6 degrees of separation

In urma cu cca 2 saptamani participasem la doua dintre conferintele de la Olimpiadele Comunicarii. La una dintre ele, am avut ocazia sa asist la doua prezentari interesante: cea a lui Bobby Voicu si cea a lui Madalin Matica. Ambele au fost despre comunicare (evident, tema propusa era de asa natura). Madalin Matica a adus aminte si despre teoria cunoscuta sub numele de “six degrees of separation” (sase grade de separatie). In urma cu cativa ani, chiar discutasem cu interes despre respectivul subiect cu unul dintre colegii mei de master. Acum m-am bucurat ca teoria mi-a fost adusa din nou in atentie.

In ultima saptamana ma gandeam la ce anume sa abordez in articolul de astazi, avand in vedere ca se incheiase seria de articole referitoare la principiile activitatii lui Leonardo da Vinci. Miercuri aveam trei posibile subiecte de tratat, dar nu eram foarte multumit, dorind ceva cu mai mult impact. A doua zi mi-am dat deja seama ca trebuie sa caut sistematic subiectul. Ce am facut a fost sa iau unul dintre conceptele aflate la indemana si sa fac o modificare la nivel de limbaj.

Principiul este ca absolut tot ceea ce ne inconjoara are asociat in mintea noastra un corespondent: un termen (sau o combinatie de termeni) cu o anume claritate (mai mare sau mai mica) si o imagine (mai clara sau mai vaga). Poti opera cu realitatea, dar poti jongla si cu mintea.

In ce o priveste pe aceasta din urma, poti opera schimbari la nivel de imagine a obiectului sau la nivel de limbaj. Schimband la nivelul limbajului un termen din combinatia respectiva nu facem decat sa operam schimbari si la nivelul reprezentarii. Daca produsul obtinut prin operatia mentala este caracterizat de noutate si este posibil sa raspunda anumitor nevoi ale indivizilor, se poate trece la transpunerea lui in realitate. Ma joc de multe ori asa, plecand de la limbaj.

…innovation …innovation

Operatia pe care am facut-o de aceasta data a fost sa inlocuiesc “separation” din sintagma “six degrees of separation”, care imi venise in gand probabil din cauza terminatiei comune, cu termenul “innovation”.

Si am ajuns in sfarsit la un subiect care ma multumea. Six degrees of innovation, sau Six degrees of separation in innovation. :)

OK, acum nu mai trebuia decat sa ma documentez ca sa transpun analogic ideea din domeniul retelelor sociale in domeniul inovatiei. Chiar daca, in mare, stiam despre ce este vorba, am adunat nici mai mult nici mai putin decat 62 de pagini despre teorie si aspecte conexe (si, credeti-ma, este o particica infima din cate s-a scris despre subiect!).

Numai ca, dupa ce am parcurs doar jumatate din paginile pe care le adunasem, m-am asternut pe scris atatea idei in agenda incat am umplut 14 pagini. Si nu era vorba despre o sinteza a ceea ce am citit, sau doar despre six degrees of separation in innovation, ci despre posibile aplicatii ale teoriei in alte domenii.

Date fiind cele de mai sus, incepem astazi o noua serie de articole. In continuare, voi expune teoria si cateva dintre fundamentele ei. Apoi, pe parcursul a catorva articole, vom vorbi despre six degrees of separation in:

• sistemele neuronale si, evident, in gandire;
• innovative thinking;
• sanatate;
• evenimente de viata.
• … si poate ne vor veni si alte idei. :)

Cea mai veche referire la sintagma “six degrees of separation” ii apartine autorului maghiar Frigyes Karinthy, care prin anii 1920 a scris despre o credinta care circula prin Budapesta, cum ca indivizii sunt separati prin sase grade de contact social.

Teoria “Six degrees of separation” spune ca, daca o persoana se afla la un pas (a se intelege “o legatura”) distanta de o persoana pe care o cunoaste si la doi pasi (doua legaturi) distanta de fiecare dintre persoanele care sunt cunoscute de catre persoanele pe care le cunoaste, atunci orice persoana se afla la cel mult sase pasi distanta de oricine de pe Pamant.

Adica, pe calea cunoscutilor, suntem – in medie – la 6 “pasi” distanta de orice alta persoana din lume, intre noi si persoana aleasa fiind interpuse cel mult (in medie) 5 persoane. Probabil ca acum te gandesti la cine sunt cele 5 persoane care fac legatura dintre tine si Obama, sau Bill Gates, sau Tiriac, sau… Sharon Stone! :)

Experimente din trecut, sau recente, arata fie ca ipoteza se confirma, fie ca gradele de separatie sunt mai multe/mai putine, fie ca exista persoane care nu sunt “unite”. Tendinta este ca numarul gradelor de separatie sa scada, ca urmare a posibilitatilor crescute de comunicare.

Teorie mai este legata de numele psihosociologului american Stanley Milgram si ale sale “small world experiments”. Stanley fusese provocat sa studieze fenomenul ca urmare a ceea ce s-a intamplat cu un manuscris (“Contacts and Influences”) conceput prin anii 1950 de matematicianul Manfred Kochen si de sociologul Ihtiel de Sola Pool. Manuscrisul “calatorise” de la om la om timp de douazeci de ani, prin comunitatea stiintifica a vremii, inainte de a fi publicat. Asa se articulase mecanica retelelor sociale si studiul consecintelor (intai matematice) a acestora, inclusiv al gradelor de separare.

Milgram a facut mai multe experimente cu scrisori. Pentru orasele aglomerate din State, a ajuns la concluzia ca numarul mediu al gradelor de separatie dintre persoane este cuprins intre 2-3. La nivelul intregului teritoriu american, Milgram gasise o medie cuprinsa intre 5,5 si 6 grade de separatie (pentru scrisorile care isi atinsesera tinta).

Cel care a popularizat sintagma “six degrees of separation” este scriitorul John Guare. Acesta a scris o piesa de teatru in 1990 (pe baza caruia s-a turnat si un film). Opera plecase de la o serie de intamplari reale: David Hampton, un escroc, reusise sa convinga – pe la inceputul anilor `80 – mai multe persoane din inalta societate a New York-ului ca este fiul lui Sidney Poitiers. Apoi, multe filme, seriale, carti, cercetari etc au preluat, tratat, popularizat si testat tema in diverse forme.

In 2001, Duncan Watts – profesor la Columbia University – recreeaza experimentele lui Milgram pe Internet folosind un e-mail, 48.000 de senderi si 19 tinte (din 157 de tari). Media gasita (nu maximul!) a fost in jur de 6 grade de separatie.

In 2007, Jure Leskovec si Eric Horvitz analizeaza cu instrumente complexe informatiile transmise de 240 de milioane de persoane prin mesajele instant (cca 30 de miliarde de conversatii) si gasesc media gradelor de separatie intre userii de Messenger la 6,6.

In Aprilie 2008, aplicatia numita “Six Degrees” de pe Facebook calculeaza o medie a gradelor de separatie de 5,73.

Efectul se datoreaza nu numai “hub”-urilor (adica persoanelor cu multe legaturi) – cum ar parea la o prima impresie, ci si legaturilor slabe. Cercetari recente din domeniul transmiterii bolilor arata ca indepartarea din retea a persoanelor cu multe legaturi are doar un mic efect asupra numarului mediu de grade de separatie.

Astazi se fac cercetari aprofundate asupra fenomenului si asupra dinamicii retelelor sociale – iar ceea ce consider eu a fi concluzia cea mai importanta la care au ajuns cercetatorii din multe domenii este aceasta: “there’s a unifying mechanism in nature” – Steven H. Strogatz (profesor de Teoria mecanicii si mecanica aplicata). Da, este un mecanism natural, un pattern pe care probabil il vom putea vedea peste tot, acum ca stim despre el.

Cu aceasta concluzie, ne apropiem mult de subiectele pe care le tratam in fiecare sfarsit de saptamana. Data viitoare aducem teoria pe taramul neuronilor! :)