratiseaza-l fara mila si spune-i ca il iubesti. Concentreaza-te la senzatia pe care o percepe corpul tau la atingerea partenerului. Spune-i ce simti.
- Roaga-te. Roaga-te pentru parintii tai, pentru partenerul tau de afaceri, pentru partenerul tau de viata, pentru copiii tai, pentru prieteni sau clienti. Concentreaza-te strict la cuvinte la fiecare in parte. Exista si un exercitiu fizic in credinta ortodoxa. Metanie. Daca n-o impartasesti alege un exercitiu fizic conform credintei tale.
- Fa sport. Orice activitate fizica. Poti de exemplu sa alergi si sa fii atent la respiratia ta, la ce simti in corpul tau.
- Bucura-te de vreme. Daca e soare, iesi afara si fa cativa pasi. Daca e ploaie bucura-te ca nu mai trebuie sa uzi tu copacii si plantele. Daca e frig, foarte frig, bucura-te ca natura dezinfecteaza totul pentru tine.
- Ia un copil sau un animal in brate. Copiii sunt foarte expresivi. Zambeste-i si vezi care e impactul zambetului tau asupra sa. Spune-i o poveste. Daca ai un animal mangaie-l si urmareste-i reactia. Urmareste care e raspunsul la energia mainilor tale.
- Renunta la 10 lucruri de care n-ai nevoie daruindu-le altcuiva care are nevoie. Golind spatiul din jurul tau lasi energia proaspata sa o inlocuiasca pe cea de care nu mai aveai nevoie.
- Elibereaza-ti biroul de lucruri, fa ordine in jurul tau. Asigura-te ca nimic nu te distrage sa faci ce e important pentru tine atunci cand te confrunti cu situatia care ti-adusese frica.
- Era sa uit cea mai simpla. Zambeste. Pune-ti un zambet pe fata si tine-l acolo. Dupa cateva minute ai sa simti diferenta majora.
Acum foarte important in final: simpla amanare a confruntarii cu fricile tale nu-ti rezolva problemele, ci doar le amana. Diferenta este ca acum pornesti dintr-o alta stare. Uneori poti sa obtii ce vrei fara sa rezolvi problema. Plonjeaza curajos. Evolueaza!
Data viitoare despre confruntarea directa cu frica… Ce, ti s-a strans deja stomacul?! Mai treci o data prin poveste si evita paragraful asta pana o sa te poti uita cu seninatate la el. :)
photo by RavenU
28 de răspunsuri
Am fost deseori pe acolo. Cea mai mare frica mi s-a inoculat din cauza raului fizic care se instala pe fondul unei emotii puternice. Apoi se asocia frica de rau fizic actiunii desi nu avea legatura cu actiunea ci cu emotia :)
Ma bucur ca am depasit acel moment.
Poate ne spui și nouă cum ai depășit acest moment ca să mai adăugăm un mod. Ce zici Gabi?
Privind in urma….nu vreau a spune ca tocmai am scapat de fricile mele(de altfel multe la numar…..si nu stiu de ce si de unde au aparut mereu!)…..asa privind, deci, gasesc articolul tau extraordinar de bun pentru tinerii adolescenti…..dar numai in cazul in care acestia ar dorii sa-l ia in seama(sti cum e pe la 15-20 sau 25 ani….”ma invata el pe mine!”).
Putin il gasesc pe Mircea Eliade sau pe Nicolae Steinhard, spe exemplu, dar cei ce ii gasesc pe acestia sau pe unul ca tine, ar trebui, cumva, sa va multumeasca(desi, sunt cazuri cand unele frici se depasesc experimentand, iar asta o fac majoritatea……apropo de chestia asta, am observat la etnia roma experimentarile astea la varste fragede, iar la ei se poate generaliza-dar, am gasit la Steinhard o explicatie: „Luati aminte: Soljenitsyn, Zinoviev, Churchill, Bukovsky. Moartea consimtita, asumata, anticipata, provocata; nepasarea si obraznicia; vitejia insotita de o veselie turbata. Liberi sunteti sa alegeti. Dar se cuvine sa va dati seama ca – lumeste, omeneste vorbind – alta cale de a infrunta cercul de fier – care-i in buna parte si de creta (vezi Starea de asediu a lui Camus: temeiul dictaturii e o fantasma: frica) – e foarte indoielnic sa gasiti.”- „Trei solutii” din „Jurnalul fericirii”….iar extremele astea li se potrivesc romilor) gata am terminat ce vroiam sa spun!
@nicolaem felicitări pentru că ai săpat de frici. Apropos de tinerii adolescenți. Dacă unul învață sau ia măcar o virgulă tot e o bună investiție.
Important nu este dacă adopți o rețetă așa cum e ci mai degrabă ce faci cu ea, care e relația ta cu ce te lovește din rețetă.
Și apropos de relația cu frica, important este să-ți dai voie s-o experimentezi, s-o trăiești… o să vezi mai multe în episodul următor…
mulțumesc pentru comentariu.
eh…n-am vrut sa fiu mesianic, desi acu vad ca asa pare, am vrut doar sa particip putin, si eu, la micul tau proiect, iar despre fricile mele, tocmai ti-am spus ca sunt departe de ce spunea si ce a experimentat Steinhard, dar sunt optimist, mai am mult(cred eu-depinde de timpul alocat mie!) …..de experimentat, sau mai bine spus de infruntat!
@Nicolaem – Pentru mine a experimenta este a fi deschis către ceva. A înfrunta este a rezista… a depune efort. Pentru tine cum e? Dacă ai putea să alegi intre ele, ce alegi?
Ioan poate mă repet:
„Sa nu ma tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea marunta, purtatoarea desfiintarii totale. Voi infrunta frica. O voi lasa sa treaca peste mine, prin mine. Si, dupa ce va fi trecut, imi voi intoarce ochiul interior si voi privi in urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi ramane doar eu.” – Frank Herbert, DUNE
Totul e o plăsmuire a minții noastre…
daca tot mai provocat….pentru mine infruntarea frici devine experiment odata ce am invinso si m-am confruntat cu ea, iar daca ma mai confrunt cu situatia am o motivatie in plus in noua confruntare….si asa mai departe.Ceea ce e greu pentru mine este ca nu am entuziasmul de a experimenta, iar infruntarea devine inevitabila de cele mai multe ori, hai ca iar o iau pe alte carari!…:)
Mai vorbim, sper sa citeasca mai multi articolul tau, sa realizeze ca exprimarea ta este tintita bine si exprimata simplu si clar…..ceea ce conteaza fff mult! Pt ca eu fac filosofie cu fimea -10 ani si cu baiatul meu -4 ani(mai putina) si observ ca plictisesc repede, desi, sunt constient ca „acceleratia” mea e fortata….nu ma voi lasa, oricum…:)..!
sa auzim de bine!
@Mircea – Frumos zice domnul Herbert!
@NicolaeM – apropos de exprimare tintita si exprimata simplu… de obicei scriam diferit… un pic mai abstract… de un timp insa… ca sa aibe oamenii rezultate in planul real, am ales sa scriu mai concret…
Sunt adeptul teoriei ce spune ca toate fricile provin din „frica de moarte”. Ea este radacina tuturor fricilor.
Prin 1991 am avut un fel de moarte clinica, in urma careia am scapat de frica de moarte implicit, de multe alte frici.
Consider lipsa „fricii de moarte” un punct foarte important intr-o dezvoltare personala temeinica.
Viata este mult diferita fara frica de moarte.
@Radu – Ce e posibil fără frica de moarte pentru tine Radule?
@Ioan – nu am spus ca fara frica de moarte ceva ar fi posibil.
Am spus ca fara frica de moarte viata este altfel.
nu stiu/nu m-am informat, daca se poate face reclama aici, dar am citit acu’ 5 min o povestioara a unui domn, pe un site la care sunt abonat,era despre timiditate, care, ca si frica de moarte, cred eu ca e tot un fel de radacina….te rog comfirma-mi, daca pot copia link-ul cu pricina!
@Radu – Mă bucur că ai trecut de momentul morții clinice. Poate nu m-am făcut eu înțeles… Acum că fără frica de moarte pentru tine viața este altfel. Ce e posibil pentru tine? Vrei să faci ceva diferit?
@Nicolae apropos de reclama. Nu știu nici eu politica, dar mă bazez pe bunul meu simț. Dacă linkul e în legătură și aduce valoare cititorilor și acestui context… și e unul singur… Încearcă…
ok…..sper sa nu fiu injurat prea tare, insa mi s-a parut ca a punctat, omul asta, la fel de bine ca tine, desi pe un site, care nu prea are legatura cu filosofiile….iata link-ul: http://www.avocatnet.ro/content/articles?id=18857 si comentariile din josul paginii sunt foarte interesante!
@Ioan – lipsa fricii de moarte te face sa abordezi mai usor anumite evenimente cotidiene. Nu-ti da „aripi noi”, spre alte culmi ale vietii.
Daca iti iei de pe ochi o pereche de ochelari fumurii care te faceau sa vezi mai slab, asta nu inseamna ca vezi altceva, ceva mai „inaltator”… ci doar ca vezi mai bine, mai clar… dar nimic in plus.
da, se pare ca nu e posibil sa faci reclama…se fitreaza….e normal, pana la urma, insa era textul domnului prea lung sa-l copiez aici…..oricum, consider ca, cine scapa de timiditate are tot respectul si consideratiunea mea, cel putin….pt ca ala s-a luptat cu o himera puternica!
Nicutule,fain articolul tau, ca de obicei ! Iar captez unde pozitive ce ma vor ajuta sa scap de frica din mine…desi nu stiu daca este neaparat frica, pentru ca nu mi-e frica de moarte de exemplu…sau poate este o frica mascata in spatele amanarii,a faptului ca aman prea mult lucrurile…Stii ,prea mult am luat in serios sau i-am dat alt sens replicii pe care o spune Scarlet in „Pe aripile vantului”…
Felicitari pentru ceea ce scri,pentru generozitate!
O zi faina ca tine iti doresc!
Ziua buna tuturor!
Fricile sunt iubiri exprimate/manifestate intr-un mod gresit!
Natura nostra este divina iar Dumnezeu ne iubeste in egala masura pe toti! Faptele noastre de iubire ne deosebesc! Natura ne daruieste dezinteresat atat de multe frumuseti! Noi insine suntem perfecti! Avem tot ce ne „trebuie” in noi si in jurul nostru…de ce ne facem griji? Cum ramane cu „Faca-se Voia Ta”?!
Si ca sa-l completez pe „Radu Stanciulescu” in ceea ce priveste co”frica de moarte ca fiind radacina tuturor friicilor”
o mica defectiune…
in completare…radacina tuturor friicilor este slaba credinta in Dumnezeu!
@zoridezi – dacă îl ai pe Dumnezeu – ai un punct de sprijin… foarte important.
@Andra – faci ce faci și dai de mine. Și tu ești generoasă și vezi generozitate…
@Radu – interesanta distincția ta… Cred că nu m-am făcut înțeles… dar pot să trăiesc cu asta… :)
Felicitari pentru articol Ioan! :-)
@Zoridezi – mulțumesc! ;-)
Sincer ,ma bucur ca dau de tine mereu :)
Cu oameni ca tine viata este mult mai frumoasa…Multumesc!
Ioan,
Momentul l-am depasit discutand cu cineva ca tine ;)
A urmat procesul in care am privit frica in fata si nu am mai evitat confruntarea cu ceea ce avea ea firesc, uman pe de-o parte si ceea ce era o impresie suprapusa din trecut si care-si tot marise artificial volumul, pe de alta parte.
Le-am cernut ca intr-o sita ca sa ramana doar partea aceea care se justifica de frica si fata de care nu te simti vulnerabil fiindca realizezi ca ar fi o copilarie sa-ti stea in calea indeplinirii actiunii sau obiectivului.
Pana la urma am inteles ca e firesc sa-mi fie frica, sa ma tem de ceva necunoscut fiindca face parte din instinctul de conservare. Insa frica nu trebuie sa ramana in noi mai mult decat e nevoie si nici nu trebuie sa impiedice pasii pe care-i facem intr-o directie pe care o evaluam ca fiind buna. Mai mult, frica nu trebuie sa „paralizeze” puterea omului.
Frica tot itmpul a semnificat pt. mine un imbold de a face lucrurile mai bine și să mă văd pe mine cum reacționez în situații de criză, isterie…
consider că un om puternic trebuie să-și înfrunte temerile și frica de orice gen…
@Elena folosirea fricii ca pe un imbold e un mod de a transforma o senzație „negativă” în ceva „pozitiv”. Când îți înfrunți temerile și frica, te cunoști mai bine.