E inceput de an, moment de bilanturi si mai ales de planuri. De analize, mai mult sau mai putin detaliate, dar si de vise “cu ochii deschisi”. Un moment de inspiratie si de atractie pentru lucruri bune si minuni in viata noastra.
Cum probabil v-ati obisnuit deja, in acest articol voi alege un intrument de coaching care ne poate ajuta la cumpana dintre ani. Utilizarea lui impreuna cu un pahar de sampanie in mana aduce inspiratie si rezultate mai spumoase!
Este Roata Vietii, intalnit in literatura de specialitate de limba engleza sub denumirea de The Wheel of Life. Este un instrument simplu dar foarte puternic, care ne ofera imaginea unei vieti “rotunde”. Astfel, instrumentul elimina disocierile pe care el facem deseori in viata de zi cu zi: material versus spiritual, intelectual versus fizic, viata personala versus viata profesionala.
Avem acum o perspectiva integrativa asupra vietii noastre, asa cum este este aici si acum.
Roata Vietii
Si acum, te poti intreba: Cat de multumit sunt in legatura cu fiecare din aceste aspecte ale vietii mele? Si pe o scala de la 0 la 10, pune-ti nota care reflecta gradul tau de multumire in prezent in legatura cu acest aspect.
Intr-o situatie ideala, esti premiant – chiar ai un cerc si numai note de 10! Dar intuiesc ca viata ta arata mai “colturos”. Acesta este prezentul tau si reprezinta cat de multumit esti tu acum cu viata ta.
Notele reflecta bineinteles o situatie de moment – cat de multumit esti acum cu viata ta. In plus, sunt influentate si de standardele tale personale: cat de usor “iti dai un 5 sa treci clasa” sau iti penalizezi fiecare greseala…
Instrumentul vorbeste de la sine. Nu mai ramane decat sa iti pui cateva intrebari de inceput la an:
- Cum imi doresc sa arate Roata Vietii mele la 1 ianuarie 2010?
- Cat de multumit sunt de viata mea acum?
- Ce pot face in 2009 pentru a mentine domeniile vietii mele unde sunt multumit(a)?
- Ce lipseste din viata mea acum? Ce neglijez? Ce nu vad sau ma prefac ca nu vad?
- Care este cel mai mic pas pe care il pot face pentru ca la sfarsitul acestui an (sau chiar mai repede) sa fiu mult mai multumit(a)?
Depinde de tine ca in 2009 sa ai o viata cat mai rotunda. De acord, poate nu in totalitate, caci de aceea nu suntem singuri si exista Dumnezeu pentru a ne armoniza intentiile hotarate de inceput de an…
Iti urez o viata frumoasa si rotunda in 2009!
15 răspunsuri
Buna, Raluca! Bine pusa problema!! M-am gandit si eu de multe ori la tot felul de aspecte ale acestui subiect, mai ales in fata intrebarilor disperate ale oamenilor referitoare la .. fericire.. Oamenii vor sa fie fericiti. Nu neaparat foarte bogati sau foarte intelepti, caci si una si alte presupune sacrificii pe care unii oameni nu le-au considera chiar drumul lor spre fericire. Oamenii echilibrati cred in fericirea obtinuta prin echilibru la nivelele medii de atingere a idealurilor lor. Si aici se poate discuta care este deosemirea intre IDEAL si MULTUMIRE.
Un ideal care nu poate fi atins (si se simte din dorinta acerba de a merge mai departe, dincolo de frontierea atinsa momentan).
O multumire poate fi conjuncturala sau personala. Sa fii multumit ca i-ai multumit pe altii (foarte-foarte efemer..) sau ca ai ajuns la un grad de satisfactie personala care poate fi de ajuns.. Tot momentan, dar traind viata mai departe.. moment cu moment !!
Cat din cele dorite vin din partea obligatiei pe care ne-o asumam fara sa ni se ceara (vezi-ajuti! fara sau cu incarcare la nivel, sau peste nivelul puterile proprii..) si cat vine din partea impunerii altora: familie, serviciu, societate. ..Cat? si ..Cum? ne simtim datori? si ..De ce ne simtim datori? si ..Cui?
Astea sunt intrebarile pe care mi le pun eu.
Eu nu ma simt datoare, fac de placere. Poate de aceea ma simt linistita. Daca ma iau la bani-marunti nimic nu ar fi rotund in viata mea.. oho!!cate vreau sa le fac perfect, sa le spun perfect, idealurile mele sunt asa de inalte si eu asa de mica.. Dar cred ca sunt de acord cu dorintele mele mici pentru ca asa simt eu, foarte bine ca altul le simte mari, si se si simte in stare sa le implineasca. Unul merge cu pasi mari si altul cu pasi mici. Sau un pas mare – unul mic, sau o calcatura moale – o calcatura tare!! Depinde ce sacrificiu suntem in stare sa facem (turma de oi, nu?! indiferent daca e a noastra sau nu..??..) Nu ma raportez la altul, ma raportez la mine. Cred ca asta imi da acea serenitate (seninatate) generala pe care altii o considera nerozie, prostie.. copilarie.. Lasa-foarte-bine-asa-sa-fiu-eu-sanatoasa!! :)
Buna Cristiana,
Imi pare bine sa te regasesc la fel de „efervescenta” si in 2009!
Foarte interesanta distinctia dintre multumire si ideal. Cred ca fi multumit inseamna a trai in prezent si a accepta ca prezentul … este perfect. Si, in acelasi timp a-ti construi un viitor cat mai aproape de ideal, dar fara a abandona clipa prezenta.
Total de acord cu a face ca-ti place, cred ca e o cale sigura spre o viata traita frumos,
Raluca
Multumesc, Ralu, am mai avut o discutie acum: diferenta dintre ‘a face ce-mi place’ si ‘a face cu placere’, am recunoscut ca am fost cam superficiala in exprimare mai sus. Pt ca in viata, majoritatea din generatia mea, cel putin, nu am avut parte sa facem de la bun inceput ceva ce ne-a placut, adica prin alegere personala (eu.. nici nu mai spun!). Dar se poate gasi ORICAND si ORIUNDE ceva placut in cea mai mare neplacere. Diagrama Yin – Yang ne aminteste bine de tot.. Se poate valorifica acest punct alb din situatia neagra. Se poate minimaliza echilibrat orice punct negru (greu) dintr-o situatie alba (buna)(multi flutura drobul de sare oriunde si in orice moment..)
Depinde numai de noi..
Desi am observat ca aceasta expresie enerveaza mult in ultima vreme.
Poate ca multi dintre noi vrem sa fim foarte stapani pe soarta noastra, fara sa ne asumam riscuri si responsabilitati..
Si fara sa fim veseli!! ceea ce nu se prea poate, cred eu!! :)
Raluca, Cristiana, ma bucur sa va cunosc.
Raluca, multumesc de urarile pentru 2009 si ti le returnez din toata inima.
Interesant articolul, am inceput o autoevaluare, cu destul de mare exigenta, pe cele 8 sectoare ale „rotunjimii”. Mi-am pregatit si cercul pentru 2009.
Am parcurs destul de greu reflectiile Cristianei. Intrebari ne punem cu totii. Eu imi pun deja problema ce las in urma mea si pentru cat timp.
Indraznesc sa va provoc cu o intrebare : de fapt, ce insemna a face ce-ti place ? Nu poate fi tot timpul numai placere. Apar si asperitati care deranjeaza si atunci ce faci, fugi intr-o continua cautare ?
Acceptand anumite riscuri, asumandu-ne responsabilitati si profitand de oportunitatile care misuna in jurul nostru ajungem sa facem ceea ce ne face placere sa facem. O vreme …..
Eleodor, probabil ca nu ai citit si ultimul post in care explicam cate ceva, tot ca urmare a discutiilor pe aceasta tema.. :)
Este drept ca ceea ce scriu eu nu este de loc usor, nu sunt reflectii, ci rezultatul unor gandiri concentrate pe baza unor vieti traite efectiv.
Eu m-am confruntat cu toate cele scrise acolo (plus am dat exemplu tema unei povesti romanesti cu Pacala, daca nu o cunosti o sa ti-o povestesc ulterior pe foarte scurt) .
Tema diagramei Yin Yang cred ca este cunoscuta… aceea cu 2 pestisori imbratisati, unul negru – altul alb fiecare avand ochiul vizibil de culoare complementara. Te poti orienta acum citind textul.
Incet, dar sigur se formeaza orientarile.
Daca fugim de asperitati vom creste ca niste flori pe un arac. Daca le iei aracul, se vor prabusi. Ne sprijinim de fuga.. Eu nu am fugit niciodata de nimic, ci am cautat sa invat si sa ma adaptez din orice imprejurare, cautand acel punct de lumina, valorificandu-l, dezvoltandu-i valentele la maximum. Asa invat si pe altii. Ma trezesc la varsta mea inaintata cu beneficii de pe urma tuturor celor de care NU am fugit. Bine, nu stai in mijlocul drumului ca sa dea masina peste tine, in speranta ca soferul nu va fi prost sa te calce… Asta este altceva, si nu se conjuga cu cele de aici, caci suntem pe un site de dezvoltare personala.
Nu fugi, cauta sa te dezvolti. Daca fugi, atunci cand nu vei mai avea unde – te vei trezi ca nu faci fata din prea multe puncte de vedere si deruta va fi prea mare. Poti gasi ce-ti place de la inceput, ulterior sa nu-ti mai convina. Sau daca chiar vrei sa pleci (nu fugi !!!) nu pleca de nicaieri inainte de stoarce TOT ceea ce poti din locul neconvenabil. Invatam de oriunde.
Gandirea joaca un rol important. Si mai depinde ce vrei de la viata. Si – ce spuneam mai sus – in ce fel te simti obligat, responsabil, profitabil. depinde de luciditate si cum o doresti folosita in viata..
Eu cred ca putem apuca viata cu amandoua mainile, putem s-o scuturam bine, pana ce ne va da TOT ceea ce poate sa ne dea !!! :)
Multumesc mult, Cristiana. Cunosc si povestea cu drobul de sare si cercul Yin-Yang. Am strans si eu niste ani si-ncerc sa-mi fac viata cat mai „rotunda”.
In primul rand trebuie sa vrei sa faci ceva. Cu atat mai bine daca iti si place. Eu mai cred inca in „pofta (placerea) vine facand”. Cred ca daca VREI sa urci si daca lupti, reusesti. In toate demersurile / actiunile noastre zilnice trebuie sa facem si compromisuri dar nu trebuie sa renuntam la principii. Ei, Cristiana, din punctul tau de vedere, cine ne „scrie” aceste principii ? Eu spun : cei sapte ani de acasa, scoala, mediul in care ne dezvoltam/traim, oamenii cu care convetuim.
Cata dreptate ai ! Scuturam viata si ea ne da ce s-a pus la radacina !!!!!
Poate ca nu raspund chiar direct la intrebare, Eleodor,pentru ca eu vad lucrurile ceva mai complex decat viata simpla pe care credem (invatati oficial)ca ne caracterizeaza. Dar pot sa-ti spun ca pregatesc acum un articol despre legendele cunoascute de noi, ca fiind de fapt parabole privind starile interioare ale omului angrenat pe calea dezvoltarii constient-spirituale: sau initiatice, cum ne place noua azi sa o numim. Pornind chiar de la inclinatiile interioare pe care le putem numi „principii” – da, principii dupa care ne calauzim personal in viata. Le-as numi la un loc Dedal-ul nostru interior, unde Dedal si Icar sunt de fapt stari interioare complementare ale fiecarui om, si fiecare ajunge la un moment dat sa-si constientizeze avantul de la care a pornit (Icar) si intelepciunea celui care stie ca il are in continuare, il foloseste, dar stie si sa si-l infraneze (Dedal): nu total, ci stapanindu-l si manuindu-l, facand din el o arma sau o unealta in functie de imprejurari.
Fiecare dintre noi are un Dedal si un Icar in el.
Depinde de noi cum strunim acesti veritabili armasari… Armasarii basmelor noastre care mananca jar si le cresc aripi… Dar CONSTIINTA noastra, calare pe un astfel de armasar, il struneste, directioneaza, dupa cum idealurile sale inalte ii dicteaza…
Constiinta noastra scrie, si rescrie – cred eu – permanent felul de inaintare.
Buna Eleodor,
Multumesc pt comentarii; foarte interesante!
Interesanta remarca ta: „nu putem face intotdeauna ce ne place”. Total de acord, din pacata:-)
De fapt ce vroiam sa spun e ca ni se intampla sa facem si lucruri care nu ne plac, dar cred ca ar fi de dorit sa alegem sa le facem. Sa fie o alegere constienta, nu in sensul de „trebuie” (pt ca vrea societatea, familia, seful etc). Si pot fi multe motive care justifica (si impaca) alegerea: dragostea, lipsa momentana a resurselor, sacrificiul satisfactiei prezente pentru o multumire viitoare etc
Raluca
In primul rand Raluca tin sa iti multumesc pentru articolele pe care le scrii si pentru impartasirea instrumentelor de coaching, instrumente care aduc lumina acolo unde e prea mult intuneric. Avand aceasta imagine de ansamblu asupra vietii tale stii in orice moment daca fugi in cariera, daca banii devin mai importanti pentru tine si iti sacrifici alte aspecte importante din viata ta. Chiar daca as fi premianta intr-un anumit sector al vietii mele, intrebarile pe care mi le pun sunt: Ce alt aspect al vietii mele are de suferit pentru ca aici sunt premianta? Oare am gasit echilibru in viata mea? Eu imi doresc pentru 2009 gasirea acestui echilibru in viata mea, iar cand privesc la aceea roata sa fiu impacata cu mine.
Cristina, Eleonor, va multumesc si voua pentru comentariile voastre consistente si pline de intelepciune. Sa nu uitam sa ne punem intrebari si sa reflectam la viata noastra ajungand sa constientizam ce anume ne face placere si la ce anume putem renunta pentru a alege sa avem o viata asa cum ne-o dorim.
Salut! mi-a placut mult articolul acesta! singur inca sunt adolescent shi despre cariera, situatie financiara cred cг sunt inca gata sa discut! insa am realizat un de test cг ajutorul acestei roti matusei si fiicei sale! rezultatele mau lasarplex! am gasit in sfirsit o solutie la niste probleme care ar putea fi demult rezolvate! iti multumesc inka o data si astept cu nereabdare urmatorul tau articol(sorry de tonul in care am scris mesajul! ca intre colegi)
Raluca, Cristiana, Eleodor, Delia, va salut si va anunt ca chiar sunt noua pe aici. Imi plac aceste articole. Scriu la un ziar dar o sa scriu si aici daca va fi loc.
Vreau sa va spun ca imi plac si toate articolele scrise de Raluca, si felul cum sustineti prin comentarii parerile voastre despre viata. Cat despre echilibru, ca am citit ceva mai sus despre el, el se cauta si mai apoi
stabilizeaza. Viata e o permanenta cautare. Va felicit pe toti pentru aceste frumoase comentarii. Incaodata felicitari Raluca pentru articolele tale.
florentina,
Am mai observat ceva, Raluca, un element care mie imi creaza un confort spiritual ori de cate ori il intalnesc.. mai cu seama la oamenii simpli, dar foarte profunzi: rafinamentul. La prima vedere ai spune ca vorbesc prostii in tara asta a noastra in care doar deshantzarea este pe prima pagina… si totusi.. si totusi..
Cred ca poate sa fie incadrata la spiritualitate, dar observ in ultima vreme o detasare destul de avansata a rafinamentului, a comportamentului rafinat la tineri si la batrani deopotriva.. Tine de o anume intelepciune acumulata sau innascuta, care ofera un echilibru interior deosebit si chiar aceasta unda de rafinament. Sunt oameni care – chiar cu o situatie materiala precara – au o frumusete care lumineaza si arata astfel multumire interioara.
Din nefericire astfel de oameni nu sunt cei care apar pe prima pagina sau la TV decat rar, prea rar din nefericire.. De multe ori nasc rumori (putin spus) daca aduc vorba.
Dar cred ca este de observat, de gandit si de urmat..
Buna Delia,
Multumesc pentru cuvintele frumoase.
Ai dreptate, cred ca este un instrument care ne scoate din mentalitatea „sau-sau” si ne ajuta sa gandim „si-si”. Am deseori impresia ca suntem educati sa excludem – nu poti sa fii si bogat si fericit, nu poti sa ai succes profesional si o viata implinita.
Eu cred foarte mult in viata rotunda, in care reusim, nu usor, ce-i drept, sa fim completi.
Pavel,
Ce poate fi mai frumos decat sa primesc un mesaj ca intre colegi de la un adolescent – choar flatant :-)
Ma bucur ca ai folosit practic instrumentul, aici cred ca este valoarea lui.
Buna Florentina,
Bine ai venit pe Empower!
Apropos de viata e o cautare, cred ca suntem mereu intr-un echilibru instabil. Echilibrul cred ca este o calatorie mai degraba decat o destinatie; e greu sa spui – gata acum am gasit echilibrul perfect in viata mea!