Saptamana trecuta am povestit despre Efectul Pygmalion – atunci cand altii cred in tine, ai sanse mai mari sa reusesti decat daca te descurajeaza. Cel de-al doilea efect… special este Efectul Galatea.
Spirala increderii in tine
Efectul Galatea este un Efect Pygmalion cu o singura persoana: tu crezi in tine si tot tu te descurci, din acest motiv, mai bine. Esti propriul tau Pygmalion.
Cand pornesti o activitate cu increderea ca vei reusi, pentru ca tu stii ca te descurci, declansezi puterea unei spirale: vrei sa faci lucruri din ce in ce mai bune si le abordezi cu entuziasm si energie.
Atitudinea deschisa si orientata spre succes se va reflecta in rezultatele foarte bune. Doua efecte decurg de aici: inveti mult mai mult din noua experienta si increderea in propriile capacitati iti este confirmata inca o data. Cand pornesti de la increderea in tine obtii in final si mai multa.
Vizualizezi cum urca spirala spre si mai multa incredere? Cum crezi ca arata spirala care porneste de la neincredere in fortele proprii? Raspunsul este ca o cam ia in jos…
Cand ai incredere in tine iti dezvolti eficacitatea personala. Caracteristica principala a eficacitatii personale este faptul ca poate fi dobandita, la fel ca optimismul. Eficacitatea personala este credinta ca tu esti la carma vietii tale, tu ai control asupra ceea ce ti se intampla si esti perfect capabil sa rezolvi situatiile cu care te confrunti.
Orice rezultat bun si orice abilitate nou dobandita duc la cresterea sentimentului eficientei personale. Pentru ca te percepi ca fiind mai capabil, mai eficient, iti vei stabili standarde mai inalte si vei cauta noi provocari. Si tot asa, urcand pe spirala increderii in tine.
„Convingerile oamenilor despre capacitatile lor au un efect profund asupra acestor capacitati”, spune Albert Bandura, psiholog care a studiat eficacitatea personala.
Ce poti face tu
Simplu, nu? Crede in tine!
Cand asta nu ti se pare prea simplu sau nu e o abordare cu care sa fii obisnuit, poti urma cativa pasi:
- Identifica pe care spirala a increderii te afli.
- Aloca timp pentru o analiza cu creionul in mana, timp in care sa raspunzi catorva intrebari. Care sunt realizarile mele din ultimii doi ani? Ce activitati ma umplu de energie? Ai mai putea sa-ti amintesti in detaliu ultima situatie dificila pe care ai depasit-o. Cum te-ai simtit la incheierea ei?
- In timpul zilei ia-ti cateva momente in care sa incetinesti putin ritmul, sa stai tu cu tine si sa te apreciezi. E important pentru echilibrul tau sa observi ceea ce faci bine si foarte bine. O sa-ti placa inca din prima zi, intr-o saptamana va deveni un obicei drag iar dupa doua saptamani… Dar mai bine te las sa descoperi cum e.
- Un proverb spaniol spune ca nu e prea intelept sa arunci cu pietre pe propriul tau acoperis. Cand vrei sa deschizi gura pentru a te plange cuiva ca nu stii, nu poti si nu o sa-ti iasa, deschide-o fara sonor: zambeste!
- Apuca-te de ceva ce-ti place. Partea cu adevarat placuta cu eficienta personala este ca se dezvolta la modul general prin abordari particulare: orice lucru nou pe care il inveti, iti place si-l faci bine iti va creste increderea in tine.
Daca ar fi sa retii un singur lucru legat de Efectul Galatea, retine imaginea unei ghinde (dealtfel, metafora pentru procesul de coaching): sigur crede ca are tot ce-i trebuie ca sa ajunga stejar.
Saptamana viitoare: Golem.
21 de răspunsuri
Foarte frumos si adevarat ! Bravo ! Increderea in propriile capacitati e prima calitate pe care ar trebui s-o dezvoltam cu totii.
asta e buna „Cand vrei sa deschizi gura pentru a te plange cuiva ca nu stii, nu poti si nu o sa-ti iasa, deschide-o fara sonor: zambeste!” m-am gandit si eu la asta lately, sa nu ma mai plang de nimic, sa schimb subiectul si lucrurile se vor imbunatati de la sine :)
Un dram de incredere purtam fiecare in noi. Numai ca sunt situatii in care o pierdem si suntem descurajati. Stiti ce fac eu? Ma incurajez singura:”hai Narciza, hai ca poti! Ai mai reusit si alta data, ai sa reusesti si acum! Hai gaseste o solutie!”
Uneori o spun cu voce tare cand sunt singura acasa.
Cand am reusit ma felicit singura:”ai vazut? n-a fost mare lucru, n-a fost asa greu”,etc Uneori imi cumpar ceva ,ce-mi dorem ,drept ”premiu”.
Chestia cu zambitul e foarte adevarata, la inceput nu prea imi venea sa zambesc imi iesea mai mult un ranjet,”un ras stricat”, dar cu timpul a devenit obisnuinta. Apoi am vazut ce inpact are asupra celui ce-l ai in fata. E mai deschis fata de tine,devine mai cooperant si e dispus sa te saculte si asta are un efect pozitiv si asupra mea.Probati si voi!
Total de acord, Marius :) Sa stim ca putem fi stejari :)
Hihihi, ar fi dragut sa se imbunatateasca lucrurile de la sine, Gia :) Hai sa le mai impingem si noi… Din pacate, cand ne plangem consumam energie degeaba, si pe-a noastra si pe-a celui care ne asculta; chiar daca e un prieten care ne asculta cu drag, se va simti si el putin deznadajduit dupa ce incetam noi cu lacrimatul pe umaru-i :P
Narciza, eu as merge si mai departe si as spune ca increderea in noi este starea naturala, „normalitatea”. Strategia ta de a te incuraja cu voce tare e grozava, folosesti principiul afirmatiilor care devin paradigma proprie. Cat despre strategia de auto-rasplatire… :D (iti doresc sa faci numai lucruri bune si sa rezolvi toate problemele :P )
Bine te-am regasit Daniela! Si azi ne ajuti sa mai punem o floare in buchetul intelepciunii! Adunam de la fiecare,de la Marius,Ovidiu,Ionut,Radu…etc.Si citindu-i pe fiecare invatam ,suntem ”elevi”silitori si uite asa incet,incet poate reusim sa luam examenul numit”Viata”.Sper ca si noi sa ne ridicam la nivelul profesorilor nostri online.
Elena, ce ma rasfeti tu cu aprecieri :) Imi cam place :) (si eu adun fire de intelepciune de la colegii mei, nu-i asa ca sunt fabulosi?)
Galateea era omul care nu facea nimic, pentru ca nimeni nu o dorea… Cineva a dorit-o si i-a dat viatza… Depindem mult de lumea in care traim… dar daca Pigmalion peste cativa ani avea sa descopere ca Galateea lui era iar de piatra, si-ar fi pus problema daca nu cumva ea devenise asa pentru ca era folosita la bucatarie, la shmotruiala, ca nu mai era asa de frumoasa, etc.? Cred ca este important sa ne implicam TOT TIMPUL , nu numai la un moment dat al vietzii noastre, sa ramanem fideli actiunii de inceput, sa incurajam si pe altii – sa ne sprijinim pe cei pe care ii incurajam, nu sa-i consideram concurentza si sa le taiem aripile. Nu se stie niciodata cine ne poate ajuta si cum se poate lansa un grup care a depasit partea intunecata a concurentei. Adica cam ceea ce observ si la voi.
Felicitari pentru articol Daniela. Eu as continua ideea Elenei, *punem o floare in buchetul intelepciunii! * – *sa plantam o ghinda pentru a devenii stejar- (ghinda reprezinta copilul, care daca este educat.. devine omul maret asemeni unui stejar.)
*Cand vrei sa deschizi gura pentru a te plange cuiva ca nu stii, nu poti si nu o sa-ti iasa, deschide-o fara sonor: zambeste! Imi place acest indemn, o sa-l transmit mai departe unei colege care se plange persoanelor pe care eu le consider principalii ei dusmani. In ochii acestora , (care chipurile te compatimesc), esti subordonata lor si subiect de discutii , nu?
O zi buna in continuare!
Superb! Mersi, Daniela. Pana la urmatorul articol voi fi deja stejar hahaha…
Cristiana, evident :) Nu ca trebuie, ci vrem noi sa ne implicam tot timpul cand putem vedea care ar fi consecintele implicarii partiale. Gasesc interesant ce spui tu despre Galatea, care poate redeveni de piatra daca Pygmalion nu o mai pune la fel de sus in lista lui de prioritati… Oare Galateei nu i-ar fi mai bine dotata cu un fel de perpetuum mobile pe care sa-l intretina chiar ea, crezand in sine? :) Sa fie mai putin dependenta de Pygmalion pentru a putea exista? De acord, Pygmalion o ajuta crezand in ea, dar sa fie oare dator si cu existenta ei? Intreb si eu…. Tu ce zici?
Maria, adica mai multi oameni care stiu ca au in ei tot ce le trebuie pentru a fi mai buni sunt ca o padure? :) Tare frumoasa imagine, imi inspira multa forta si constanta in planuri. Cred ca si tu ai avut o zi buna, caci ai inceput-o prin a crea o „Empowering paradigm”, un gand care iti da forta. Si pentru asta noi iti multumim :)
Vero, adica ai sa te intorci stejar? :P
Da, pai azi sunt o ghindutza…mi se pare foarte usor procesul transformarii:) E chiar usor sa ai incredere in propriile forte! In cateva zile devin stejar:)
Felicitari:)
Nu sint aici sa critic nici sa complimentez gratuit.Citesc toate articolele si comentariile voastre si va felicit inca o data!
Am o intrebare avind in vedere ca nu ma descurc foarte bine la partea cu increderea in mine.Vreau sa aplic ce spune Daniela.Dar ce inseamna:
”1.Identifica pe care spirala a increderii te afli. ”? cum se face identificarea adica?
Multumesc
Sigur, draga mea, aici intram pe SPIRALA Pygmalion, sau daca ma gandesc mai bine, acel deosebit de bun concept (de care, din nefericire, nu tinem prea des cont sau nu tinem de loc…) al COMPLEMENTARITATII IN CUPLUL FAMILIAL. Fiecare dintre noi trebuie sa ia ceea ce poate invata de la partenerul de viata (sot, dar putem extinde la relatia parinti – copii, sef – subalterni, intre prieteni, intre vecini). Doar ca noi, de multe ori, ne negam reciproc. Galateea poate fi femeia care are nevoie de incurajare, dar la un moment dat al existentei sale trebuie sa-si arate siesi ca si-a invatat lectia de viata, ca se poate tine pe propriie sale picioare, chiar ca il poate incuraja pe partenerul sau atunci cand, omeneste vorbind, are si el caderile sale… De aceea am numit SPIRALA Pygmalion, barbatul are multa perseverenta, femeia are curaj, se arunca inainte, barbatul sustine, dar si femeia trebuie sa se intoarca si sa ofere o mana de ajutor… Sa se sprijine unul pe altul, cu puterile care ii sunt proprii fiecaruia, sa se inteleaga ca sunt complementari, nu neaparat de acelasi fel: cand unul e nervos, celalalt sa fie tolerant si invers; cand unul e obosit, celalat sa fie odihnit. De aceea barbatul trebuie lasat sa se duca la meci, si nu pus sa aspire covoarele, dar si el trebuie sa inteleaga ca o poate face atunci cand femeia este obosita… Femeia are multe puteri, dar nu este incurajata mult de societatea noastra. Nu stie, intuieste, de aceea devine de multe ori agresiva si astfel isi apara existenta, personalitatea, DARURILE. Eheeeei…darurile… ei, da, tracii (numitii de catre romani: daci) aveau un cult adevarat pentru daTurile fiecarui om in parte… si felul in care se impletesc daTurile barbatului si ale femeii… Ai dreptate, nimeni nu este dator sa sustina la infinit, si fiecare om trebuie sustinut sa se tzina pe propriile picioare. Si cand ‘imputernicirea’ devine evidenta, constientizata, atunci sa se dezvolte latura umana de ajutator real. Atunci ne dam seama ca NE SUNTEM DATZI UNUL ALTUIA…. Cred eu…
Bravo, Vero :) Ma bucur ca iti e usor, asta inseamna ca exista o baza solida de calitati si abilitati pe care sa construiesti si doar un obicei de neincredere. Pentru ca, vezi primul comentariu, al lui Marius. Stejarel :)
Acular, multumim frumos :)
Sunt doua spirale: una a increderii, pe care am descris-o in articolul asta; a doua, a neincrederii, care va urma. Procesul de identificare, pe care observ ca nu l-am detaliat suficient (comentariile sa traiasca! :P ) este de fapt un proces de introspectie: iti iei timp, te uiti in tine, analizezi si observi daca modelul tau este de incredere (in cele mai multe cazuri ai incredere ca te vei descurca) sau nu (de cele mai multe ori pornesti de la presupunerea ca nu esti suficient de bun pentru a o scoate la capat).
Este un pas important sa identifici corect spirala pentru ca felul in care imbunatatesti situatia este diferit daca in general ai incredere in tine si doar in ultima vreme nu sau daca in general nu ai incredere si acum stii ca vrei sa faci ceva pentru asta.
Acum hai, urca spirala! :)
Cristiana, conceptele astea, constientizate si forta lor, pusa in practica, ar duce la o viata in care sa nu ne negam unii pe altii in general, cu atat mai putin in cupluri. Daca vizualizez eu bine, tu ai o teorie a cuplului ca spirala, nu? Daruri, abilitati si comportamente specifice care se impletesc si cand totul e bine, merg ascendent, tot mai sus.
Cat despre covoare, pot fi aspirate dupa meci :) Sa folosim bine euforia sau doar furia :)
Da, sigur, se pot gasi tot felul de idei pentru a face o relatie viabila, pentru a o revitaliza si a o perpetua… Intram in legenda lui Filemon si a sotiei sale Baucis… Eu nu numesc aceste lucruri ‘teorie’, ci ideal, iar idealurile exista pentru a ne tine pe drumurile personale, si daca putem sa ne tinem de mai multe idealuri, pe mai multe planuri, nu este nimic rau, cred eu… Nu cred ca trebuie sa spunem ca idealurile nu pot fi atinse; nu vorbesc din carti ci din practica personala si tangente indelungate cu oameni de cele mai diferite facturi. Multi oamenii isi ating idealurile, chiar daca ele sunt marunte, chiar daca cu greu si implicand lucruri despre care nu au avut nici o idee de la inceputuri. Insa tocmai aceste noutati ii tzin pe drum, chiar daca spirala lor cuprinde – si este normal asa – o curba ascendenta care isi are radacina intr-una care coboara un pic in jos. Vizualizezi aceasta spirala? Ea cuprinde in egala masura si una ascendenta si una descendenta. Bine, ceea ce ne-am dori noi ar fi ceva perpetuu ascendent, poate tocmai acesta ar fi idealul… Ai vazut cum urca doi delfini la suprafatza apei ? intr-o spirala uluitoare in care fiecare sunet pe care unul il scoate primeste un raspuns de la celalalt. Se sprijina pe semnalele pe care le primesc unii de la ceilalti. Unii zic ca este o joaca… Ba este ceva extrem de serios, pentru ei asta este viatza adevarata… Nici un delfin nu se joaca, noi credem asta… Este extrem de important sa traiesti ca si cum totul ar fi o joaca, usor si elegant; nu putem face acest lucru pentru ca suntem plini de suspiciune, uneori de…vorba ta: infatuare, dorim sa ne acoperim unul pe altul… strigam ‘partieee!!!’ sau chiar nu strigam de loc… dam buzna… De fapt, cat de mult ne dorim intelegere (nu numai in cuplu) si cat de mult suntem dornici de a face ‘orice’ pentru ajunge acolo? Daca vb despre concept, putem avea multe concepte – vorba romanului: doar practica ne omoara ! Insa cred ca avem nevoie de toate, chiar daca se spune ca cei care au ajuns departe in viatza nu au avut prea multa carte; doar sa avem echilibru in toate, sa facem cate putin din fiecare.
Cristiana, eu ma identific cu ideile tale de viata ca joaca si echilibru, dar un echilibru venit din varietate. Ce-ai zice daca te-as ruga sa notezi credintele tale despre cupluri si spirale, sa le tricotezi intr-un articol si sa le publici aici?
Scrii foarte vizual si metaforic iar subiectul intereseaza pe multi. Empower e un proiect deschis oricui :) Din aceste ipoteze rezulta o oferta pe care nu o poti refuza :P Hai!
(si mie imi place foare tare legenda lui Filemon si a lui Baucis :) )
Multumesc mult, Daniela! Acum plec intr-o vacanta de studii, dupa care stii cum este! spirala studiilor se deschide fara sa mai stii unde te duce!!! Dar tu, draga mea, ia-ti tot avantul din lume si zbori cu el oriunde te duce sufletul!… Si voi, noii mei prieteni, faceti la fel!!! Voi mai fi pe aici 1-2 saptamani, dupa care ne vom reintalni anul viitor, cand voi tine cont de aceasta intr-adevar tentanta propunere, daca ramane valabila, normal!! Va incurajez si eu cat de mult pot, as vrea sa va dau aripi si puteri de a invinge orice fel de piedici si greutati!… si o voi face ori de cate ori voi avea un moment liber.
Golem? Abia astept! : ) :) :)
Extraordinar. Voi, drage amice, dezvaluiti rationamente sanatoase. Ma inchin cu respect.
vreau sa devin o invingatoare, desi am un handicap de gr.2, (necroza de cap femural bilateral, operata si cu proteze adecvate bolii mele.SUNT ASISTENTA MEDICALA GENERALISTA , DAR BOALA I-MI DA DURERI ATAT FIZICE CAT SI PSIHICE . AM NEVOIE DE AJUTOR !……. CU STIMA SI RESPECT A VOASTRA CITITOARE PE INTERNET.
Ileana, ai inceput cu dreptul: „vrei” :) Uite, eu te-as intreba ce le spui tu pacientilor care au nevoie de ajutor, care sunt confruntati cu dureri.
Te mai asteptam pe Empower si-ti multumim ca ne citesti :) (si scuze ca iti raspund asa tarziu)