Pentru ca tot se apropie Valentine’s Day si o multime de cupluri se vor crea (in general pe baza de „indragostire”, :) motiv pentru care nici nu vor trece testul timpului), sa vedem o modalitate simpla, de inceput, pentru a evita sfarsitul programat.
Conexiunea emotionala
Am vorbit in articolul trecut despre un mod de a privi iubirea si am spus:
Cand ne „trezim” suntem capabili sa descoperim cu adevarat sufletul acelei persoane, profunzimea sa… pentru ca doar de acolo se poate crea ceva. Dar oamenii ajung greu aici intrucat sunt prinsi pe traseu in jocurile seductiei, ale ego-ului, in care fiecare incearca sa-si impuna pozitia de superioritate (femeile, indeosebi datorita frumusetii sau inteligentei, barbatii, indeosebi datorita banilor sau functiei, statutului social).
De ce se ajunge greu acolo? Poate pentru ca, in loc sa incerce sa se cunoasca si sa intre in relatie de pe baze perfect egale (intrucat fiecare vine cu 50% unic si in egala masura important), fiecare trage mai mult catre el in incercarea de a-si acoperi un gol interior asupra caruia nu e dispus sa lucreze. Iar asta strica intotdeauna angrenajul si apoi apar acuze, resentimente, nefericire. Sunt prea multi oameni singuri: singuri si cu ei insisi, singuri si in doi…
Citeam o idee undeva:
Nimeni nu doreste cu adevarat sa fie singur. Esti singur doar cand singuratatea este o alternativa intre a fi singur cu cineva sau a fi singur cu tine. Intre a avea o relatie care nu te implineste (si nu te face fericit) si a fi doar tu cu tine insuti.
Si, as adauga eu, se satura atat de mult de anumite lucruri in ce priveste sexul opus incat ajung sa il respinga. Iar eu cred ca se satura de conexiunea superficiala de care au parte pentru ca in zilele noastre suntem mult prea grabiti, prea preocupati de noi si prea indiferenti pentru a cauta sa vedem mai mult in celalalt.
Oamenii tanjesc dupa conexiune emotionala, dupa caldura sufleteasca. Ei poate ca nu stiu niciodata cum este sa fie iubiti pentru sufletul lor pentru ca nimeni nu le arata asta sau pentru ca se inchid ei, chiar daca au ocazia. Le e teama sa-si deschida inima pentru a nu fi raniti si au nevoie doar de un strop de curaj pentru a trece dincolo de zidurile auto-impuse si pentru a vedea frumusetea. Iar frumusetea este exact rezultatul caldurii din inima noastra.
Conexiunea emotionala si, mai ales, afinitatea sufleteasca si spirituala (de care am mentionat data trecuta) ar putea fi garantii ale inceputului si continuarii unei relatii de pe baze corecte si perfect egale, in care fiecare aduce fix 50%. Dar cat de des se intampla asta in realitate?
Iluzia superioritatii
Ei bine, nu foarte des. In general oamenii pretind de la inceput cel putin 51%, pe parcurs crescand acest procent proportional cu gradul lor de nesiguranta.
Cu cat mai mica este intentia de a te dezvolta, ca fiinta umana, cu atat mai mare este pretentia de a obtine de la altul ceea ce tu nu doresti sa iti oferi singur. Ai nevoie sa controlezi tu lucrurile pentru a nu-ti fi deranjata prea mult viziunea despre viata, iar implicarea ta este cu atat mai redusa cu cat iti consideri mai indreptatit accesul la mai mult de 50%.
Dar nimeni nu trebuie judecat pentru asta, intrucat nimeni nu o face constient. Avem tipare subconstiente care ne conduc si care, de regula, au fost create de altii (parinti, profesori, prieteni, mediu in general). Repetam ceea ce stim de la ei. Tiparele se declanseaza automat, conform cu programarea sociala.
Aproape toate femeile foarte frumoase, aproape toti barbatii cu foarte multi bani, aproape toate „super-vedetele” indiferent de sex, aproape toti oamenii cu un anume „statut social inalt” au tendinta inconstienta de a se comporta aproape la fel – cu superioritate, cu „vreau din start mai mult de jumatate”. Si e o provocare sa-ti dai seama ca asta e o pacaleala uriasa.
Cand nu il poti vedea pe celalalt la fel de important ca si tine, ca o fiinta umana aflata pe calea evolutiei sale, pe propriul drum, cand nu poti percepe unitatea ta cu ceilalti (indeosebi cu persoanele cu care nu intamplator te-ai intalnit pentru a relationa), atunci da, poti avea senzatia ca esti indreptatit la mai mult.
Sa privim de la nivelul sufletului
Cand privesti de la nivelul sufletului, realizezi ca este in cel mai inalt interes al fiecaruia sa porneasca si sa ramana cu fix jumatate de contributie unica si egala. Pentru ca, asa cum un picior nu este mai important decat celalalt, asa cum stejarul nu este mai important decat salcia, asa cum Soarele nu este mai important decat Luna, in acelasi mod energia masculina nu este mai presus de cea feminina (sau invers). Ci reprezinta aspecte luminoase ale unicei surse de iubire a intregii existente ce se manifesta prin fiintele noastre in moduri diferite, dar minunat de armonioase.
Sigur ca exista o multime de exceptii printre categoriile de persoane mai expuse superioritatii (fie cele mentionate mai sus, fie altele). Sunt oameni care si-au depasit „greaua mostenire inconstienta” :) si rezoneaza profund la nivel emotional si spiritual cu partenerii lor. Oameni care au inteles ca problema nu se pune „sa-i acorde celuilalt o sansa”, ci „sa isi acorde reciproc ocazia”, venind unul in intampinarea celuilalt si alegandu-se in mod egal.
Sunt cei care au inteles ca o relatie sanatoasa este una in care doua persoane independente fac o intelegere ca se vor sprijini reciproc sa devina cea mai buna versiune a lor. Si care au realizat ca, de fapt, cel mai important lucru este ca relatia lor cu propria fiinta (acceptarea, iertarea, stima, iubirea de sine) ofera putere si stabilitate relatiei lor cu ceilalti.
Ca a cobori in inima lor, a se trata pe ei insisi cu blandete si armonie transmite partenerului increderea ca este inteles si iubit asa cum este. Si ca ei insisi sunt cele mai importante persoane din viata lor, carora trebuie sa le ofere 100% pentru a fi capabili sa-i ofere celuilalt acel 50% de la inceput – nici mai mult, nici mai putin.
P.S.
Cand vorbesc despre aceste procente nu ma refer la „egalitatea intre sexe” promovata de curentul feminist sau la orice alte interpretari ale mintii limitate. Vorbesc despre simplul concept al tratarii celuilalt ca un suflet cu nimic mai important sau mai putin important decat tine. Sigur ca nu e si suficient pentru o relatie de calitate, dar e un mic inceput.
