V-ati confruntat probabil cu multe conflicte si cunoasteti momentele de furie, tristete, dezamagire care le insotesc. Dar ati simtit si linistea adusa de solutionarea lor si senzatia de a fi invatat ceva despre noi, despre celalalt, despre lume…
Desi aparent descriem un conflict cu celalalt, cred ca orice conflict este in primul rand interior. Deoarece daca oricine altcineva reuseste sa ne atraga intr-un conflict, este un semn ca exista o fisura in echilibrul nostru intern. Mai mult, este o ocazie prin care viata ne ofera o lectie pe care probabil a venit vremea sa o invatam…
Conflictele sunt o modalitate fara egal de cunoastere de sine. In conflict, atingem un moment al adevaratului in care “mastile sociale” palesc. Si care ne arata frust cum “continem” starile de tensiune. De exemplu, despre cum toleram aceasta stare – avem compulsii subite de a rezolva conflictul sau avem rabdarea ca timpul sa mai rezolve lucrurile? Reactionam pe loc atunci cand germenii conflictului abia apar sau avem o atitudine mai degraba pasiv-agresiva?
Conflictele sunt si un prilej de re-evaluare. De bilant. Ne ajuta sa “tragem linie”, putin meschin – ce am facut noi, ce a facut celalalt. Este un moment de intrebari in legatura cu celalalt – oare isi da seama ce am facut?
Apoi, multe (si importante) intrebari pentru noi – cat am facut pentru celalalt si cat pentru nevoile noastre – de a fi utili, de a fi apreciati, de a oferi ceva ce noi nu am avut si ne-am dorit. Despre cum am crezut in “mitul reciprocitatii” – daca noi am procedat intr-un anumit fel, inseamna ca si celalalt, obligatoriu, va proceda la fel.
Conflictele sunt o modalitate de diferentiere, de a intelege ca in ciuda lucrurilor comune care ne leaga, suntem separati. Si de a accepta ca fiecare a venit in relatie cu propriile asteptari si cum a crezut ca sunt impartasite.
In conflict este un moment de realism brutal – inteleg ca nu suntem la fel, iesim din iluzia simbiozei. Este momentul sa acceptam ce am adus noi in relatie, ce ne apartine si ce nu a fost neaparat impartasit de celalalt.
Conflictele implica emotii si tensiuni
Iar emotiile, oricand de coplesitoare ar fi, au o mare calitate – sunt adevarate! Emotia nu minte, pe cand cuvintele sunt deseori suficient de iscusite in a ascunde emotiile.
Iar tensiunile arata ca o relatie este inca vie, chiar daca este conflictuala.
Si poate cea mai buna modalitate de reactie la conflicte este a ne antrena astfel incat sa avem ceea ce budistii numesc “waterlike mind”: o minte clara ca suprafata unui lac linistit. Pentru ca atunci orice piatra aruncata catre noi nu ar produce decat exact cateva ochiuri de apa, dupa care ar reveni incet, incet la liniste…
3 răspunsuri
„Iar tensiunile arata ca o relatie este inca vie, chiar daca este conflictuala.”
Este vie, dar provoaca dureri atata timp cat motivele conflictelor sunt mereu aceleasi, atat timp cat nu este inlaturata adevarata cauza. Si poate cel mai greu este sa descoperim care este adevarata cauza a conflictelor intr-o relatie. Uneori o stim, dar ne este greu sa o recunoastem. Alteori chiar e dificil sa gasesti adevarata cauza.
Conflictele nerezolvate mocnesc, provoaca mult rau, izbucnesc atunci cand nu te astepti si sunt in stare sa distruga o relatie.
ca orice in situatie negativa, si un conflict poate fi un prilej de a invata si a ne maturiza.. insa de cele mai multe ori, nu exista un conflict intr-o relatie/ situatie, exista mai multe, degenerand din aceeasi cauza. atunci mi se pare ca nu mai este un rau necesar:)
@ Anna – Cred ca depinde de „intentsitate si frecventa”; cu cat acestea sunt mai mari, cu atat relatia este mai amenintata.
@ Weigela – Da, cred ca un conflict pe care nu il adresam la timp are o forta distructiva foarte mare.