In articolul trecut am raspuns la aceasta intrebare la timpul prezent: esti TU cu partile tale luminoase dar si cu “umbra” ta.
Totodata ai in tine semintele viitorului tau, esti cel care ai putea deveni.
Cine ai putea fi?
Esti cine ai putea deveni si cine iti doresti sa devii. Esti potentialul tau. Esti TU, cel care ar putea sa FIE!
Esti cel care ar putea sa traiasca viata care ii place. Esti cel care ar putea sa iubeasca. Esti cel care gasesti modalitatea de a-si pune in valoare darurile unice. Esti echilibrat si conectat la ceilalti si la divin.
Esti cel care ar putea sa alerge la maraton, sa isi sune mai des prietenii sau sa ii duca din cand in cand flori mamei. Esti cel care este atat de bun in ceea ce face, incat seara aproape ca nu mai simte oboseala.
Pe de alta parte, esti cine ai putea deveni dar nu iti doresti sa devii. Esti “potentialul tau negativ”.
Esti cel ce vei fi daca nu vei fi constient, daca te vei pierde in lucruri marunte. Esti cel ce vei deveni daca vei trai in teama. Esti tu cel care te franezi, care “nu te dai pe tine la o parte din drumul tau”. Ai o parte in tine care te blocheaza si pentru care indoiala este mai mare decat increderea. Esti si cel care isi spune mereu si mereu “poate nu sunt suficient de bun, poate nu merit, sigur mie nu o sa mi se intample”.
Ai putea sa devii ceea ce seful tau se astepta de la tine – poate un simplu executant. Sau ceea ce mass media te indeamna – o fiinta pasiva. Ai putea sa te ratezi, sa iti spui ca visele nu merita traite si sa devii un “cetatean responsabil”, care are casa, masina, nevasta/sot, copii doar pentru ca “asa trebuie”.
Cine sunt eu sau… cine sunt dincolo de eu?
In mod paradoxal, esti mult mai mult decat atat. Este interesant sa reflectam asupra faptului ca a vorbi despre “eu” este tipic in psihologie, care in esenta este o reflectie a gandirii occidentale. Astfel, eu-l ne serveste mult pentru individuatie (si diferentiere), noi operand in definitii eu versus non-eu (ce sunt eu sau ceea ce nu sunt eu).
Pe de alta parte, daca pasim in spatiul oriental, trecem dincolo de aceasta gandire binara – eu si non-eu. Ne putem detasa despre imaginea auto-formata despre eu, creata de mintea umana in incercarea sa de a se cunoaste pe sine insusi. Iar prin tehnici specifice, de exemplu meditatia, depasim atasamentul fata de conceptia noastra fata de eu si putem simti ca suntem mult mai mult decat ceea ce ne gandim noi ca suntem…
De fapt, cine esti TU? Este greu de raspuns, dar intuiesc ca esti mult mai mult decat ceea ce crezi tu ca esti…
7 răspunsuri
„Ai putea sa te ratezi, …. si sa devii un “cetatean responsabil”, care are casa, masina, nevasta/sot, copii doar pentru ca “asa trebuie”.”
Sa ai casa, masina, nevasta/sot, copii inseamna ca „asa trebuie”? Si … te ratezi?
No offence, dar cred ca ar trebui mai multa atentie la scris si interpretari.
Cine sunt eu nu se poate defini. Eul este indefinibil, esenta lui nu poate fi incadrata in cuvinte. „Indefinibilul este o aproximatie a infinitului”, spunea un iubit de-al meu, Emil Cioran. Cu cat esti mai indefinibil, cu atat esti mai complex si mai bogat in nuante, mai flexibil, si tocmai de aceea, poti lua orice forma. Apartii cumva infinitului.
Fiindca sufar de sinestezie cronica :) , mie mi se pare ca eul fiecarui om, sau mai bine spus „esenta” sa are o anumita culoare. Cel mai bine ma simt in prezenta oamenilor cu sufletul alb, a caror esenta o percep a fi perfect alba, ma linisteste infinit prezenta lor langa mine si rezonez foarte puternic cu ei. Dar nu-mi dau seama ce culoare am eu. Ceilalti ma percep si ma asociaza cu rosul intens in general, dar nu, esenta mea e cumva altfel. Indefinibila? :)
Voi ce culoare sunteti? :)
Foarte interesant, Vero, scumpa mea!! Cineva dintre prietenii mei vechi spune ca ne percepe dupa netezimea unei sfere care se formeaza in mintea sa, cand se gandeste la cineva. Vezi, fiecare are o anumita viziune, prin inclinatiile si experienta sa…
Buna Cristina,
Dupa parerea mea, sa ai un rol social – definit simplificat ca avand „casa, masina, nevasta/sot, copii” nu inseamna automat ratare; chiar cred ca poate insemna o mare implinire atat timp cat asumarea acestui rol este autentica si in concordanta cu valorile individuale.
Pe de alta parte, cred ca foarte multi dintre noi cadem in capcana asteptarilor celorlalti si ne indepartam astfel de cine suntem noi cu adevarat.
Raluca
Vero & Cristiana,
Foarte interesante comentariile voastre – un aspect la care nu m-am gandit!
Spiritual, suntem aura si implicit energia noastra.
PS: Eu cred ca sunt portocalie :-)
Raluca mi-a placut mult articolul tau…11* (…meditatie…)
Super comentariu,Vero! M-ai facut sa ma intreb oare pe mine ce ,culoare ma reprezinta,ca mie-mi plac mai multe…si imi place si amestecul de culori… :)
Andra, Multumesc pentru comentariu.
Mi-a placut „amestecul tau de culori”, apropos de faptul ca de fapt sunt mai multi de „eu”.