Sunt multe definitii pentru responsabilitate – insa ce vreau sa dezbat are legatura cu ideea de “cineva care sa aiba, intr-un fel, grija de unele din nevoile noastre”.
Suntem obisnuiti cu asta. Parintii, profesorii, guvernul, compania – ne asteptam de la ei sa fie “responsabili” de noi, intr-un fel. E o imagine care s-a perpetuat in civilizatia noastra de mii de ani, transformandu-i pe unii in “provideri” si pe altii in “receiveri” indreptatiti.
Dar cat e drept si cat e obligatie de a primi ceva?
Ar putea fi un drept in sensul in care, oferind ceva la schimb (afectiunea, respectul, banii, munca noastra), parintii, profesorii, guvernul si compania ne recompenseaza printr-o forma de responsabilitate. Ne acopera anumite nevoi – insa nu au obligatii exagerate.
De exemplu, un profesor are obligatia de a preda o materie conform unei programe, insa responsabilitatea de a invata, intelege si aplica practic acele cunostinte ii revine elevului. Nu e obligatia profesorului sa-l faca “destept” (si veti gasi ceva foarte interesant despre asta aici).
La fel, o companie te plateste pentru munca prestata conform unor criterii de salarizare, dar nu este obligata sa te faca sa te si imbogatesti. Asta e strict responsabilitatea ta (nu furand din companie, cum se mai intampla, ci invatand sa-ti castigi independenta financiara in afara ei).
Responsabilitatea sociala – beneficiu sau capcana?
Vorbind de companii, de cativa ani a aparut si la noi ideea responsabilitatii corporatiste. Firmele investesc un anumit buget pentru dezvoltarea unor proiecte sociale, preluand de buna voie o parte din responsabilitatea guvernului. O idee salutara si nobila, indiferent de motivele care stau in spatele acestor actiuni.
Poate ca ele simt, in mod sincer, ca trebuie sa contribuie la binele societatii in cadrul caruia isi desfasoara activitatea. Poate fac asta din “vinovatie”. Sau poate doar dintr-un simplu interes meschin de “a da bine” in ochii populatiei. Motivul e mai putin important, atata vreme cat cineva beneficiaza.
La un anumit nivel insa, oricat de mare ar fi contributia, ea ramane o capcana. Intrucat se adreseaza doar nivelului material, fizic. Ii dai omului peste incontinuu, cand de fapt mai inteligent ar fi, asa cum stim cu totii, sa-l inveti sa pescuiasca.
O companie inteligenta ar urca mai sus. Nu ar renunta definitiv la astfel de programe, bineinteles, e nevoie intotdeauna de asa ceva. Insa ar da un semnal de “pionierat” societatii prin accentul pus pe o alta componenta, mult mai importanta. Una care se adreseaza mintii, emotiilor, spiritului uman.
Responsabilitatea umana
Un program de resposabilitate umana e ceva ce inca nu exista in vreo companie din Romania. Includerea propriilor angajati in responsabilitatea sociala, prin motivarea lor sa se cunoasca, sa evolueze ca fiinte umane. Si din aceasta pozitie, ei sa-si aduca propria contributie atat la locul de munca, dar si in familie sau comunitate, raspandind o alta viziune asupra vietii.
Ar fi, probabil, cea mai puternica modalitate de motivare non-financiara existenta. Am vorbit deja despre asta si niveluri inalte de sanatate, dezvoltare personala, spirit ecologic, asistenta sociala, cunoastere a lumii reale. Si, pentru cei cu viziune deosebita, chiar si un loc special unde toate acestea sa fie deprinse si apoi transmise catre altii.
Notiunea de responsabilitate ar fi inteleasa, in acest caz, nici ca drept “firesc”, nici ca obligatie “exagerata”. Ci precum un act natural, de aliniere la cursul vietii, ale carui taine sunt redescoperite in aceste vremuri de trezire a constiintei.
Poate managerii au senzatia ca investitia in toate acestea ar fi prea mare, mai ales ca acum e criza – scuza perfecta pentru a te ocupa de alte “prioritati”. Insa costul ignorantei lor va fi catastrofal si s-ar putea sa vada asta in maxim 5 ani… Si nu, nimic din toate acestea (nici ce ne aduce viitorul, nici masurile ce pot fi luate) nu sunt utopii. Doar constientizare.
Nevoia fizica de hrana, apa, adapost, haine si bunuri elementare ar putea fi implinita cu usurinta in cazul tuturor oamenilor de pe planeta daca n-ar exista dezechilibrul resurselor creat de nevoia nesabuita si rapace de mai mult, lacomia egoului.
Aceasta isi gaseste expresia colectiva in structurile economice ale acestei lumi, ca de pilda uriasele corporatii, entitati egocentrice aflate in competitie pentru a avea mai mult. Telul lor unic si orb este profitul pe care-l urmaresc absolut fara mila. Natura, animalele, oamenii, nici chiar proprii lor angajati nu mai sunt altceva decat cifre in cadrul bilantului, obiecte fara viata destinate a fi utilizate, apoi aruncate.
– Eckhart Tolle – Un pamant nou
„Cifre in cadrul bilantului” sau „resurse logistice”, cum le-am spus eu. Acesta e principalul obstacol: incapacitatea de a percepe simplul adevar ca dincolo de etichete, suntem cu totii fiinte umane.
Cand va exista, la modul practic, aceasta responsabilitate umana? Depinde de cat de “luminati la minte si suflet” vor fi liderii. Insa, dupa cum am mai spus, nu trebuie sa asteptam prea mult de la ei. Ci sa observam tendintele exterioare si interioare ale vremurilor deosebite la care suntem martori si sa ne adaptam lor.
13 răspunsuri
Am incheiat azi o serie de 9 articole dedicate cu precadere companiilor. 2 despre viziune, 6 despre constiinta, 1 despre responsabilitate.
Am scris atat de mult intrucat simteam ca am o ‘raspundere’ indeosebi fata de compania unde sunt eu – si apoi fata de toate companiile romanesti. ‘Raspundere’ intrucat intelegand anumite lucruri asa cum le-am scris (or fi bune sau nu, sunt parerile mele) m-am simtit intr-un fel ‘dator’ sa le spun cuiva. Si mai sunt multe de spus, inca…
Nu stiu daca vreodata vor ajunge la ‘factori de raspundere’ de la mine sau din alte parti. Am avut ocazia sa discut cateva astfel de idei cu manageri de top de la mine (direct sau in scris), am trimis si articole ce nu stiu daca au fost (sau vor fi) citite vreodata. Nu asta e important insa – pana la urma, nu poti influenta pe nimeni sa gandeasca asa cum o faci tu – e decizia lui.
Nu afirm ca am facut tot ce trebuia – multe lucruri probabil au fost ‘actiuni eronate’ din partea mea – insa asa invat si eu. In plus, stiti cum se spune, “nimeni nu e profet in tara lui”, plus orgoliul inerent functiei…e de inteles uneori…E o vorba “Cel mai mare obstacol in calea cunoasterii nu e ignoranta, ci iluzia ca deja stii”…
Sunt convins ca din pozitia de lider gandesti altfel decat din pozitia mea – de aceea nu incerc sa spun ca ideile mele sunt ‘corecte’ si ale altora ’gresite’. Stiu ca in Romania e un domeniu nou, acela al viziunii, constiintei si responsabilitatii in companii asa cum le-am prezentat. E adevarat ca e si criza, prioritatile pot fi altele, nu contest. Oamenii se straduiesc sa ‘salveze’ companiile intrucat se identifica , predominant, cu ‘pozitia’ lor – fie de manager de top, middle, fie de simplu angajat…daca ii iei locul de munca la care s-a obisnuit, e ca si cum i-ai lua viata. Si nimeni nu poate fi acuzat ca intelege viata atat de limitat, asa am fost obisnuiti, iar schimbarea e dureroasa…in unele cazuri aproape imposibila pentru majoritatea…
Eckhart Tolle spunea in “Un pamant nou” : ‘Dar ego-ul este menit sa se dizolve, structurile sale inchistate, fie ele institutii religioase sau de alt fel, corporatii sau guverne, se vor dezintegra toate pornind dinspre interior, indiferent cat de adanc inradacinate par sa fie. Structurile cele mai rigide, cele mai impenetrabile fata de schimbare sunt cele ce se vor prabusi primele – asa cum s-a intamplat deja in cazul comunismului de tip sovietic.’
Insa cine vede tendintele lumii actuale (dezastrele, opresiunile, manipularile ce se inmultesc in exterior contrabalansate de trezirea constiintei in interior) incepe sa se adapteze viitorului de pe acum. Cine nu observa, indiferent ca e lider sau om de rand…s-ar putea ‘sa aiba ceva probleme’ (ca sa ma exprim elegant)…poate chiar anul asta, sau cel tarziu peste 2 ani…Si nu neaparat din cauza profetiilor despre 2012…
Oricum, la un anumit nivel, toate acestea sunt ‘discutii ale ego-ului’…constiinta unificatoare e doar iubire…
Multumesc celor ce au citit si indeosebi celor ce au comentat – ideile voastre m-au ajutat sa inteleg mai bine ‘problematica’ tratata. Mult succes tuturor !
O serie de exceptie, Marius! Multumim pentru aceste articole foarte interesante care cu siguranta dau de gandit. :)
Marius, si eu cred ca nu numai liderii ar trebui sa gandeasca la acest aspect al umanului. Cred ca toti ar trebui sa gandim acest aspect. Chiar cu prioritate. Dar… na! asta este!!…
Mai cred si faptul ca liderii nu sunt cei mai buni dintre oameni – doar in aceasta etapa de evolutie, pe care o finalizam acum – dar ei sunt ajutati sa invete, in mod radiant, de la subalternii lor. Gradul de duritate cu care liderul primeste si echilibrul, si calitatea profesional-sociala este unul dintre cei mai puternici indicatori si inaintarii lui.
Uite si alta idee. Pornesc mai pe ocolite.
Multi oameni considera ca mergem la serviciu sa castigam bani. Sigur ca de aceea mergem… Dar daca credem un pic in evolutii, poate ne gandim la faptul ca tot ceea ce traim este o reprezentare in spatele careia creatia si relatiile dintre oameni sunt caile de patrundere in infinit.
Dar daca nu credem in evolutii, singura responsabilitate pe care ne-o asumam este aceea de a intretine viata curenta a celor care si-o pun in mainile noastre. Pe langa placerile si repararea durerilor. Si atunci, totul devine decorul placerilor si durerilor noastre. Si asa cum nu ne pasa de durerea zidului in care dam cu bocancul, la fel si decorul uman vine sa-l completeze pe cel dintai…
Asadar, aceste doua probleme mi se par cumplite azi (cristalizate in urma diferitelor discutii pe net, anul trecut): felul de a percepe evenimentele vietii noastre fara aspectul ultim al relatiilor interumane si faptul ca toata viata din jurul nostru este decorul vietii noastre: un decor lipsit de viata, in sensul uman, in sensul ca numai omul face evolutie, nu si restul vietuitoarelor.
(Si dintre oamenii, numai anumite popoare ar face adevarata evolutie.. Dar asta e alta poveste…)
Am citit 1 fraza si inca una si mi-am zis: E Marius! :) Mariuse, sa fie asta o utopie? Mai curand o viziune!
Acum intrebarea se pune asa…
Vrem sa platim pretul confortului si imobilitatii pe care le traim acum?
Vrem sa investim intr-un viitor al constiintei de sine in care sa ne asumam responsabilitatea pentru ceea ce vrem si facem si cine SUNTEM?
E doar o alegere.
Tu cititorule, ce alegi?
Ca o paranteza la fragmentul in care ai vorbit despre a-i da omului peste versus a-l invata sa pescuiasca, ieri am aflat o poveste foarte frumoasa care a inceput acum vreo 25 de ani intr-o tara mult mai napastuita decat a noastra, poveste ce continua si astazi datorita unor oameni fara pozitie si putere sociala, dar cu viziune. Pentru cine stie engleza, mai multe detalii aici: http://www.africanchildrenschoir.com
(o mentionez fiindca ma face sa vad ca pana la urma chiar putem face orice).
Cristiana – liderii sa invete de la subalterni ? Ooo…cand o face rachita micsunele…orgoliul si ‘deja stiu’ sunt mult prea mari…Daca s-ar vedea cu totii mai intai fiinte umane si apoi manegeri si salariati, poate. Dar pana acolo mai e ceva…
Mergem la serviciu sa castigam bani – asa am fost obisnuiti, sa castigam prin ‘munca pentru altul’ – desi din ce in ce mai multi aleg sa munceasca pentru ei…
Ioan – doar oamenii constienti au capacitatea de a alege cu adevarat. Pana acolo, ‘alege’ creierul nostru conditionat de mediul social. Asa ca sa nu fim surprinsi daca foarte putini vor alege investitia in viitorul constiintei de sine…fie manageri fie salariati…Si nimeni nu trebuie acuzat pt asta, totusi…
Marius…ai uitat faptul ca suntem radianti in campurile prin care transmitem permanent in mediile noastre de trai? Omenirea, privita prin acest unghi de vedere, invata repede, de la o generatie la alta..
Toate popoarele au muncit in ultimii 10.000 ani pentru a invata, evolutiv vorbind, proprii ei conducatori, oameni lipsiti de multe ori de demnitate, curaj, responsabilitate. Oamenii simpli s-au arata intotdeauna mai intelepti decat conducatorii lor… caci altfel cum am mai putea discuta despre cat de lipsiti sunt de toate cele, daca nu am avea un astfel de termen de comparatie… De cate ori Capul bisericii a fost sustinatorul adevaratei spiritualitati?? de unde au invatat multi oameni curajul, abnegatia, puterea de sacrificiu, buna relationare (ca tot vorbim ..) daca nu de la cei ‘rasariti’ din mjilocul sau… Este drept ca nu au putut sa se organizeze si sa-si realizeze o viata dupa necesitati, nu pentru alta, ci pentru ca in mijlocul popoarelor multi slab-experimentati (sa ma exprim usurel) au format nuclee de putere care au speculat lipsa de dorinta de conducere si inclinatia naturala catre creatie a restului de popor.
Cine a facut minunatiile de arte de toate felurile? Cine a creat tot ceea ce s-a realizat pana acum pe Pamant?
De fapt, parerea mea este ca lucrurile merg cum merg tocmai pentru setea liderilor de foarte mult, si de aceea omul simplu, care este echilibrat in felul sau, ar putea face multe lucruri, daca nu ar fi impins la mult si foarte mult, ori impins catre lucruri nerationale, distrugatoare…
Ma opresc aici… Dar s-ar putea sa mai discutam despre felul in care majoritatea oamenilor stiu sa se coordoneze singuri in lucrarile lor, astfel incat doar aparent lucrurile merg pentru ca meritul ar fi al liderilor. Si in politica, si in industrii, si in religii… Ei ne impun si noi ne plecam, asa am invatat de 7000 de ani, de la egipteni plecare, si ne e teama de multe mii de aspecte… Dar NOI SUNTEM CREATORII SI CHIAR ORGANIZATORII LUMII de la lucrurile marunte la cele mai complexe…
Ma rog, asta e parerea mea…
Daca liderii ar spune ca putem sa ne organizam cu totii si nu s-ar pune in motul lumii, ci alaturi de ea, daca nu ne-am teme de dispretul altora, daca ne-am incuraja unii pe altii si nu-am descuraja cu plcere diabolica de multe ori… OARE UNDE AM AJUNGE?? …
Doar putina experienta, doar putina incurajare, doar… doar… Poate ca atunci chiar am descoperi ca rachita face micsunele!! :)) !!
Sper sa nu fi suparat .. eu zambesc.. poate zambesti si tu…
In viitor poate o sa fie si mai bine :)) !! Viitorul incepe cu noi insine…
apropo de ce scria cristiana pe la 11 si 40…..ultima parte ma refer, te contrazic…intr-un fel, uite cel mai „slab” exemplu: sa zicem ca suntem 10 oameni, cu spiritul luminat cum descrie marius in cele 9 episoade….bun, si trebuie sa mutam un bolovan din drum…..echipa e formata adhoc sa zic asa, fara lider….si incep discutiile, propunerile, parerile….te intreb, crezi ca nu se va ridica/recunoaste un lider, pt ca astfel nu vor muta bolovanul, cu siguranta……. bun, o sa puna si acel „sef” mana din respect sau alt motiv, dar din Cutia Pandorei, pt noi oamenii a iesit recunostinta si uitarea(recunostinta acordata liderului de ceilalti luminati si uitarea ce apartine liderului ce intervine dupa ce este recunoscut de lider)care, credema, oricat de onesti si cum om mai fi noi astia 9 restul, tot ne va dezvolta dezbinarea.
Un lucru il stiu sigur, ca si marius consider ca daca liderul actual, nu stiu cum o fi afara,….dar pana la urma vorbim de liderul/seful roman, asa… daca acesta nu se „umanizeaza”…..foarte curand vom avea de suferit fff multi….. din pacate puterea cea mica a „anonimului” se risipeste repede, pentru ca e greu sa se organizeze sa-l „schimbe” pe sef….poate in mod violent(greve, rascoale, sinucideri, emigrari…samd!)
@Marius Nimeni nu trebuie acuzat de asta totuși… De ce să-i acuzi? Că văd diferit de tine, de mine?
– în scoala aia pe care am făcut-o era o experesie pe care mi-o aduc aminte cu placere pe care nu știu cum s-o traduc… o simt poate mai bine…
Nobody gets to be wrong… cu limbajul meu, oamenii sunt ok asa cum sunt…
BUNA ZIUA!
V-am descoperit articolele abia azi si vreau
sa va felicit pentru sinceritatea de care dati
dovada ,dar pentru mine personal cele legate
de spiritualitate sunt un balsam pentru sufletul
unei mame indurerate,totul este scris cu multa
pasiune si un real profesionalism.
Va doresc putere de munca multa sanatate si bucurii
Mica – multumesc ! Multa sanatate si credinta de a trece peste toate !
Marius , jos palaria pentru puterea de a creiona niste idei pe care multi dintre noi le impartasim.
As vrea sa te intreb insa , ca veni vorba de responsabilitate , de ce oare trebuie sa avem asteptari asa de mai de la cei care sunt practic cei mai dependenti de acest sistem? Putin sunt cei mai au puterea sa se mai schimbe radical odata ce au apucat sa „creasca” in interiorul lui. Cata energie , ore sau sperante au investit acesti oameni in credinta lor ierarhia este cea care le ofera siguranta? Pentru a dezvolta o responsabilitate sociala autentica companiile ar trebui sa isi schimbe profund mentalitatea si sa gandeasca dincolo de paradigma profitabil = + valoare comerciala sau financiara.
Ma uitam zilele trecute in topul celor mai bogate 100 de corporatii. Daca ai curiozitatea sa citesti rapoartele anuale a catorva dintre ele vei avea surpriza sa constati ca impartasesc acelasi limbaj , acelasi mod de a intelege evolutia si chair au obiective ce par in mare a fi copiate de la ceilalti. Imi amintesc cum in scoala atunci cand nu-mi invatam lectia cautam mereu sa „aflu” raspunsurile de la cei din jurul meu. Eram toti in aceeasi oala iar peste 2 zile buretele era stapanul absolut al memoriei mele.
Stau uneori sa ma gandesc ca si aceste structuri sunt rezultatul a mii de ani de obisnuinta colectiva. Raportat la ultimii 500 de ani, nu cred ca au existat mari schisme in nivelul constiintei colective. Omul obisnuit a fost intotdeauna supus unor campuri de influenta ce-i dictau in mare masura existenta. Cei care au reusit sa aduca cu adevarat vitalitate in interiorul societatii au fost mai mereu impotriva curentului dar au hranit mereu viata spirituala a celor pe care erau deschisi schimbarii.
Persoanl cred ca 2012 este doar un alt prag de tranzitie intre paradigma expusa de tine si cea care exista acum pe pamant. Nu este cu nimic mai special decat poate din perpectiva acumularii unor experiente mai edificatoare.
Iti doresc success si astept ca nerabdare urmatoarea serie de articole revelatoare.
Da, ai dreptate – e aproape inutil sa speri ca reprezentantii de varf ai sistemului se vor schimba. O observ si eu acolo unde sunt si realizez din ce in ce mai mult asta…Insa la nivele mici putem face o schimbare, noi intre noi, ce ce gandim si simtim la fel. Probabil putini din cei ce ii inviti in ‘paradigma’ ta vor intra…restul, vin vremuri grele pentru ei…cand identitatea lor se va prabusi…