In mitologia ebraica, golemii sunt creaturi fara suflet, servitori din lut. Stapanii lor, rabini de cele mai multe ori, ii creau pentru a duce la indeplinire anumite ordine. Golemii nu gandesc, ei doar executa ordinele stapanilor. In cele mai multe legende, golemii nici nu vorbesc: sunt trupuri lipsite de suflet.
Ca Frankenstein, asta nu ii face inofensivi: golemul rabinului praghez Loew si-a atacat stapanul care l-a creat pentru a-i proteja pe evrei de pogromurile indreptate asupra lor.
Cum functioneaza
Efectul Golem este un Efect Pygmalion intors: atunci cand cineva nu crede in tine, tendinta este de internalizare a etichetei negative. Cand ti se reproseaza „tu mereu intarzii!” probabil vei intarzia si la urmatoarea intalnire iar cand colegul tau se plange ca esti intotdeauna neatent si impiedicat o sa stergi apa de pe laptop… Asta pentru ca tu ai ajuns sa crezi ca nu poti mai mult sau mai bine.
Spirala delicioasa vs. spirala vicioasa
Vorbeam in articolul Efectul Galatea despre delicioasa spirala a increderii in tine: cand pornesti la treaba crezand in tine, rezultatele sunt excelente si te fac sa crezi in tine si mai mult. Spirala urca in sus, mereu mai sus.
Opusa spiralei increderii este spirala neincrederii in propriile forte: cand te apuci de ceva si nu prea crezi ca o vei scoate la capat pentru ca [adauga tu motive…], incepi cu stangul: eziti, te razgandesti, amani, te impiedici, te blochezi.
Potentialul tau si ideile tale bune nu se vad daca neincrederea te impiedica sa le pui in practica, asa ca rezultatele finale vor fi chiar asa cum te asteptai: proaste. Normal, daca tu oricum nu te descurci… nu? Pornind de la premisa neincrederii in propriile forte obtii intr-adevar ceva: le arati si celorlalti ca nu poti si nu stii. Feedback-ul de la ei va fi pe masura.
Pentru ca in urma feedback-ului primit iti intaresti imaginea despre cum te descurci ti se va verifica inca o data presupunerea ta ca in general nu te descurci bine. Probabil ca vei aborda urmatoarea sarcina cu si mai putina incredere.
Daca despre spirala increderii am spus ca e delicioasa, ei bine, spirala neincrederii este vicioasa. Se va perpetua la nesfarsit si-si va extinde raza pe masura ce o folosesti.
Anxietatea blocheaza
Deoarece bunul simt este starea noastra naturala iar nevoia de a fi apreciati si acceptati este una tare importanta, etichetele negative ne provoaca anxietate. Ne dorim ca ceilalti sa creada in noi iar atunci cand mesajele pe care le primim ne spun contrariul ne simtim bulversati.
Felul in care este construit creierul nostru nu ne ajuta deloc in astfel de situatii: anxietatea face ca sistemul limbic (creierul primitiv) sa preia controlul. Si cum pe scaunul soferului nu incap doua persoane, cand actioneaza sistemul limbic este blocat neocortexul, partea rationala a creierului. Neocortexul ne-ar fi putut ajuta sa gandim limpede, sa identificam care este de fapt problema, cum ne simtim cu eticheta neplacuta si cum putem rezolva situatia.
De cele mai multe ori, starea de anxietate si raspunsul limbic, instinctiv si deloc rational, ne vor determina sa ne comportam in asa fel incat sa intarim eticheta negativa. Cand sistemul limbic e la volan, suntem golemi: urmam schema sugerata, nu gandim.
Ce poti face tu
Odata constientizata starea, efectele etichetei negative si ale anxietatii pot fi amortizate pana la disparitie.
1. Opreste-te. Te desprinzi de situatia foarte incinsa ii permiti neocortexului sa revina la volan. Fa ce stii tu ca functioneaza la tine: numara pana cat ai nevoie, fa o plimbare, asculta un anumit cantec sau premiaza-te cu ceva ce-ti place pentru a intra intr-o stare pozitiva si deschisa.
2. Observa-te, nu te judeca. In primul rand pentru ca nu mai ai nevoie sa netezesti eticheta, sa stea mai bine. Observa comportamentul la care face aluzie celalalt si posibilele lui efecte. Fii atent la context, pentru ca nimic nu se intampla de la sine.
3. Fara lipici aici! „Mie niciodata …”, „Eu mereu …”, „Eu intotdeauna …” sunt exprimari-lipici. Schimba-ti obiceiul de a le folosi pentru a-ti descrie comportamentele si nu le accepta de la ceilalti.
Intreaba-te: „Chiar asa? Intotdeauna?” Cu intrebarea asta vei atentiona neocortexul, care te va ajuta furnizandu-ti exemple in care ai facut altfel. Daca situatia iti permite, poti pune aceasta intrebare si celui care insista sa-ti lipeasca eticheta. Daca nu, combate singur acest gen de expresii luand in calcul si varianta in care interlocutorul tau e condus tot de sistemul limbic…
Gandeste-te: cate lucruri se produc „mereu”, „intotdeauna”?
Accepta: toti punem etichete. Suntem fie rabinul Loew, fie Pygmalion.
Alege: Golem sau Galatea?
17 răspunsuri
Golem este o umbra ce aduce esecul. Romaniei ii este mult mai caracteristic un asemenea efect, decat Pygmalion sau Galatea. Tara noastra are radacini amare. De suferinta, de negativism si de lipsa organizarii.
Toate aceste lucruri se pot schimba. Fiecare dintre noi are aceasta sansa.
Hm.. as zice ca radacinile acestea sunt ADANCI, SOLIDE, PLINE CU O SEVA DIN CARE NU STIM CATI S-AU HRANIT DE-A LUNGUL ULTIMELOR MILENII, CU RAMIFICATII ULUITOARE (pentru cei care nu stiu istoria tracilor – dacilor – decat din cele scrise candva de catre elini sau romani, la fel ca si despre celti … totusi sunt semne vizibile de inaltare a gandirii despre ei, daca privim spre altceva decat cateva stiri de prin ziare ori TV). TULPINILE sunt contorsionate rau, din cauza ‘secetei’ pe care a rabdat-o atata amar de timp, si o mai rabda in continuare… Prea am cazut in admiratia celor care nu o merita decat in mod echilibrat, maimutarindu-i, copiindu-i, fara sa cunoastem si sa raspandim inaltarile noastre, munca noastra, cultura si spiritualitatea noastra… Asaaa… pe scurt…
uh ce frumoasa alegere :) Golem sau Galatea :) vicios sau delicios :) sa lasam sistemul limbic sa functioneze numai in momentele speciale :P
Urmaresc o mare parte din articolele ce se scriu aici dar n-as putea spune ca autoeducarea este principalul meu domeniu de interes. O comparatie folosita in cursul acestui articol imi da ocazia sa adresez o intrebare specifica domeniului meu principal de interes : pilotajul auto.
” Si cum pe scaunul soferului nu incap doua persoane, cand actioneaza sistemul limbic este blocat neocortexul, partea rationala a creierului.”
Inteleg ca ati folosit aceasta comparatie pentru a exprima o idee ; in acelasi timp imi imaginez ca stiti mai mult decit mine despre cum functioneaza creierul uman de aceea ma astept sa-mi puteti clarifica o nelamurire.
Pornim de la faptul ca exista un creier primitiv care preia controlul in anumite situatii si un creier rational , neocortexul care ne ajuta sa gindim limpede , rational dar pentru a fi activ acesta are nevoie sa fim calmi ( ca sa ma exprim asa ).
In pilotaj exista situatia cind lucrurile sint sub control si probabil totul este dirijat de neocortex dar mai exista si situatia cind lucrurile scapa de sub control si aici va intreb pe d-voastra ce ar fi de dorit aici : sa incercam sa raminem calmi si sa actionam rational ( desi a cauta rezolvari rationale la viteze mari presupune un timp mai lung de reactie decit lasarea in voia instinctului ) sau daca instinctul e antrenat , e bine sa ne lasam in voia lui ( presupunind ca creierul primitiv e depozitarul instinctelor si acestea actioneaza in sensul bun ; de multe ori in pilotajul auto trebuie sa-ti invingi instinctul si sa accelerezi acolo unde ratiunea iti spune sa frinezi etc )
Daca n-am reusit sa expun clar dilema mea nu inseamna ca ea nu exista si poate citeva intrebari bine puse ( daca veti avea bunavointa sa le adresati ) vor ajuta.
In concluzie in cazul pilotajului la limita pe ce ati miza : pe instinct sau pe calculul rece rational ? Din experienta am observat ca sa ramii calm ajuta.
Daca asta ar fi si opinia dvs. vine intrebarea 2.
Cum poti face sa nu cedezi controlul in situatii limita cind instinctul de conservare tinde cu o forta fenomenala sa preia controlul asupra ta ?
De acord din toate punctele de vedere, Daniela. Doua aspecte ti le-as propune: etichete frumoase, puse exact acolo si cand trebuie, etichete urate – tot acolo unde trebuie (sarea, piperul…) ceva asemanator celor ‘noblesse oblige’ (pe care mi-o impun mie insami, care ma sustine sa traiesc in mijlocul mai multor feluri de neplaceri umane) sau ‘Ce dracu’?!’ sau ‘Cristiana, esti o gasca!’ tocmai ca sa nu mi se ridice la cap ca as avea exclusiv un limbaj academic, ceva gen ‘Vai! dar eu nu folosesc asa ceva…’ sau ca as fi desteapta lumii… (de vreo 4-5 ori mi-am folosit-o si aici, cu voi – si bine am facut, crede-ma)
Si inca un aspect care poate naste controverse: trebuie sa dau dovada de intelegere in fata oamenilor care folosesc CU PLACERE tot felul de etichete verbale si nu numai, pentru ca asa vad ei ca fac altii cu renume, oameni ‘de succes’ sau care, ma rog, poate ca doar dau impresia ca isi merita renumele, caci au ajuns pe cai nu tocmai ortodoxe acolo… Altfel risc sa fiu data afara din viata unui om… A unui segment de la care pot invata multe si pe care l-as putea ajuta in anumite situatii.
Poate scrii ceva despre ‘dependentele’ noastre. Ideea mi-a venit de la mailul care tocmai a sosit din partea Ed. DaMaiDeparte.
Daniela ”nu stiu cum se face ”- vorba lui Creanga,si iar ne bucuri cu un articol bun! Si il voi cita din nou pe marele nostru povestitor”’nu stiu altii cum sunt” ,dar mie imi zambeste sufletul de placere de cate ori citesc un articol de-al tau.Nu neaparat pentru cele scrise de tine acolo cat pentru ceea ce citesc eu ”printre”randuri.Ai un stil aparte ,un optimism si o pofta de viata teribile.Uite,de exemplu in acest articol ,tu ne explici cum ”sta treaba cu golem-ul” iar eu am in fata ochilor pasarea Phoenix.
Ovidiu, stiu ca tu nu crezi in generatii :) Pornind de la premisa asta, hai sa definim generatia ca un grup de indivizi nascuti in acelasi interval de zece ani si care a primit aproximativ aceeasi educatie si acelasi feedback. Amare, spui tu, pentru ca asa era moda intr-ale educatiei sau pentru ca vremurile avea un gust asemanator.
Eu stiu ca avem doua avantaje: in primul rand, ce ai observat tu foarte bine, noi putem schimba. In al doilea rand, lucrurile se vor schimba odata cu inlocuirea sau modificarea reprezentarilor despre lume ale acestui grup de indivizi pe care l-am definit in primul paragraf. :)
Gia, daaaa, si eu sunt de acord ca uneori sistemul limbic face treaba buna :P
Nicolae, iti multumim pentru comentariu atunci, e printre primele, nu? Observ cat de bine ti-ai structurat expunerea si intrebarile si-mi place :)
Tu ai avut doua intrebari, de pus, hai sa fiu si la fel de ordonata in explicatii ca tine si sa incep de la inceput :)
Tu spui ca din experienta ai observat ca ajuta sa ramai calm. Experienta ta este chiar instinctul, in cazul pilotajului. La care se adauga inclinatia ta naturala catre pilotaj, o buna intelegere si vizualizare a spatiului precum si factori externi ca buna cunoastere a masinii.
Sistemul limbic, creierul primitiv actioneaza rapid, instinctual deoarece scopul sau era protejarea vietii. Nu actioneaza insa deloc cu finete. Nu ia in calcul toate informatiile pentru ca uneori nici nu le vede. Ia decizii bazate doar pe o parte a informatiilor. Asa ca reactiile pot fi mult exagerate.
Neocortexul e mai lent dar proceseaza toate informatiile avute la dispozitie. Decizia luata de neocortex sigur e mai adecvata.
Daca iei in considerare aceste elemente si stii, din experienta, ca te poti baza pe instinctele tale pentru ca au functionat bine in nenumarate situatii (sa zicem ca ar fi mai bine sa le numeri totusi, sa te asiguri rational ca sunt mai multe :P ), poti recurge la instinct in luarea unei decizii. Spun asta pentru ca eu cred ca un instinct verificat in alte ocazii este un instinct in care s-a introdus o doza de rational.
Cat despre intrebarea a doua, in situatii foarte limita sistemul limbic este mai rapid ca neocortexul, de-asta e el pe statul de plata :P Diferenta de reactie este de cateva secunde bune, tu stii mai bine ce inseamna asta in pilotaj…
Iti pot impartasi o metoda pe care o folosesc eu, empiric dezvoltata :) M-am gandit ca diferenta dintre reactia instinctuala si cea rationala este una de constientizare: sa-ti dai seama exact in acea secunda ca TU esti ACOLO si ca tu poti face ceva, tu iei o decizie si nu creierul reptilian (asa mai este numit sistemul limbic, e o denumire care ajuta pe multi sa nu se lasa prada instinctelor :) ). Poti constientiza acest lucru, in cazul pilotajului, strangand volanul, simtindu-l si constientizandu-l. Nu iti ia nicio secunda in plus, pentru ca nu trebuie sa te opresti din ceea ce faci si sa spui o mantra de trei ori in pozitia lotusului. :P
Asta ar fi un posibil mecanism de activare mai rapida a neocortexului prin constientizare.
Foarte bine puse intrebarile tale, asa ca abia astept sa vad cum ti se par raspunsurile, mai ales ca se refera la ceva atat de aplicat :)
Cristiana, ti-am mai spus ca-mi place limbajul tau atat de metaforic :) ? Ar fi interesant sa ne povestesti, pe scurt sau pe lung, cum preferi, care erau credintele tracilor, atat de amare cum le descrii…
Si eu cred ca etichetele sunt ceva natural, ne ajuta la identificare deci ne fac viata mai usoara. E adevarat, mare grija sa le lipim cand si cui trebuie :) Si mare grija la lipici.
Mai spui tu de respectarea etichetelor pe care le folosesc altii…Eu le vad ca pe un cod, un cod pe care il folosesc ei pentru a-si explica lumea si succesul. Poate se gandesc ca etichetele verbale in sine, folosirea lor, sunt semn al succesului. Caz in care solutia ta mi se pare de bun simt: respectarea modului in care cineva alege sa vada lucrurile. Pana la urma, etichetele fiind un cod, tu poti intelege intentia din spatele lor fara a ataca forma de prezentare la care celalalt probabil tine.
Multumesc frumos pentru sugestia despre dependente :)
Elena, eu ii banuiesc pe altii ca sunt destul de asemanatori mie asa ca se bucura ca niste copii cand primesc aprecieri :) Iti multumesc frumos si imi propun sa te bucur mereu cand voi scrie ceva. (Savuros Creanga, tocmai am dat peste niste povestiri de-ale lui in format audio si le tot ascult :) ,asa ca… gand la gand :) )
Daniela, ai spus : M-am gandit ca diferenta dintre reactia instinctuala si cea rationala este una de constientizare: sa-ti dai seama exact in acea secunda ca TU esti ACOLO si ca tu poti face ceva, tu iei o decizie si nu creierul reptilian.
Extrem de adevarat. Din pacate, extrem de greu de pus in practica. Ma refer la constientizarea secunda de secunda. Acesta este unul din scopurile supreme, as putea spune asa, al vietii – constienta, starea de observator detasat in care nu mai reactionezi ci actionezi prin ‘impuls’, voce din interior. Este greu – dar e si o provocare, in acelasi timp. De asta s-a dezvoltat si practica spirituala – pentru a mari capacitatea creierului de a observa distanta dintre actiunea executatat de ansamblu emotie-gand-corp si constienta actiunii. Meditatia (in special cea in miscare) este esentiala in crearea acestei constiente clipa de clipa. Dar e nevoie de foarte mult timp…Insa, cum spuneam, e o provocare – iar lucrurile cu adevarat importante ale vietii vin cu efort .
Marius, ar fi interesant sa ne spui ce faci tu si ce ai invatat ca se face pentru o mai buna constientizare. Poate ca meditatia pare ceva prea ezoteric daca ii spui chiar pe nume :) Cum am putea sa meditam altfel?
Si, legat de intrebarea pe care a pus-o Nicolae, cum facem sa constientizam in situatii-limita?
Am incercat sa fiu cit de concis puteam in mesajul trecut pentru ca nu stiam ce reactie o sa aveti vis a vis de un subiect care nu are o foarte mare legatura cu temele care se dezbat indeobste aici.
Reactia insa a fost neasteptat de favorabila. Multumesc . In acelasi timp cer si scuze celor care ar putea fi nemultumiti ca divizam discutia pe mai multe canale.
Conteaza insa si rezultatul la care ajungem .Daca e bun ne poate folosi tuturor pentru ca toti sintem conducatori auto.
Sint incintat de raspunsuri insa doresc sa intru si mai mult in detaliu pentru a intelege mai bine ca se intimpla( cu mine ).
Foarte adevarat ce spuneti : sistemul limbic nu actioneaza deloc cu finete . Ai tendinta sa calci pedala de frina brusc si cu putere , sa brachezi volanul etc. Cind spun ca ajuta sa ramii calm ma refer si la faptul ca nu trebuie sa bruschezi comenzile ( si sa uiti ca nu poti face orice cu o masina , ca sint niste fenomene fizice si in conditiile date numai anumite lucruri sint posibile ).
Ce vreau eu sa intreb la acest nivel al discutiei ar fi : care este relatia dintre sistemul limbic si instinctul de conservare ? Sinteti de acord ca ceea ce indeobste se numeste instinctul de conservare este de fapt un declansator care comuta intre neocortex si sistemul limbic. Si cind lumea spune ca ai actionat pe baza instinctului de conservare de fapt actionezi prin intermediul sistemului limbic.
Inaintea acestei discutii eu operam cu doi termeni : constient si subconstient. E in regula sa fac asocierea subconstient = sistemul limbic si constient = neocortex. In plus este sistemul limbic depozitarul tuturor instinctelor ?
Punind cap la cap tot ce stiu acum si analizind as zice ca :
– sa ramii calm e bine si ajuta intr-o mare parte din situatii ( cele care nu implica un timp foarte scurt de reactie )
– Exista destul de multe situatii in care trebuie sa reactionezi foarte rapid , inca inainte de a putea constientiza ce trebuie sa faci. Aici intervine instinctul , reflexul. Poate ca nici nu e omeneste posibil sa te opui instinctului de conservare. Ma gindesc ca instinctul e cea mai buna solutie dar cu o limitare foarte importanta. E cea mai buna solutie pentru primele fractiuni de secunda. Daca situatia limita nu s-a incheiat in citeva fractiuni de secunda este ESENTIAL sa reinstaurezi controlul neocortexului asupra ta , sa scapi cumva de frica care te paralizeaza si sa actionezi rational.
Si acum intrebarea principala . Cum scapi de sistemul limbic dupa prima fractiune de secunda in care si-a facut foarte bine treaba si te-a anuntat de pericol , cum scapi de frica paralizanta , cum redevii lucid.
Sint sigur ca acest lucru e omeneste posibil. ( in anumite situatii l-am experimentat , in altele nu ). E oare vreo cale sa obtinem acest gen de autocontrol ?
Nicolae, dezvoltarea personala poate porni de la orice. Ai fi surprins de cate paralele si cate metafore poate naste pilotajul :)
Si acum, intrebarile tale: relatia dintre sistemul limbic si instinctul de conservare este una maaaaare si puternica. Creierul primitiv, pe care il are orice mamifer (chiar o soparla) a aparut pentru a semnaliza pericolele la adresa vietii. Asta face sistemul limbic: actioneaza rapid oricand e nevoie pentru a te mentine in viata.
A doua observatie este incorecta: subconstient nu este egal cu sistemul limbic iar constient nu este egal cu neocortex. E prea mult de vorbit aici pentru un comentariu, sigur o sa scriu si despre asa ceva, asa ca stai pe-aproape :)
Rezumarea pe care ai facut-o tu e ok, se observa ca intr-adevar te-a peocupat problema asta si te-ai gandit la ea. Si-apoi, gandesti foarte structurat, ti-am mai spus asta :)
Cum scapi de sistemul limbic? Metoda e simpla dar greu de aplicat in mod constant. E vorba de acel autocontrol, acea constientizare permanenta despre care vorbea Marius in comentariul sau. Sa iti dai seama repede ca esti acolo, ca esti tu si ca ai o solutie mai buna decat groaza.
Cred ca sugestia mea de ieri ar fi ceva posibil de facut: e ca un fel de ancorare. Strangi mai tare volanul si cand faci asta constientizezi, folosesti neocortexul.
Da se pare ca tot autocontrolul e de baza .
Cu atit mai greu de obtinut cind pilotezi o masina de curse pentru ca atunci , din experienta va spun , te afli intr-o stare speciala . Ceva in intervalul dintre dominanta neocortexului si a sistemului limbic . Un fel de tarim al nimanui pe care nu pot sa-l definesc . O fi cauzat de adrenalina.
Asta e , lucrurile nu sint simple dar de asta se fac clasamente la sfirsit.
Daniela si Nicolae : iata parerea mea.
Foarte adevarata ideea : la inceput instinctul te conduce, apoi trebuie sa redobandesti controlul. E mai usor de facut asta cand te intalnesti cu acelasi gen de situatie neplacuta – dar cand ai de-a face cu o situatie total noua si neprevazuta, e dificil…E greu s-ti faci creierul sa iasa din ‘transa’ rapid – doar cu mult antrenament prealabil in situatii dificile (care actioneaza ca ‘ancora’). Dar nici atunci nu esti 100% sigur.
Acea constientizare clipa de clipa de care vorbeam e aproape imposibila in societate – ar trebui sa avem o memorie a experientei in toate situatiile in care poti fi pus astfel incat ‘nimic sa nu te ia prin surprindere’ – ceea ce nu e cazul, desigur. Asa ca nu te poti baza decat pe propria capacitate de a oferi, in avans, interpretari pozitive tuturor evenimentelor care au loc si vor avea loc in viata ta. S-ar putea , oricum, sa nu functioneze in toate situatiile, intrucat daca viata iti este amenintata intr-o fractiune de secunda nu e de nici un folos sa ai o atitudine de genul ,si daca mor, asta e’.
Nu cred ca exista o formula general valabila. Pentru iesirea din criza, nici atat. Pentru prevenirea sau diminuarea crizelor, interpretarile pozitive asupra vietii (‘introduse’ in sistem printr-o practica energetica, spirituala) ar fi o solutie destul de buna – poate chiar cea mai buna…Am sa scriu un articol despre asta in curand.
Eu am constatat ca decand am inceput sa fac mai multa ‘meditatie in miscare’ modul in care reactionez la situatii de criza s-a imbunatatit vizibil. Chiar si in situatii in care ai nevoie de reactii rapide (bine, nu de supravietuire).
Sint intrutotul de acord cu afirmatia : ” E mai usor de facut asta cand te intalnesti cu acelasi gen de situatie neplacuta – dar cand ai de-a face cu o situatie total noua si neprevazuta, e dificil… ”
In plus confirm ca : ” Asa ca nu te poti baza decat pe propria capacitate de a oferi, in avans, interpretari pozitive tuturor evenimentelor care au loc si vor avea loc in viata ta. ” Eu cind am asteptari negative referitoare la viitoarea mea prestatie ( de exemplu cind incepe sa ploua si conditiile devin mai nefavorabile ) de multe ori acestea mi se confirma iar cind sint increzator , situatiile neplacute nu prea apar sau trec cu bine de ele.
Dar abia anul trecut mi-am dat seama de asta.
Marius, multumesc mult pentru contributie :) Sa ne povestesti mai multe despre meditatia in miscare, m-a invatat si pe mine cineva asta si e o modalitate perfecta de a elimina reticenta multora la un concept usor ezoteric ca meditatia
Nicolae, ce ai descoperit tu e grozav de important, ca asteptarile tale influenteaza realitatea. Asa e, exista o baza stiintifica pentru asta. Cred ca obiceiul tau de a te observa cu atentie, de a reflecta te ajuta mult in ceea ce faci :)
Da, e pacat ca inca multi au reticenta la meditatie. Pacat pentru ei, intrucat isi refuza sansa de a accesa si alte dimensiuni ale fiintei lor. Dar ei nu au nici o vina pentru asta, e rodul programarii de o viata si e greu de schimbat. Poate in anumite conditii ce tin de destinul lor…
Meditatia in miscare – e vorba de Tai Chi (‘dansul’ energetic chinezesc). Eu practic de aproape 2 ani – dar abia pe la inceputul anului asta am inceput sa simt mai bine eficienta sa. Am invatat vreo 3 forme pe care le fac zilnic si simt rezultatele – mai mult echilibru interior plus armonie, linsite, constienta.